Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1223/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1223
Ședința publică de la 04.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrovici Cristina
JUDECĂTOR 2: Niculescu Monica
JUDECĂTOR 3: Bulancea Diana
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurentele-pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței civile nr.428/04.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 4, reprezentată de consilier juridic, cu delegație depusă la dosar și intimata-reclamantă Yolanda, reprezentată de avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta-pârâtă sector 4, prin consilier juridic și intimata-reclamantă, prin apărător declară că nu mai au cereri de formulat solicitând acordarea cuvântului pe recurs.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, Curtea constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta-pârâtă sector 4, prin consilier juridic solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor atacate ca fiind temeinică și legală.
Intimata-reclamanta, prin avocat solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală. Depune la dosar concluzii scrise și nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 428/4.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- s-a admis actiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratele DGFPMB si ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 4, s-a anulat decizia de impunere nr. -/28.03.2008 emisa de SECTOR 4 si decizia nr. 189/30.05.2008 emisa de parata DGFPMB.
De asemenea, paratele au fost obligate in solidar la plata catre reclamanta a sumei de 100,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca prin decizia de impunere sus indicata s-a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a sumei de 7038 lei reprezentand impozitul pe venituri din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal prevazut de art. 771cod fiscal.
Prin decizia nr. 189/2008 a DGFPMB a fost respinsa contestatia reclamatnei impotriva deciziei de impunere.
Instanta de fond a constatat ca ipoteza de la lit baa rt. 771cod fiscal este exlusa in cauza neavand loc nici o deschidere de succesiuni, si nici o transmetere a dreptului de proprietate prin acte juridice intre vii pentru a fi incidenta ipoteza de la lit aaa celuiasi articol.
Paratajul realizat intre reclamanta si Municipiul B nu a avut ca efect transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului de 120,166 mp din patrimoniul reclamantei in patrimoniul altei persoane, dreptul de proprietate ramanand in continuare in patrimoniul reclamantei, cu singura diferenta ca dupa partaj, suprafata de teren este fizic determinata, individualizata.
Partajul nu are efect translativ de proprietate ci declarativ.
Nu este aplicabil nici alineatul 6 al aceluasi articol referitor la transferul dreptului de proprietate prin hotarare judecatoreasca deoarece nu orice hotarare judecatoreasca se refera la un drept de proprietate ce impune impozitarea, ci numai cele care vizeaza situatiile prevazute la al. 1 si 3 din acest articol.
Normele metodologice au o formta juridica inferioara si nu pot deroga, adauga, modifica sau completa nimic la acestea.
Au fost retinute si dispzitiile art. 274 cod procedura civila in privinta cheltuielilor de judecata compuse din taxe judiciare de timbru si onorariu de avocat.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs paratele.
DGFPMB a aratat ca hotararea este netemeinica si nelegala, fiind data cu aplicarea gresita a legii deoarece prin seninta civila nr. 1866/2007 s-a dispus iesirea din indiviziune asupra terenului situat in B, str. -. - nr. 6, sector 3 si parata SECTOR 4 a emis decizia pentru veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal pe anul 2007.
Au fost avute in vedere prevederile art. 771cod fiscal si pct. 1512din Normele Metodologice de aplicare a legii nr. 571/2003 aprobate prin HG nr. 44/2004 in vigoare la data de 6.09.2007.
Aceste dispozitii au fost in vigoare pana la data de 19.10.2007 cand s-a prevazut expres ca in cazul partajului judiciar sau voluntar nu se datoreaza impozit.
Recursul formulat de SECTOR 4 are un continut identic cu cel al recurentei DGFPMB.
La 4.05.2009 intimata reclamanta a depus intampinare, concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului deorece instanta de fond a retinut corect ca nu a operat o transmitere a proprietatii.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente.
Nu pot fi retinute sustinerile recurentelor in sensul ca in cauza ar fi operat prin sentinta civila nr. 1866/6.03.2007 a Judecatoriei Sectorului 3 Bot ransmitere a dreptului de proprietate prin acte juridice intre vii.
