Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1119/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1119/CA/2009
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 191/CAF/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța având în vedere că părțile nu se prezintă și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă dispune în baza art.242 Cod pr.civilă, suspendarea judecării cauzei.
După dezbaterea cauzei se prezintă în instanță reclamantul recurent.
Instanța față de prezența reclamantului recurent în instanță, revine asupra dispoziției de suspendarea judecării cauzei și nemaifiind alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbateri.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond și în subsidiar modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii reclamantului.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Constată că pe rolul Tribunalului Albas -a înregistrat sub nr.4319 din 03.09.2008 acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul în contradictoriu cu A și BIROUL VAMAL DE CONTROL ȘI LA INTERIOR I solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună desființarea deciziei nr.20/2008 a A și anularea actului constatator nr.46/17.03.2003 încheiat de pârâtul de ordinul 2, precum și a proceselor verbale nr.146/2003, nr.155/2003 și nr.156/2003.
În motivare reclamantul a arătat că în data de 14 noiembrie 2001 cumpărat (din străinătate) un autoturism Opel Astra pentru care în data de 15 noiembrie 2001 achitat la Biroul Vamal A suma de 30.406.046 ROL cu titlu de taxe vamale; în cursul anului 2008 i- fost comunicat Actul constatator nr.46/17.03.2003 emis de Biroul vamal prin care i se comunică faptul că autoturismul nu beneficiază de regim tarifar preferențial întrucât certificatul EUR - fost emis incorect, iar actul constatator era însoțit de procesele verbale nr.146/2003, 155/2003 și 156/2003.
Reclamantul a mai arătat că împotriva actelor comunicate formulat contestație care fost respinsă prin Decizia nr.20/2008 DGFP
În opinia reclamantului recalcularea taxelor vamale prin actul constatator este nejustificată întrucât la momentul achiziționării autoturismului condiția cerută de lege pentru ca importatorul să beneficieze de reducerea la taxa vamală era ca bunul să fie fabricat într-o țară membră UE, împrejurare dovedită prin certificatul EUR 1 iar în ceea ce privește obligarea sa la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere, aceasta nu poate opera întrucât Actul constatator nu i-a fost comunicat.
Prin sentința administrativă nr.191 din 20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ s-a respins acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului Tribunalul s-a reținut că reclamantul atacat conform art.188 alin.2 din OG 92/2003 Decizia nr.20/10.04.2008 emisă de pârâta DGFP
Prin această decizie s-a respins ca nedepusă în termen, contestația reclamantului formulată împotriva Actului constatator nr.46/17.03.2003 și Proceselor verbale nr.146/2003, 155/2003 și 156/2003.
În acest sens s-a reținut că actele susmenționate au fost returnate pentru că destinatorul nu a fost găsit, astfel că s-a procedat la comunicarea prin publicarea unui anunț în Monitorul Oficial conform art. 39 alin.3, din OG 92/2003.
Față de data publicării în Monitorul Oficial - 30.03.2004 s-a constatat că depunerea contestației în 11.02.2008 s-a făcut cu mult peste termenul de 30 zile de la comunicare, prevăzut de art.171 alin.1 din OG nr.92/2003.
Tribunalul constată că prin decizia nr.20/10.04.2008 atacată de reclamant s-a reținut corect tardivitatea contestației și s-a dispus respingerea ca atare, a acesteia.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că, într-adevăr, actul constatator și procesele verbale întocmite de Biroul Vamal A I au fost returnate întrucât destinatarul nu fost găsit pentru a-i fi comunicate.
Reclamantul a făcut dovada că nu mai locuia din 01.06.2003 la adresa cunoscută de autoritățile vamale, cea din A I,- dar nu făcut dovada că ar fi adus la cunoștința acestora noua sa adresă de domiciliu, deși avea această obligație.
