Anulare act administrativ fiscal. Sentința 12/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 12/CA
Ședința publică de la 18 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că actele și lucrările dosarului au fost verificate în ședința publică din 11 ianuarie 2010. Constatându-se că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, instanța a rămas în pronunțare.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18.01.2010.
În termenul de pronunțare, reclamanta, a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, copia sentinței civile nr. 224/CA/14.12.2009 a Curții de APEL IAȘI.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și președintele acestei instituții -, solicitând anularea în totalitate a ordinului 429/23.04.2009 emis de pârâtă, prin care s-a desființat funcția publică de conducere de director executiv adjunct al Casei Județene de Pensii, repararea pagubelor materiale și morale cauzate prin emiterea actului administrativ.
Reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a art. 4 din Legea nr. 554/2004, și excepția de neconstituționalitate a nr.OUG 37/2009.
Prin precizările depuse la data de 13.11.2009 ( 47 dosar), reclamanta a arătat că solicită obligarea pârâtelor la revocarea Ordinului nr. 429/23.04.2009 și repunerea sa în funcția de Director Adjunct Direcția Economică Evidență Contribuabili a I, funcție în care a fost numită în urma promovării concursului la care a participat conform OUG37/2009; obligarea pârâtelor să-i plătească diferența de venituri dintre cele de care ar fi beneficiat în funcția publică de conducere de director executiv adjunct al I și cele de care a beneficiat după ce a fost destituită și numită în funcția de director coordonator adjunct.
Ulterior, reclamanta a arătat că renunță la excepția de neconstituționalitate a OUG37/2004, declarată deja neconstituțională prin Decizia 1257/2009 a Curții Constituționale precum și la judecata cauzei în contradictoriu cu pârâta -.
Motivând acțiunea, reclamanta a arătat că în urma intrării în vigoare a OUG37/2009 raportul său de serviciu în calitate de funcționar public a încetat, iar în urma participării la concursul organizat de, a fost numită director coordonator adjunct la Direcția Economică, Evidență Contribuabili a Casei Județene de Pensii 37/2009 a fost declarată neconstituțională, iar Guvernul a dat o nouă ordonanță, cu nr. 105 și cu același conținut (prezentat pe larg de către reclamantă).
Între forma adoptată de Camera Deputaților și ce adoptată de Camera Deputaților și cea adoptată de există deosebiri majore, modificările și completările adoptate de Camera Deputaților dând proiectului de lege o configurație deosebită, semnificativ diferită față de cea adoptată de. Prin modul de redactare, deficitar și imprecis, legea nu corespunde exigențelor de tehnică legislativă, nu satisface cerințele de accesibilitate și de previzibilitate specifice normelor juridice.
OUG 37 rămas în vigoare, deși legea de aprobare a fost declarată neconstituțională, directorii demiși nu pot să revină în funcție, deoarece decizia nu desființează și OUG37/2009, prin care șefii serviciilor deconcentrate au fost destituiți.
Mai susține reclamanta că scopul pentru care a fost destituită din funcție este acela de a repolitiza complet structurile deconcentrate ale ministerelor, aducându-se grave prejudicii actului de administrație publică din România, prin reintroducerea apartenenței politice ca unic criteriu de promovare, că a fost supusă unui abuz de putere pe criterii politice, prin emiterea Ordinului nr. 420/23.04.2009.
Depunând întâmpinare, intimata a invocat următoarele aspecte:
- excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004;
- excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată, întrucât contestatoarea a formulat acțiune fără a se adresa în prealabil instituției;
- excepția lipsei de obiect în privința excepției de neconstituționalitate a nr.OUG 37/2009, dispozițiile acestei ordonanțe fiind abrogate prin OUG105/2009;
- excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui
Pe fondul cauzei intimata a arătat că acțiunea nu este motivată în fapt, nu s-a făcut dovada nelegalității Ordinului nr. 429/23.04.2009, nu s-a dovedit pretinsa vătămare, prin actul administrativ individual urmărindu-se respectarea, nu încălcarea legii. Eliberarea din funcție a contestatoarei nu este rezultatul voinței arbitrare a instituției, ci consecința desființării funcției prin efectul art. III alin. 1 din OUG37/2009.