Astfel se retine ca reclamanta a fost coproprietara a imobilului in cauza situat in B, str. -. - nr. 6, sector 3 inca din anul 2000 cofnorm titlului de proprietate emis de Prefectura Municipiului B in 8.02.2000 (fila 7 din dosarul de fond) si procesului verbal de punere in posesie nr. 2032 din 27.03.2002.
In aceste conditii reclamnata nici nu a dobandit si nici nu a instrainat prin acte juridice intre vii vreo suprafata de teren, sentinta civila invocata de parate ca temei al calcularii impozitului pe venitul din transferul proprietatilor imobiliare.
Este corecta, astfel retinerea instantei de fond, in sensul ca partajul nu are efect translativ de proprietate, ci unul declarativ si ca nu sunt incidente in cauza nici unul dintre textele de la art. 771cod fiscal.
Nu instanta de fond a interpretat gresit textele legale ci recurentele atunci cand au considerat ca hotararea judecatoreasca de iesire din indiviziune a realizat transferul dreptului de proprietate.
Reclamantii conform actelor de la filele 7 si 8 din dosarul de fond au avut si proprietatea si folosinta terenului la care se refera hotararea judecatoreasca si anterior acestei hotarari, respectiv din anul 2000, nedobandind si neinstrainand nici o suprafata de teren ca efect al sentintei civile nr. 1866/2007 a Judectoriei Sectorului 3
Prin aceasta hotarare s-a individulizat in mod concret care este suprafata detinuta in proprietate exclusiva de catre reclamanta.
Mai mult reclamanta nu a obtinut nici un venit de pe urma sentintei civile invocate mai sus astfel ca nu se poate vorbi de aplicarea art. 771cod fiscal care se refera la veniturile din transferul proprietatilor imobiliare.
De asemenea, instanta de fond a retinut corect ca prevederile HG nr. 44/2004 nici nu puteau sa adauge si nici sa completeze dispozitiile legale, deoarece era un act normativ de putere inferioara a legii, dat in aplicarea legii fiind incidente prevederile art. 4 din legea nr. 24/2000.
De altfel Normele metodologice de aplicare a legii nr. 571/2003 au fost modificate in sensul ca in cazul partajului nu se datoreaza impozit, acest text venind sa dea o interpretare corecta a legii si nu cum a fost cea sustinuta de recurente.
Chiar si normele metodolocice de aplicare a legii nr. 571/2003 in forma in vigoare invocata de recurente au fost interpretate gresit deoarece aveau in vedere doar acele partaje voluntare sau judiciare in urma unor succesiuni, cand se recunostea dreptul de proprietate retroactiv de la data deschiderii succesiunii.
De altfel textul invocat de recurente de la lit i din pct. 1512face referire la faptul ca data dobandirii este data la care fiecare coproprietar a dobandit proprietatea, ori am vazut ca din titlul de proprietate de la fila 7 din dosarul de fond reiese ca reclamanta a dobandit proprietatea in anul 2000, data la care nici nu se datora impozitul pe venitul din tranferul proprietatilor imobiliare.
Prin sentinta din 2007 doar s-a individualizat in mod concret terenul, insa nu a dobandit si nici nu a instrainat acel teren, neputandu-se vorbi de realizarea unor venituri care sa poata fi suspuse impozitarii.
Hotararea a fost data cu aplicarea si interpretarea corecta a legii.
Ca urmare se constata legala si temeinica hotararea atacata si in baza a art. 299 si urmatoarele, 304 pct. 9, 3041cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentele DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B cu sediul in B, Str. -. -. nr. 12, sector 2 si ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 4 B cu sediul in B,. nr. 104, sector 4 in contradictoriu cu intimata domiciliata in B,-, sector 4 impotriva sentintei civile nr. 428/4.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 4.05.2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
RED. JUD. CP (2 ex.)
Jud. Fond -
Președinte:Petrovici CristinaJudecători:Petrovici Cristina, Niculescu Monica, Bulancea Diana