Raportat la această situație, Tribunalul constată că autoritățile vamale au procedat corect comunicând actele care-l priveau prin publicarea unui anunț în Monitorul Oficial întrucât așa prevede art.39 alin.3 din OG 92/2003 iar față de data anunțului făcut în Monitorul Oficial nr.978/30.03.2004 în mod corect s-a reținut de către DGFP A că nu este depusă în termen contestația formulată.
Pârâtele au solicitat în principal respingerea acțiunii reclamantului ca tardiv formulată însă Tribunalul constată că prezenta acțiune, prin care a fost atacată Decizia nr.20/10.04.2008 nu este tardivă întrucât fost formulată în termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea 554/2004 însă este tardivă, așa cum de altfel s-a reținut prin decizia susmenționată, contestația adresată DGFP A și soluționată de aceasta prin decizia nr.20/2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței atacate și în subsidiar modificarea acesteia, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului se critică reținerea tardivității contestației, susținându-se că reclamantul nu mai locuia la adresa din A I,-, jud.A, prin aceasta dovedind împrejurări mai presus de voința sa în exercitarea în termen a contestației la.
Prin întâmpinare, intimata Aas olicitat respingerea recursului, apreciind hotărârea atacată temeinică și legală.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a actelor de la dosar, se constată că este fondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art.39 din nr.OUG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, în forma în vigoare la epoca procedurilor de comunicare cu reclamantul, actul administrativ fiscal trebuie comunicat "contribuabilului căruia îi este destinat". Actul administrativ se comunică prin poștă la domiciliul fiscal al contribuabilului cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, telefon, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, iar data comunicării va fi dovedită.
Prin domiciliu fiscal conform art.29 din nr.OUG92/2008 se înțelege "pentru persoanele fizice, adresa unde își au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu".
În speță se observă din comunicările efectuate că acestea nu au avut ca destinație domiciliul fiscal al reclamantului rezultând din rezoluțiile factorului poștal, că reclamantul era necunoscut la adresa respectivă.
Deși la art.39 alin.4 se stabilește că "Dispozițiile Codului d e procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător" în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.98 Cod pr.civilă, întrucât între cele două proceduri nu există nici o corespondență.
Dispozițiile art.98 Cod pr.civilă sunt aplicabile unui proces civil în curs, începând cu declanșarea lui prin cererea de chemare în judecată și terminând cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, dispoziție firească de altfel, scopul acesteia fiind realizarea în interesul celui ce-și schimbă domiciliu, a obligației de comunicare a actelor procesuale. Aplicarea corespunzătoare a acestor dispoziții fazei de comunicare a actelor fiscale ar duce la situații absurde, cum este cel de față, când debitorul fiscal după încheierea controlului fiscal ar fi obligat să facă comunicări de schimbare de domiciliu fiscal ori de câte ori s-ar întâmpla în limita termenului de prescripție al creanței fiscale.
Întrucât, comunicările efectuate de organul fiscal nu sunt legale, rezultă că reclamantul a formulat contestația în termenul legal, așa încât organul fiscal investit cu soluționarea ei va fi obligat aos oluționa, făcând abstracție de excepția tardivității.
În concluzie, recursul reclamantului va fi admis, se va modifica sentința atacată, în sensul că se va admite în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu A și drept urmare se va anula Decizia nr.90/2008 emisă de pârâtă și va fi obligată pârâta să soluționeze contestația reclamantului împotriva actului constatator nr.46/2003 și proceselor verbale nr.146/2003, nr.155/2003 și 156/2003.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței administrative nr.191/CAF/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr- și în consecință:
Modifică sentința atacată, în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu A și drept urmare anulează Decizia nr.90/2008 emisă de pârâtă și obligă pârâta să soluționeze contestația reclamantului împotriva actului constatator nr.46/2003 și proceselor verbale nr.146/2003, nr.155/2003 și 156/2003.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 20 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact.
5 ex/26.10.2009
Jud.fond -
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Marius Ionel Ionescu, Mariana
