Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1123/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1123
Ședința publică din 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Ududec Elena
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamantul, cu domiciliul ales la sediul Direcției Naționale Anticorupție -Serviciul Teritorial Suceava,-, județul S și pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în municipiul S,-, județul S și Ministerul Finanțelor Publice B, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței nr.551 din 26 martie 2009 Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal ( dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit recurenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp.art. 150 Cod pr.civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față,constată;
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr.1098/86 din 10.02.2009, reclamantul a solicitat obligarea pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Ministerul Finanțelor Publice B să-i calculeze și să- plătească drepturile reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25 % din salariul de încadrare și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25 %, drepturile reprezentând sporul de confidențialitate în cuantum de 15 %, sporul de fidelitate în cuantum de până la 20 %, drepturile reprezentând sporul de suprasolicitare neuro-psihică și stres în cuantum de 10 % și obligarea pârâtului la plata acestor drepturi începând cu data de 01.03.2005 și până la data de 1.11.2006, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective.
În motivare, reclamantul a arătat că până la data de 1 noiembrie 2006 a avut calitatea de funcționar public în cadrul S, beneficiind în această calitate de toate drepturile care decurg din prevederile legale. Funcționarii publici au un statut legal și nu contractual, care se realizează în conformitate cu dispozițiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare.
Potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată " Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariu de bază; sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin legea nr.76/2005 și prin OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționqrilor publici pe anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Măsura suspendării acordării suplimentului postului și suplimentul treptei de salarizare a afectat doar exercițiul dreptului, nu și existența acestuia. Această măsură nu a condus la pierderea dreptului salarial stabilit prin lege.
A mai arătat reclamantul că art.31 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicată prevede de asemenea dreptul funcționarului public de beneficia și de alte drepturi salariale. De asemenea, art.2 alin.1 din HG nr.281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare prevede plata sporurilor la salariul de bază pentru condițiile în care se desfășoară activitatea.
Astfel, obligația de confidențialitate există în privința tuturor funcționarilor publici, potrivit art.45 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată și art.7 alin.1 lit.c și d din Legea nr.7/2004 privind Codul d e conduită a funcționarilor publici.
De asemenea funcționarii publici sunt îndreptățiți și la acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică și stres în vederea responsabilităților în exercitarea atribuțiilor, studierea documentelor de arhivă, activitate ce presupune manipularea de acte degradate fizic, chimic sau biologic, precum și activitatea de informare și redactare a lucrărilor la computer. Durata mare de timp de lucru la computer determină acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică și stres.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. A arătat că acordarea suplimentelor solicitate a fost suspendată succesiv în perioada 2004-2006 prin acte normative care au fost emise cu respectarea normelor de tehnică legislativă.
Tribunalul Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 551 din 26 martie 2009 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Ministerul Finanțelor Publice B, care au fost obligați să acorde reclamantului suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 01.03.2005 și până la 01.22.2006, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
S-au respins capetele de cerere privind plata sporului de confidențialitate, sporului de fidelitate și a sporului de suprasolicitare neuropsihică și stres, ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul având calitatea de funcționar public este salarizat în conformitate cu prev. Legii nr.188/1999 și are dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, la cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementare prin art.31 alin.1 lit. din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel dreptul reclamantului la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Referitor la drepturile reprezentând sporul de confidențialitate în cuantum de 15 %, sporul de fidelitate în procent de 20 % și suprasolicitare neuropsihică și stres în cuantum de 10 % începând cu luna martie 2005 și până la data de 1.11.2006, instanța a constatat că reclamantul are calitatea de funcționar public, a cărui salarizare este reglementată de Legea nr.188/1999 și OUG nr.6/2007.
Într-adevăr potrivit disp.art.4 din OUG nr.6/2007 funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, dar reclamantul nu a dovedit că alți salariați din cadrul au primit aceste sporuri pentru a fi aplicate disp.art.41 din OUG nr.6/2007, iar instanța nu poate adăuga la lege aceste sporuri.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta.
