Anulare act administrativ fiscal. Decizia 12/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 12/CA
Ședința publică de la 12 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE JUDEȚULUI - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPIULUI I, cu sediul în I, str. -, nr.25, județul I, în contradictoriu cu intimații:, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect - anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței nr.863/CA din 03.10.2008 Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic pentru recurentă, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, referat din care rezultă că intimatul a depus la dosar precizări referitoare la restituirea taxei și cerere de judecată în lipsă.
Consilier juridic depune delegația de reprezentare pentru recurentă și precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța, nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic pune concluzii de admitere a recursului, de casare a hotărârii primei instanțe și de respingere a acțiunii, raportat la dispozițiile G nr.50/2008.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Prin sentința civilă nr. 863/CA/03.10.2008 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Au fost obligați pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice I să restituie reclamantului suma de 1151,32 lei achitată de acesta cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Au fost obligați pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și I să plătească reclamantului dobânda legală aplicabilă în raporturile civile aferentă sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare de la data introducerii acțiunii, 16.04.2008 și până la data restituirii sumei de 1151,32 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
A fost respinsă cererea de anulare a adresei nr.45669/10.04.2008 emisă de I - ca neîntemeiată.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 45,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că la data de 10.01.2008 cu chitanța seria - nr. - emisă de Trezoreria municipiului I, reclamantul a achitat taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturismul, adjudecat la o licitație publică, în sumă de 1151,32 lei. Taxa a fost deci calculată și achitată către Administrația Finanțelor Publice a mun. I, care, de altfel, i-a și răspuns reclamantei prin adresa nr. - din 31.03.2008, în sensul că nu i se poate restitui această taxă.
Raportul juridic de drept administrativ s-a născut între reclamant și Administrația Finanțelor Publice a mun. Or, potrivit art. 41 alin.2 Cod procedură civilă, Administrația Finanțelor Publice a mun. I poate sta în judecată ca pârâtă, având organe proprii de conducere. Organul fiscal competent care are calitate în ceea ce privește cererea de restituire a sumei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este, așadar, Administrația Finanțelor Publice a mun. I, iar nu Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I ori statul român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a apreciat că Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I și Statul român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor nu au calitate procesuală pasivă în cauză instanța, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
In ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. I, s-a apreciat că este întemeiată în parte.
Potrivit art. 2 alin.1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau executării în concret legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ .
Prin urmare, instanța urmează a respinge capătul de cerere vizând anularea adresei nr. - din 31.03.2008, ca nefiind un act administrativ ce poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Totodată, potrivit art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de către reclamant, "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90(1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr- țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne, s-a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343, prin nr.OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc. Normele instituind această taxă au fost abrogate la data de 1 iulie 2008, prin OUG nr. 50/2008.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datora cu ocazia primei înmatriculări în România unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calcula după formula prevăzută de art. 2141alin. 3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Taxa specială nu era percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare taxei sus-menționată introducea un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepea.
Referitor la incidența în speță a dispozițiilor nr.OUG 50/1998, instanța reține că potrivit art. 11 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi pentru taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG 686/2008.
Nu se poate reține că statul român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ, adoptat ulterior raportului de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanța reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza normei legale abrogată la 1 iulie 2088 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii, consacrat de art.15 alin. 1 din Constituție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice I -Administrația Finanțelor Publice I care invocă lipsa de temei legal a cererii de restituire și faptul că anterior hotărârii prin nr.OUG 59/2008 a fost reglementată procedura de restituire a taxei speciale încasate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30.06.2008, că această soluție legislativă a fost agreată de Comisia Europeană și că în mod greșit s-a făcut aplicarea dispozițiilor nr.OUG 9/2000.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Curtea, examinând cererea de recurs și dosarul de fond urmează a constata următoarele:
Reclamantul - intimat a formulat cererea de restituire în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice I și ulterior și-a completat acțiunea și cu chemarea în judecată a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin sentința pronunțată, instanța de fond se pronunță pe fond în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I care nu a fost citată pe tot parcursul judecării cauzei.
Astfel fiind și având în vedere dispozițiile art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, urmează a se admite recursul și a fi casată sentința civilă nr. 863/CA/ din 03.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare vor fi avute în vedere și celelalte motive de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul introdus de - I împotriva sentinței nr. 863/CA/3 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași sentință care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
04.02.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Dan