Analizând actele și lucrările cauzei în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că acțiunea formulată de către reclamantă este în parte întemeiată.
Reclamanta, funcționar public, a deținut funcția publică de conducere de director executiv adjunct - Direcția stabiliri și plăți prestații în cadrul Casei Județene de Pensii I, iar prin Ordinul 429/23.04.2009 emis de în aplicarea art. III alin. 1 din OUG37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice raportul său de serviciu a încetat, acordându-i-se un preaviz de 30 zile calendaristice.
Este adevărate că ulterior emiterii acestui ordin reclamanta a participat la concursul organizat în baza aceleiași OUG37/2009, ocupând altă funcție de conducere, însă, raportat la obiectul acțiunii - revocarea Ordinului 420/27.04.2009, instanța urmează a analiza legalitatea acestui act administrativ, prin care a încetat raportul de serviciu al reclamantei ca director executiv adjunct la Direcția stabilire și plăți prestații, iar nu legalitatea actelor administrative emise ulterior și care nu au fost atacate în prezenta cauză (Ordinul 1109/13.10.2009; Ordinul 589/13.10.2009).
Răspunzând cu prioritate excepțiilor invocate de către pârâtă, Curtea apreciază că acestea nu sunt fondate. Actul atacat de reclamantă este unul emis în aplicarea dispozițiilor imperative de nr.OUG 37/2009, ce nu poate fi revocate unilateral de către instituția emitentă, în condițiile în care la baza sa nu au stat și alte considerente de fapt și de drept, de natură a fi cenzurate și asupra cărora să se poată reveni.
Examinând cererea reclamantei de anulare a Ordinului 429/23.04.2009 emis de către pârâtă, Curtea apreciază că aceasta este fondată pentru considerentele ce succed:
Prin decizia 1257/07.10.2009 publicată în Monitorul Oficial 758/6.11.2009, Curtea Constituțională a constatat că Legea pentru aprobarea OUG37/2009 prin unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională, reținând că prin respectiva Ordonanță a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate.
Prin art. III din ordonanță funcțiile publice, funcțiile publice specifice, posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale precum și adjuncții acestora, s-au desființat. În locul acestor funcții a fost instituită funcția de "director coordonator al serviciului public deconcentrat" ajutat de unul sau mai mulți adjuncți, persoane ce urmau să ocupe respectivele posturi exercitându-și atribuțiile în baza unul "contract de management" încheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioadă maximă de 4 ani, contract anulat "contract individual de muncă".
Astfel precum se arată în decizia Curții Constituționale, "această construcție deficitară și confuză ridică problema statutului juridic al directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de management". Se mai arată că prin OG37 Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență materială, încălcând disp. art. 115 al. 6 din Constituția României, că a fost afectat grav statutul unor funcționari publici ce dețineau funcții de conducere, iar viciul fundamental al ordonanței nu poate fi acoperit prin aprobarea ei prin lege de către Parlament.
Se constată, din analiza actului normativ atacat și a rațiunilor pentru care acesta a fost emis că înlocuirea unei funcții publice de conducere a unui serviciu public, cu o funcție "contractuală" (director coordonator al serviciului public deconcentrat - atribuită prin numire directă, cu contract de management), pune în discuție însăși legalitatea conducerii și coordonării respectivului serviciu public, activitate care, prin natura sa, presupune exercitarea unor atribuții și responsabilități în realizarea unor prerogative de putere publică.
Se mai constată că ordonanța 37/2009 a fost emisă în scopul "îmbunătățirii actului managerial în condițiile reducerii cheltuielilor bugetare", ori reclamantei din prezenta cauză, care a ocupat funcția publică de conducere, nu i s-au imputat prin Ordinul atacat deficiențe manageriale sau de coordonare a serviciului public, iar pretinsa reducere a cheltuielilor bugetare prin înlocuirea denumirii funcției de conducere și a condițiilor de ocupare a acesteia, nu este în nici un mod justificată.
