Anulare act administrativ fiscal. Sentința 1241/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1241
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.03.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că, prin serviciul registratură la data de 17.03.2009, reclamantul a depus la dosar concluzii scrise.
Se mai învederează instanței faptul că, ambele părți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la 12.01.2009 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție anularea Ordinului nr.2706/11.XII.2008 emis de Procurorul General al Parchetului Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că prin ordinul colectiv nr.2339/30.2008 emis de pârât conform dispozițiilor art.3,4, 36 din OUG 27/2006 aprobată și modificată prin Legea 45/2007 și art.1 din OG 13/2008 reclamantului i s-a stabilit indemnizație de încadrare brută lunară de 6.454 lei, fără a se ține cont de dispozițiile sentinței civile nr. 26/23.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara prin care Ministerul Public a fost obligat să-i acorde sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar.
Împotriva acestui ordin reclamantul a formulat contestație, respinsă prin Ordin nr.2706/11.XII.2008.
Se susține că actele administrative contestate încalcă dispozițiile art.277 și 278 din Codul Muncii și Decizia nr. XXI din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 53/2003, art.36 OUG 27/2006, Decizia nr. XXI din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În dovedire reclamantul a depus copia sentinței civile nr.26/23.09.2008 a Curții de Apel Timișoara și actele contestate.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că ordinul colectiv nr.2339/30.2008 împotriva căruia petentul formulat contestația respinsă prin Ordinul nr.2706/11.XII.2008 a fost emis potrivit dispozițiilor OG 13/2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru 2008, care reglementează majorarea valorii de referință sectorială, începând cu 1.04.2008 și cu 1.2008.
Prin urmare ordinul contestat nu are ca obiect acordarea unor drepturi stabilite prin hotărâri judecătorești, ci creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal în sistemul justiției pentru anul 2008 începând cu 1.2008.
Sporurile prevăzute de lege sau obținute prin hotărâri judecătorești se calculează la salariul de bază și nu fac parte din acesta, acordarea sumelor prevăzute în titlul executoriu urmând a se realiza distinct față de cele prevăzute de OG 13/2008.
Titlul executoriu invocat de reclamant intră sub incidența OG 22/2008 și urmează a fi pus în executare conform OUG 225/2008.
Totodată, includerea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în ordinul de salarizare al petentului fără acoperire bugetară ar fi nelegală.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin Ordinul nr.2339/30.2008 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit indemnizația de încadrare brută lunară, corespunzătoare coeficientului de multiplicare și majorări trecute în dreptul fiecăruia.
Acest ordin a fost adoptat în temeiul dispozițiilor art.3 al.1, art.4 al.1, art.36 al.1 din OUG 27/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea 45/2007 și art.1 al.2 din OG 13/2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
În mod evident ordinul contestat nu a reglementat decât indemnizația de încadrare brută lunară ca urmare a majorărilor succesive ale valorii de referință sectorială prevăzute de dispozițiile OG 13/2008 și nu alte drepturi salariale prevăzute de dispozițiile legale referitoare la salarizarea magistraților sau în cuprinsul unor hotărâri judecătorești irevocabile.
Pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitatea sa de angajator, îi revenea în temeiul dispozițiilor OG 13/2008 obligația calculării indemnizațiilor de încadrare brută lunară ca urmare a prevederilor acestei ordonanțe nu și alte obligații referitoare la eventualele modificări ale cuantumului sporurilor salariale sau acordarea unor noi sporuri.
Aceste ultime modificări ale sporurilor salariale puteau face obiectul unor acte administrative ce s-ar fi emis în acest sens, chiar la solicitarea persoanelor interesate, în temeiul dispozițiilor legale sau în executarea unor hotărâri judecătorești.
În condițiile în care sporul salarial pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost recunoscut reclamantului printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, acesta avea posibilitatea de a solicita pârâtului emiterea unui ordin prin care să dispună adăugarea acestuia la indemnizația de încadrare brută lunară și la celelalte sporuri de care beneficiază potrivit legii.
Neincluderea acestui spor în cuprinsul ordinului contestat nu poate atrage nelegalitatea actului, întrucât temeiul legal al emiterii acestuia era reprezentat exclusiv de dispozițiile OG 13/2008, care prevedeau majorarea valorii sectoriale din anexa la OUG 27/2006 aprobată și completată prin Legea 45/2007.
Curtea va înlătura susținerile reclamantului referitoare la încălcarea dispozițiilor art.277 și art.278 din Codul Muncii și ale Deciziei nr.XXI din 10.03.2008 în considerarea temeiului legal în baza căruia a fost adoptat Ordinul nr.2339/30.2008.
Față de cele expuse anterior, în baza art.36 al.2 din OUG 27/2006 modificată și completată, Curtea va respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în T,-, județul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B,--14, sector 5 ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 martie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored./4 ex.
06.2009
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
