Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1120/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act ad-tiv -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1120
Ședința publică din 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Ududec Elena
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică B, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr.300 din 4 martie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială,contencios administrativ și fiscal ( dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns consilier juridic pentru pârâta recurentă Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA - prin Direcția Silvică B și pentru pârâtul intimat Ocolul Silvic, lipsă fiind reclamanții intimați și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și menținerea deciziei directorului Direcției Silvice nr.23 din 4.02.2008 ca temeinică și legală. Precizează că această din urmă decizie a fost emisă cu respectarea prevederilor Cap.V art.76 din Regulamentul privind organizarea,funcționarea și limitele de competență ale organelor de conducere ale unităților din structura Că, din decizia directorului Direcției Silvice rezultă că prețul de 75 lei/an/ha inclusiv TVA este valabil începând cu data de 11.02.2008 și având în vedere că reclamanții au achitat c/v serviciului de pază anticipat pentru semestrul I 2008 la prețul de 50 lei/an/ha, recurenta a solicitat acestora încheierea unui act adițional care să cuprindă noul tarif, începând cu data de 1.07.2008; că obligația de asigurare a pazei pădurilor proprietate privată nu aparține - Romsilva, invocând în acest sens prev. art.51 alin.1 din Codul silvic aprobat prin Legea nr. 46/2008, că potrivit anexei nr.1 la HG nr.1105/2003 privind organizarea și funcționarea - Romsilva, în vigoare la data emiterii deciziei contestate, precum și art.6 pct. A-38, această unitate poate asigura potrivit legii, paza pădurilor proprietate privată dar la cererea proprietarilor, pe bază de contract; că prețul serviciului de pază nu poate fi stabilit fără realizarea acordului de voință al acestei instituții, prin organele sale de conducere. Mai face precizarea că în cazul neacceptării prețului de către proprietari, aceștia au posibilitatea de a cere rezilierea contractului.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față,constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Botoșani - secția comercială,contencios administrativ și fiscal, reclamanții și în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică B și Ocolul Silvic au solicitat anularea deciziei nr.23/4.02.2008 și a actului subsecvent nr.I/292/21.02.2008 emise de Direcția Silvică B și compensarea cu prestări ulterioare de servicii silvice ( pază) a diferenței de plată dintre suma de 50 lei /an /hectar achitată de reclamanți și cea de 35 lei/an/ha cât ar fi trebuit să achite pentru paza suprafeței de 167,4 ha pădure proprietatea reclamanților și plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea depusă la 11 septembrie 2008 reclamanții au invocat excepția de nelegalitate a deciziei nr.23 /4.02.2008 și a actului administrativ nr. I/292/21.02.2008 în temeiul art.4 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, în baza Legii nr.1/2000 li s-a retrocedat suprafața de 167,4 ha pădure și că în baza contractelor de prestări servicii silvice nr. 4860/12.07.2006 și nr.93/27.12.2006 încheiate cu pârâta au achitat plata pazei în valoare de 50 lei/an/ha, sumă mult mai mare decât cea stabilită inițial de Romsilva de 10 Euro/an/ha pentru perioada noiembrie 2005 - noiembrie 2007.
Au mai precizat reclamanții că prin actele a căror anulare o solicită li se impune plata a 75 de lei/ha/an fără o negociere directă și că atât suma de 50 lei/ha/an cât și suma de 75 lei/ha reprezintă tarife abuzive și nejustificate pretinse de pârâtă întrucât proprietatea lor se află în trup compact.
Referitor la excepția de nelegalitate a actelor a căror anulare o solicită prin acțiunea principală, au menționat reclamanții că prețul stabilit prin acestea este abuziv și nelegal și au solicitat ca instanța să soluționeze cauza fără a ține cont de aceste acte administrative.
Au mai arătat că au achitat integral valoarea contractului nr. 4860/12.07.2006 și pentru 6 luni valoarea contractului nr.93/27.11.2006 situație în care pârâta nu poate dispune aplicarea retroactivă a altor tarife pentru serviciile de plată, fiind încălcate disp.art.31 din ambele contracte.
Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât prin hotărârea comitetului director nr.21/1.02.2008 ( pct.4) s-a aprobat prețul de 75 lei/an/ha pentru prestări servicii de pază la pădurile private, preluate pe bază de contract, în conformitate cu recomandările Romsilva, formulate prin adresa nr.13772/12.11.2007.
A mai arătat pârâta că, acest preț este valabil începând cu 11.02.2008, situație în care, reclamanții au fost notificați pentru a se prezenta să încheie acte adiționale la contracte, prin adresa nr.I/292/21.02.2008, conform art.6 din contract, iar din prevederile contractului de prestări servicii silvice nu rezultă obligația părților la negocierea prețului pentru serviciul de pază.
Pârâta a formulat completare la întâmpinare având în vedere excepția de nelegalitate a actelor administrative, respectiv decizia nr.23/2008 și adresa nr. I/292/21.02.2008, în care se menționează că tariful de 10 euro /an/ha precizat de Romsilva, prin adresa nr. 13772//12.11.2007 a fost un tarif mediu, pe totalul regiei în perioada 2005-2007, Direcția silvică B practicând pentru perioada respectivă tariful de 50 lei/an/ha.
A apreciat pârâta că la calcularea tarifului de 75 lei/ha stabilit prin decizia nr.23/4.02.2008 elementul determinant de calcul este salariul, la care se adaugă celelalte drepturi cuvenite personalului silvic, împărțit la suprafața totală a terenului aflat în pază, tarif care trebuie să ia în calcul și elementul profit, elemente care nu pot face obiectul negocierilor.
Ocolul silvic, unde este situată proprietatea reclamanților a propus un tarif de 84,66 lei /ha.
A mai arătat pârâta că reclamanții nu sunt obligați să încheie contract de pază cu Direcția silvică B, aceștia putând opta între situația încheierii actului adițional la contract sau rezilierea contractului cu aplicarea art.38 din contract și 39.
Prin sentința nr. 300 din 4 martie 2009 Tribunalul Botoșani - secția comercială,contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea, a admis excepția de nelegalitate a deciziei nr. 23 /4.02.2008 și a actului subsecvent acesteia nr.I/292/21.02.2008 și a constatat nelegalitatea acestora. A anulat decizia nr. 23/4.02.2008 emisă de Direcția silvică B și actului administrativ I/292/21.02.2008 emis de Ocolul silvic.
Totodată instanța de fond respins cererea de compensare a diferenței de plată.
Pronunțându-se astfel prima instanță a constatat în primul rând că este întemeiată excepția de nelegalitate a deciziei nr. 23 din 4.02.2008 emisă de pârâtă prin care s-a stabilit prețul pentru prestări servicii de 75 lei/an/ha începând cu 11.02.2008 și a actului subsecvent nr.1/292/21.02.2008 prin care li s-a comunicat reclamanților conținutul acestei decizii, urmând ca până la 8.03.2008 să se prezinte la Ocolul silvic pentru a încheia acte adiționale la contractele încheiate.
Astfel, pârâta nu a procedat la justificarea legală a tarifului de 75 lei/an/ha, acesta fiind stabilit în urma propunerilor ocoalelor silvice, fiind stabilit prin vot ( 3 voturi pentru și 2 împotrivă) de către Comitetul Director.
Instanța de fond a avut în vedere disp.art.6 din contractele de prestări servicii nr.4860 și 93/2006 dintre părți care prevede expres că "prețul contractului se modifică anual prin act adițional în funcție de majorările legale", ori prețul de 75 lei/an/ha nu este fundamentat pe baza unor criterii legale, acesta fiind votat aleatoriu, între tariful de 90 lei/an/ha și cel de 50 lei/an/ha.
Art.31 din contractele menționate stipulează că orice modificare a clauzelor contractuale pe perioada de derulare acestuia se poate face prin " acordul de voință exprimat al părților", ori în speță nu a existat însă un astfel de acord de voință.
În ceea ce privește cererea reclamanților pentru compensarea diferenței de plată dintre tariful de 50 lei/an/ha și cel de 75 lei/an/ha cu prestări ulterioare de servicii silvice, instanța de fond a respins-o, motivat de faptul că ambele contracte sunt în curs de derulare, iar la stabilirea prețului de 50 lei/an/ha s-a avut în vedere decizia nr. 46 din 1.03.2006 a Directorului Direcției Silvice B, act administrativ necontestat care a stat la baza încheierii celor două contracte.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta.
În motivare recurenta critică sentința pentru nelegalitate, reiterând argumentele invocate la instanța de fond, arătând că în mod nelegal s-a admis excepția de nelegalitate a deciziei nr. 23 din 4.02.2008 întrucât a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale prev. de art.76 din Regulamentul privind organizarea, funcționarea și limitele de competență ale organelor de conducere ale unităților din structura.
Mai arată recurenta că instanța de fond a ignorat faptul că au solicitat intimaților încheierea unui act adițional, adresa neavând caracterul unui act administrativ, iar obligația de asigurare a pazei pădurilor proprietate privată nu aparține Romsilva, însă proprietarii pot solicita, contra cost, efectuarea prestării de servicii, încheind contracte în acest sens, conform anexei la nr.HG1105/2003, iar la stabilirea prețului serviciului de pază este necesar consimțământul Direcției Silvice.
Arată recurenta că prețul de 75 lei a fost stabilit ținându-se seama de propunerile formulate de cele 6 ocoale silvice, în funcție de cheltuielile efectuate cu activitatea de pază a fiecărui ocol silvic, suprafața de pază, cote, precum și modificările salariale ale personalului de pază.
Concluzionează recurenta că instanța de fond a ignorat dispozițiile art.6 din cele două contracte de prestări servicii încheiate între părți, iar intimații au de ales fie a încheia acte adiționale la contractele încheiate, fie a rezilia contractele deja încheiate.
Examinând hotărârea recurată prin prisma actelor aflate la dosar și a motivelor invocate de către recurentă, circumscrise art.304 pct.9 Cod pr.civilă, curtea constată următoarele:
În ceea ce privește motivul de recurs vizând eronata admitere a excepției de nelegalitate a deciziei nr.23/4.02.2008 și a actului subsecvent, curtea constată că este nefondat.
Astfel recurenta a invocat faptul că la documentarea noului tarif de 75 lei/an/ha a avut în vedere cheltuielile efectuate pe an pentru un pădurar, raportate la suprafața medie pe care o are în pază, elementul esențial fiind salariul și profitul obținut.
Ori recurenta nu a procedat la justificarea legală, pe bază de calcul, a tarifului de 75 lei, neexistând acte în acest sens la dosar.
Ca urmare, curtea constată că în mod corect instanța de fond a dat eficiență dispoz.art.6 din cele două contracte de prestări servicii încheiate între părțile litigante ( nr.93/27.11.2006 și 4860/12.07.2006) potrivit căruia " prețul contractului se modifică anual prin act adițional în funcție de majorările legale", ori în cauză, nu s-a dovedit fundamentarea legală pe baza unor majorări legale a prețului, acesta fiind stabilit prin vot ( 3 pentru și 2 împotrivă) de către Comitetul Director, conform hotărârii nr.2 din 1.02.2008.
De remarcat este și voința părților exprimată la data încheierii fiecăruia dintre cele două contracte, prin art.31 potrivit căruia "orice modificare a clauzelor contractuale pe perioada de derulare acestuia se poate face prin acordul de voință exprimat".
Ori, cum în cauză intimații nu și-au dat acordul cu privire la noul preț, neexistând încheiat nici un act în acest sens, existând doar procesul verbal de negociere din 2006 pentru prețul de 50 lei/an/ha.
Față de argumentele expuse și în considerarea art.969 cod civil potrivit căruia " convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" apar ca fiind nefondate și celelalte critici ale recurentei, motiv pentru care, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică B, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr.300 din 4 martie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială,contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 4 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
3.07.2009
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Ududec Elena, Nastasi Dorina