Ordinul nr. 429/23.04.2009 al este în contradicție și cu dispozițiile art. 97 lit. c, art. 99 al. 1 lit. b din Legea 188/1999, potrivit cărora încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere are loc doar în cazul în care instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității prin reducerea postului ocupat de funcționarul public, ori, în cazul de față, nu a operat o reorganizare în sensul art. 100 al. 1 din Legea 188/1999 și nu s-a justificat reducerea postului de inspector șef.
Postul înființat în locul celui ocupat de reclamant este unul cu aceleași atribuții și cu aceleași condiții aparente de ocupare, ceea ce vădește încălcarea dispozițiilor art. 100 al. 5 din Legea 188/1999.
Trebuie evidențiat ca răspuns al aspectelor arătate în întâmpinare de către pârâtă, că opțiunea exprimată de reclamanta de a ocupa, în condițiile desființării abuzive a funcției sale, un alt post în cadrul instituției, nu poate fi interpretată ca o achiesare benevolă la măsurile luate împotriva sa prin aplicarea unui act neconstituțional, nu-i afectează sau îngrădește dreptul de a ataca în instanță Ordinul 429/2009 și nu atrage inadmisibilitatea cererii sale.
Astfel precum s-a menționat în decizia Curții Constituționale, soluția aleasă de guvern de a emite în ziua premergătoare celei în care Curtea Constituțională urma să se pronunțe asupra constituționalității legii de aprobare a OUG37/2009, o nouă ordonanță de urgență, prin care o abrogă pe cea anterioară, dar îi preia conținutul integral, pune în discuție comportamentul constituțional de ordin legislativ al executivului față de Parlament și, nu în cele din urmă, față de Curtea Constituțională".
Ca atare, examinând cererea reclamantei prin prisma aspectelor obiective și subiective invocate și având în vedere dispozițiile Deciziei 1257/07.10.2009 a Curții Constituționale, instanța va admite cererea și va anula Ordinul 429/23.04.2009 emis de pârâtă în baza unui act normativ neconstituțional, cu consecința reintegrării reclamantei în funcția deținută anterior și a plății drepturilor bănești aferente sau a diferenței de drepturi bănești ce nu au fost încasate.
Cu privire la excepția de nelegalitate a art. 4 din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că aceasta nu a fost în niciun fel motivată nici prin acțiunea introductivă, nici pe parcursul judecății, nu a fost susținută de către reclamantă, motiv pentru care o va respinge.
Nici solicitarea de a fi reparate daunele morale nu va fi admisă, constatându-se că reclamanta nu a precizate în ce constă prejudiciul moral suferit și cuantumul orientativ al acestuia, pentru ca instanța să aibă elemente de apreciere și cuantificare.
În temeiul dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă urmează a se lua act de renunțarea reclamantei la judecată în contradictoriu cu pârâta -, președinte
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în I,--A,. 907, tr. 3,. 1,. 3 în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, cu sediul în B,-, sector 2,
Anulează Ordinul 429/23.04.2009 emis de către pârâtă.
Obligă pârâta să o repună pe reclamantă în funcția de director coordonator adjunct la Direcția Economică, Evidență Contribuabili a I și să-i plătească diferența de venituri dintre cele pe care le-ar fi primit și cele de care a beneficiat după destituire.
Respinge excepția de nelegalitate a art. 4 din 554/2004 și cererea de reparare a pagubelor morale.
Ia act de renunțarea reclamantei la judecată în contradictoriu cu pârâta -, președinte și la excepția de neconstituționalitate a OUG37/2009.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.01.2010.
PREȘEDINTE,
- ---
Grefier,
---
Red. -
Tehnored.
17.02.2010
2 ex.
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte
