Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1220/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA nr. 1220
Ședința publică din data de 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Valentin Niță
JUDECĂTOR 3: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul,domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva sentinței nr.470 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâțiiStatul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice,cu sediul în B,- sectorul 5, Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr. 166 județul D, Administrația Finanțelor Publice, cu sediul în M,-, județul D șiAdministrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în B, nr. 294, -orp A, sectorul 6.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20.00 lei, conform chitanței nr. - și timbru judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-reclamant, reprezentat de avocat din Baroul Dâmbovița, lipsind intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Fondului pentru Mediu și Administrația Finanțelor Publice
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că intimata-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare la motivele de recurs, prin care solicită și judecarea cauzei în lipsă.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, menționează că a luat cunoștință de susținerile formulate prin întâmpinare de intimata Administrația Fondului pentru Mediu, că nu are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea, luând act că recurentul- reclamant nu are cereri de formulat, iar intimata Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul- reclamant, critică sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând oral motivele de recurs aflate în scris la dosar.
În esență, susține că în mod greșit instanța a apreciat că taxa pentru poluare achitată de reclamant nu derogă de de la normele comunitare și că nu are caracter discriminator. Solicită aplicarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod proc. civilă.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 04.05.2009 sub nr-
reclamantul a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice M și Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând obligarea acestora la restituirea sumei de 10287 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, cu dobânda legală calculată de la data plății până la data restituirii sumei.
În motivarea cererii, reclamantul arătat că, la data de 13.04.2009, a achitat suma de 2479 lei, conform calculului Trezoreriei M, taxă impusă de prevederile OUG nr. 50/2008, conform chitanței seria - nr. -, pentru înmatricularea autoturismului marca Volkswagen, cu număr de înmatriculare DB - 07 - SCHI, iar la
data de 12.12.2008 a achitat suma de 7808 lei, conform chitanței seria - nr. -, tot ca taxă de poluare, pentru înmatricularea autoturismului Mercedes Benz, cu număr de înmatriculare DB - 07 -.
Reclamantul a arătat că această taxă specială, fără plata căreia nu ar fi putut
înmatricula autovehiculele achiziționate, contravine Directivelor 90 și 92/12 ale CE, așa cum rezultă și din jurisprudența CEDO (hotărârea din 18.01.2007 împotriva Poloniei - C 313/2005, hotărârea din 05.10.2006 împotriva Ungariei - cauza C 333/2005), prin care se statuează că "niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor stat membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare" și "nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre, impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție".
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Daf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nelegală și netemeinică, motivându-se că prin OUG nr. 50/2008, a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008. Art. 11 al actului normativ menționat constituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlul de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Totodată, susține că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială, prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul CE, revine exclusiv Parlamentului și nu instanțelor judecătorești, iar existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, câtă vreme nu introduce, pentru produsele comunitare, impozite mai mari
decât pentru produsele interne.
Pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a depus întâmpinare, prin care, apreciind acțiunea ca o critică de neconstituționalitate a OUG nr. 50/2008, pe cale de excepție, a invocat inadmisibilitatea cererii.
Pe fondul acțiunii, a susținut că Ministerul Mediului și Gospodăriei Apelor a demarat, în februarie 2006, o serie de acțiuni pentru introducerea unei taxe ecologice, un mecanism economico-financiar bazat pe principiul "poluatorul plătește ", care să fie aplicat cu ocazia primei înmatriculări a tuturor vehiculelor cu motor în România, atât în cazul celor noi, cât și a celor rulate achiziționate din afara țării, dar și celor produse în România. o politică de armonizare cu legislația și directivele UE, Guvernul României a susținut un act normativ care reglementa introducerea unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, în urma tuturor demersurilor făcute în acest scop fiind adoptată OUG nr. 50/2008, act normativ acceptat de Comisia Europeană, ca fiind perfect compatibilă cu aquis-ul comunitar și care, prin prevederile sale, corespunde pe deplin art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene. Ca atare, se apreciază că această taxă nu constituie o discriminare la regimul fiscal aplicabil autovehiculelor deja înmatriculate, provenite din țările membre al CE.
