Anulare act administrativ fiscal. Decizia 11/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 11/CA
Ședința publică de la 12 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE JUDEȚULUI - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPIULUI I, cu sediul în I, str. -, nr.25, județul I, în contradictoriu cu intimații:, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect - anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței nr.862/CA din 03.10.2008 Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic pentru recurentă, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, referat din care rezultă că intimata a depus la dosar precizări referitoare la restituirea taxei,în care a solicitat și judecata în lipsă.
Consilier juridic depune delegația de reprezentare pentru recurentă și precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța, nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic pune concluzii de admitere a recursului, de casare a hotărârii primei instanțe și de respingere a acțiunii, raportat la dispozițiile G nr.50/2008.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.;
Prin sentința nr. 862/CA/ din 3 octombrie 2008, Tribunalul Iașia admis în parte cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții: - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I și Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, obligând pe pârâți să restituie (să plătească) reclamantei suma de 3.483,61 lei, achitată de aceasta cu titlu de taxă de primă înmatriculare, să plătească dobânda legală aplicabilă în raporturile civile, aferentă sumei achitate, calculată la data introducerii acțiunii și până la data restituirii sumei achitate, precum și suma de 45,3 lei cheltuieli de judecată, respingându-se cererea de anulare a adresei nr. 37916/17.03.2008, emisă de
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a achiziționat un autoturism marca Volkswagen, la data de 27.02.2008, dintr-un stat membru al Uniunii Europene, că la data cumpărării bunului, acesta era înmatriculat în circulație, în Franța, din data de 10.12.2004, și că, cu ocazia reînmatriculării în România, a fost achitată, cu chitanța fiscală nr. -/11.03.2008 suma de 3483,00 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141-2143din Codul fiscal, pârâții refuzând restituirea acestei taxe în urma plângerii prealabile ce le-a fost adresată.
Raportându-se la dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene, la jurisprudența CJCE, precum și la jurisprudența națională, prima instanță a constatat că prevederile art. 2141-2143din Codul fiscal nu sunt compatibile cu prevederile art. 25, 28 și 90 din Tratat, că taxa de prim ă înmatriculare impusă de statul român este de natură să restricționeze libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar și că acesta a recunoscut caracterul nelegal al taxei atât în preambulul nr.OUG 50/2008, cât și prin faptul abrogării dispozițiilor menționate prin art. 14 alin. 2 ale actului normativ menționat.
Constatând că taxa a fost percepută nelegal de către pârâți, prima instanță i-a obligat pe aceștia să restituie suma achitată de reclamantă și să plătească dobânda legală aplicabilă în raporturile civile, conform prevederilor art. 3 din nr.OG 9/2000, respingând cererea de anulare a adresei nr. 37916/17.03.2008, pe motiv că aceasta nu are valoarea unui act administrativ fiscal, în sensul art. 41 Cod procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, care, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, critică hotărârea primei instanțe pe motiv că s-a ignorat lipsa de temei legal a cererii de restituire și faptul că, anterior pronunțării hotărârii, prin nr.OUG 50/2008 a fost reglementată procedura de restituire a taxei speciale încasate în perioada 1 ianuarie 2007 -30 iunie 208, că această soluție legislativă a fost agresată de Comisia Europeană și că în mod greșit s-a făcut aplicațiunea dispozițiilor nr.OG 9/2000.
Intimata nu a depus întâmpinare, dar a precizat că nu a formulat o cerere de restituire în condițiile nr.OUG 50/2008.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Recurenta a formulat cererea de restituire în contradictoriu cu: Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, și Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
Deși Administrația Financiară I și I face parte din structura Ministerului Finanțelor Publice, acestea auf ost chemate în judecată și au figurat în proces ca subiecte de drept administrativ și participanți la contenciosul administrativ de față în nume propriu, dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, referitoare la participarea statului în raporturile în care participă, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații, neoperând în ceea ce privește Administrația Financiară I și
Deși pe citativ sunt menționați toți subiecții chemați în judecată, pârâtul Statul român și I nu au mai fost citați, cu excepția termenului din 7 mai 2008, pe parcursul judecății neobservându-se că delegațiile de la filele 14 și 21 dosar fost au fost emise doar de către Administrația Finanțelor Publice I și că mandatul de reprezentare dat consilierului juridic era doar pentru această pârâtă, neexistând vreun mandat de reprezentare emis de Ministerul Finanțelor Publice și I pentru această persoană, judecata realizându-se astfel cu încălcarea dispozițiilor art. 85 Cod procedură civilă.
Mai mult decât atât, în condițiile în care nici măcar reclamanta nu evocă existența unei obligații solidare a celor trei instituții publice chemate în judecată, prima instanță admite acțiunea în contradictoriu fără să arate care este temeiul solidarității și fără să facă cuvenita distincție între I și Administrația Financiară
Este adevărat că cele două pârâte sunt organe descentralizate ale Ministerului Finanțelor Publice, dar ele sunt organizate ca structuri administrative distincte, care au competențe diferite și implicit responsabilități diferite, neputându-se angaja în această cauză, răspunderea structurii județene pentru actele structurii municipale, în condițiile în care taxa încasată în baza art. 2141-2143Cod fiscal se făcea venit la bugetul de stat.
De altfel, din conținutul chitanței nr. -/11.03.2008, rezultă că Trezoreria Municipiului I doar a încasat suma de 3.483,61 lei, prima instanță nestabilind care a fost structura administrativă care a realizat operațiunea de calcul a taxei și mai ales în ce s-a materializat ea, acest document fiind în realitate actul prin care obligația fiscală a fost stabilită, și care a stat la baza plății, act ce putea fi contestat în condițiile art. 205 Cod procedură fiscală.
Ca atare, constatând că prima instanță s-a preocupat exclusiv de chestiunea consecințelor încălcării prin dispozițiile art. 2141-2143Cod fiscal a prevederilor Tratatului la care România este parte, fără a fi stabilit în mod corect care este sfera participanților la contenciosul administrativ de față, fără a se fi asigurat citarea acestora pe parcursul judecății, fără a se fi clarificat care din cei chemați în judecată au responsabilitatea legală de a asigura restituirea sumei încasate (prin raportare la HG nr. 686/2008, în vigoare la data pronunțării hotărârii recurate) și implicit chestiunea calității procesuale pasive a acestora, precum și faptul că nu s-au stabilit condițiile în care a fost calculată taxa și cadrul legal în care aceasta putea fi contestată, Curtea apreciază că, urmare încălcării dreptului la apărare și a neclarificării depline și corecte a situației de fapt și a cadrului procesual de soluționare a cererii, se impune casarea hotărârii atacate.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă recursul pârâtei urmează a fi admis, cauza urmând a fi trimisă în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, se va cere reclamantei să precizeze pe cine înțelege să cheme în judecată, raportat la soluția adoptată de legiuitor prin nr.OUG 50/2008, care sunt temeiurile de fapt și de drept pentru care se solicită angajarea răspunderii personale a fiecăruia din participanții la contenciosul administrativ de față, funcție de care se va rezolva excepția ridicată de recurentă și se va verifica dacă au fost respectate dispozițiile Codului d e procedură fiscală referitoare la contestarea actului administrativ -fiscal prin care obligația de plată a fost stabilită, verificându-se totodată aplicabilitatea dispozițiilor nr.OG 9/2000, raportat la dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul introdus de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 862/CA/ din 3 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
15.01.2009
Tribunalul Iași:
- -
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Dan