În recursul său reclamantul critică sentința atacată, reiterând argumentele expuse la instanța de fond, arătând în esență că soluția de respingere a sporului de confidențialitate de 15 %, a sporului de fidelitate în cuantum diferențiat, de 3 % până la 20 % și sporului de suprasolicitare neuro-psihică și stres de 10 %, încalcă dispozițiile legale prevăzute de Legea nr.188/1999 și nr.HG281/1993 cu modificările ulterioare, instituind o discriminare evidentă față de salariații altor instituții ale statului, contravenind astfel principiilor Constituției și ale Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Prin recursurile lor ambii pârâți critică sentința pentru nelegalitate, în ceea ce privește admiterea capătului de cerere privind suplimentul postului și cel al treptei de salarizare, arătând că această soluție este lipsită de temei legal, creanța pretinsă nefiind certă, lichidă și exigibilă, expunând concret argumentele invocate și la instanța de fond, prin întâmpinarea depusă.
Examinând recursurile declarate în cauză, ale căror motive pot fi încadrate în art.304 pct.9 Cod pr.civilă și prin prisma art.304/1 Cod pr.civilă, curtea constată următoarele:
În primul rând, motivele reținute de recurentul vizând sporul de confidențialitate, sporul de fidelitate și sporul de suprasolicitare neuro-psihică, nu sunt întemeiate, întrucât salarizarea funcționarilor publici este reglementată de Legea nr. 188/1999, rap. la OG nr. 2/2006 și OUG nr.6/2007, nefiind aplicabile disp. nr.HG281/1993, iar art.31 din Legea nr. 188/1999 în care sunt enumerate componentele salariului funcționarilor publici, nu include și sporurile sus-menționate.
Sporurile de fidelitate, stabilitate și confidențialitate de câte 20% nu sunt prevăzute în actele normative menționate, în sensul acordării lor pentru perioada solicitată prin acțiune.
De altfel, Legea 188/99 nu prevede în mod expres acordarea acestor sporuri.
Sporul de confidențialitate se acordă conform art. 15 - OG nr.2/2006, unor categorii de funcționari publici din instituțiile publice special numite, din care Direcția Generală a Finanțelor Publice S, unde reclamantul funcționează, nu face parte, respectiv: Guvern, Administrația Prezidențială, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității,
Sporul de 5% suprasolicitare neuropsihică conform OG 2/2006 vizează funcționarii publici din cadrul Oficiului pentru Migrația Forței de Muncă care participă la selecția și recrutarea forței de muncă pentru străinătate - ori nu este cazul reclamantului, iar sporul de fidelitate nu este de loc menționat.
Pe de altă parte, invocarea jurisprudenței cu motivarea că aceasta ar face dovada modului discriminatoriu de acordare drepturilor salariale pentru același tip de personal - de asemenea nu este pertinentă - instanța de judecată nu are căderea (competența) de a se pronunța cu privire la caracterul discriminatoriu al unei legi, sens în care s-a pronunțat și Curtea constituțională a României.
Cum aceste sporuri, respectiv cel de confidențialitate, fidelitate și suprasolicitare neuro-psihică nu sunt prevăzute expres prin actele normative menționate, iar instanța de judecată este abilitată de a aplica legea nicidecum de a adăuga la lege, sentința fiind pronunțată cu respectarea prevederilor legale în materie, conform art. 316 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
Analizând recursurile declarate de pârâți, curtea constată, de asemenea că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurentă admite, reclamantul nu a primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantului la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâta, în condițiile art. 1082 cod civil, corect a fost obligată la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială, începând cu data de 1 martie 2005.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea vor respinge ca nefondate recursurile pârâților.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul, cu domiciliul ales la sediul Direcției Naționale Anticorupție -Serviciul Teritorial Suceava,-, județul S și pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în municipiul S,-, județul S și Ministerul Finanțelor Publice B, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței nr.551 din 26 martie 2009 Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 4 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./24.06.2009
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Ududec Elena, Nastasi Dorina