În continuare, pârâta a precizat că nici Comisia Europeană și nici Curtea Europeană de Justiție nu au considerat că taxa de poluare este nelegală, că încalcă tratatele comunitare sau nu ar trebui plătită, ci doar au solicitat modificarea modului de calcul și criteriul la care se raportează nivelul taxării. În acest sens, pârâta a adus în discuție jurisprudența într-o serie de cauze din care se poate trage concluzia că sistemul de impozitare a vehiculelor de ocazie, care ține seama de deprecierea reală a vehiculelor, este compatibil cu art. 90 al Tratatului CE, în măsura în care exclude orice efect discriminatoriu, ținând seama de aprecierile rezonabile interne oricărui sistem de acest tip.
Prin sentința nr. 470 din 23 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins, atât excepția invocată de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, cât și acțiunea formulată de reclamantul.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, cu privire la excepția invocata,că din acțiunea introductivă, rezultă clar obiectul cererii reclamantului, respectiv restituirea taxei de poluare percepută la înmatricularea autovehiculului, și nicidecum invocarea neconstituționalității OUG nr. 50/2008 care a instituit perceperea acestei taxe.
Pe fondul cauzei, instanța fondului a apreciat că cererea este nefondată, întrucât taxa de poluare pentru autovehicule a fost prevăzută printr-un act normativ, a cărui constituționalitate a fost stabilită prin decizia Curții Constituționale nr. 82/2009, publicată în MO nr. 428/23.06.2009.
Potrivit acestei decizii, obligația pozitivă a statului român de a asigura un cadru legislativ adecvat pentru exercitarea dreptului la un mediu sănătos este realizată tocmai prin prevederile OUG nr. 50/2008, care taxează, în funcție de anumite criterii, autovehiculele, pentru poluarea pe care o produc, taxă care, sub aspect fiscal, este expresia la nivel legal a textului constituțional al art. 35. Din punct de vedere al echității, taxa trebuie plătită de poluator, aceasta fiind percepută în funcție de gradul prestabilit
de poluare.
Potrivit art. 4 din OUG nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, iar, potrivit art. 6, suma de plată reprezentând taxa se calculează pe baza elementelor prevăzute în anexele 1-4.
În relație cu art. 90 din Tratatul CE, se observă că un stat membru are voie să perceapă o taxă la prima înmatriculare a unui vehicul în statul respectiv, cu condiția ca taxa să fie conformă art. 90 din tratat, ceea ce înseamnă ca, prin taxa respectivă, să nu fie defavorizate produse din alte state membre.
În ceea ce privește OUG nr. 50/2008, art. 4 face distincție între autovehiculele noi, la care, potrivit anexei, taxa de poluare este integrală și autoturismele vechi, second-hand, înmatriculate pentru prima dată în România, pentru care taxa de poluare se plătește în procent, diminuat procentual, progresiv, în funcție de vechimea autovehiculului.
Așa cum s-a arătat în cauza Maciej, un sistem de taxare poate fi considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul CE, doar dacă este astfel stabilit încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie taxate mai mult decât produsele similare interne, astfel încât, în niciun caz, să nu aibă un efect discriminator.
S-a mai reținut că nu se poate susține producerea unui asemenea efect, cât timp ordonanța instituie, începând cu data intrării sale în vigoare, un sistem de taxare tuturor autovehiculelor, pentru prevenirea poluării, calculat diferențiat în funcție de vechimea vehiculului respectiv.
Impotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, susținând că în mod eronat instanța de fond a apreciat că taxa de poluare achitată de el nu derogă de la normele comunitare și că nu are caracter discriminator. Precizează că, din simpla lecturare a expunerii de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG nr. 50/2008, reiese faptul că, dacă acest act normativ nu ar fi fost promulgat, consecința directă ar fi fost intrarea pe teritoriul României a unui număr foarte mare de autovehicule second hand, ceea ce înseamna că taxa instituită urmărește, ca efect imediat, diminuarea introducerii în România a unor autoturisme deja înmatriculate
într-un stat membru.
Recurentul a mai precizat că art.110 din Tratatul UE, versiunea consolidată, statuează că niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Mai susține, în continuare, că scopul art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, referindu-se la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din statele membre, în comparație cu cele interne.
Avand în vedere că, din art. 148 alin. 2 din Constituție, reiese faptul că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, ca urmare a aderării
României la UE, autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a acestor dispoziții.
Prin urmare, taxa internă impusă autoturismelor second hand este discriminatorie, cu atât mai mult cu cât persoanele care au înmatriculat autoturismele anterior datei de 1.07.2008 nu plătesc taxa de poluare, iar cele care înmatriculează autoturismele ulterior acestei date plătesc această taxă.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și, pe fond,
admiterea acțiunii formulată de recurentul reclamant.
Administrația Fondului pentru Mediu a formulat întampinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozitiilor legale incidente în cauză, Curtea constată recursul nefondat, urmând să-l respingă,îin temeiul art. 312 pr. civ și a urmatoarelor considerente:
Instanța de fond a reținut în mod corect că taxa de poluare pentru autovehicule a fost prevăzută printr-un act normativ a cărui constituționalitate a fost stabilită prin decizia Curții Constituționale nr. 82/2009, publicată în MO nr. 428/23.06.2009.
Potrivit acestei decizii, obligația pozitivă a statului român de a asigura un cadru legislativ adecvat pentru exercitarea dreptului la un mediu sănătos este realizată tocmai prin prevederile OUG nr. 50/2008, care taxează, în funcție de anumite criterii, autovehiculele, pentru poluarea pe care o produc, taxă care, sub aspect fiscal, este expresia la nivel legal a textului constituțional al art. 35. Din punct de vedere al echității, taxa trebuie plătită de poluator, aceasta fiind percepută în funcție de gradul prestabilit de poluare.
Recurentul consideră că este în drept a i se restitui suma platită cu titlu de taxă de poluare cu ocazia înmatriculării în România a autovehiculului achiziționat, motivat de faptul că taxa este prevazută de actul normativ cu încălcarea dreptului comunitar, instituind, practic, o discriminare.
Curtea reține că această susținere este nefondată, deoarece, potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturisme care se platește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare, diferența de calcul taxei existând doar intre autoturismele noi și cele second hand.
Dintr-o jurisprudență constantă a Curții Europene rezultă că, pentru ca un sistem de impozitare a vehiculelor de ocazie importate care ține seama de deprecierea reală a vehiculelor pe baza unor criterii generale să fie compatibil cu art.90 CE, trebuie ca acesta să fie organizat astfel încât să excludă orice efect discriminatoriu, ținând seama de aproximările rezonabile inerente oricărui sistem de acest tip ( cauza Gomes, punctul 26, Comisia /, punctul 29, si.
Se vor respinge susținerile recurentului referitoare la discriminare, având în vedere că, potrivit legislatiei europene, discriminare exista doar în măsura în care se protejeaza produsele interne în detrimentul celor provenind din celelalte state membre UE, prin stabilirea de taxe interne mai mari.
Ori, prin OUG nr. 50/2008, nu se face nicio distincție între produsele naționale și cele provenind din celelalte state membre, în egală măsură plătindu-se taxa de poluare, în funcție de criterii obiective ca: nivelul emisiilor de poluanți, capacitatea cilindrică și vechimea autovehiculului.
Ca atare, sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, motiv pentru care, nefiind afectată de disp. art. 304 pr.civ, în temeiul art. 312 pr.civ. recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva sentinței nr.470 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,- sectorul 5,Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr. 166 județul D,Administrația Finanțelor Publice, cu sediul în M,-, județul D șiAdministrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în B, nr. 294, -orp A, sectorul 6, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red MP
tehnored. MC/MP
7 ex/06.11.2009
f- Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță, Maria Pohoață
