Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 1240/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1240
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.03.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA PENTRU A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtul prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Pârâtul, prin consilier juridic, depune la dosar procesul-verbal seria S nr.- din data de 13.11.2008, comunicând câte un exemplar reclamantului, prin apărător și reprezentantului Parchetului.
Apărătorul reclamantului arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii, anularea deciziei contestate și obligarea pârâtului la prelungirea dreptului de ședere temporară, urmând a se avea în vedere că reclamantul a fost sancționat atât contravențional cât și administrativ. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actului contestat ca fiind legal și temeinic, emis în raport de dispozițiile art.11 alin.1 și art.56 alin.3 din OUG 194/2002 republicată.
Apărătorul reclamantului, în replică, arată că s-a făcut o interpretare greșită a art.56 alin.3 din OUG 194/2002, întrucât depășirea termenului depunerii cererii de prelungire a dreptului de ședere temporară, pentru care reclamantul a fost sancționat cu amendă, nu poate constitui și motiv al emiterii deciziei de returnare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației ca neîntemeiate.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată că prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel București -. Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la 6.01.2009, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA PENTRU A MUNICIPIULUI B anularea Deciziei de returnare nr.- din 3.12.2008 și obligarea pârâtei la prelungirea dreptului de ședere temporară în scop de muncă în privința sa.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că reclamantul este beneficiar al dreptului de ședere temporară în România în scop de muncă, fiind bucătar specialist la un mare restaurant cu specific chinezesc din
La 27.12.2008, urmare a depunerii cererii de prelungire a dreptului de ședere temporară pe teritoriul României, i s-a comunicat decizia de returnare contestată, întrucât în opinia reprezentanților pârâtului, nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.56 alin.3 din OUG 194/2002.
Arată reclamantul că a întârziat la depunerea documentației necesare prelungirii dreptului de ședere, intrând sub sancțiunea prevăzută de art.124, pct.6 și art.125 lit.a din OUG 194/2002, achitând însă amenda aplicată.
Se susține totodată faptul că dacă dispozițiile art.56 pct.3 din OUG 194/2002 prevăd că cererea de prelungire a dreptului de ședere temporară se depune cel mai târziu la data încetării dreptului de ședere, aceasta nu înseamnă că depășirea acestuia în termenul sancționat cu amenda pentru aceste categorii de vize se sancționează și cu amendă și cu decizie de returnare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG 194/2002.
În dovedire reclamantul a depus la dosarul cauzei actele administrative contestate, procesul verbal seria S nr.- din 13.11.2008, încheiat de Autoritatea pentru, Oficiul Român pentru imigrări.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiate, arătând că reclamanta a beneficiat de prelungirea dreptului de ședere temporară pentru angajarea în muncă, în perioada 10.10.2007 - 9.10.2008, dreptul de ședere fiind expirat așadar la 9.10.2008 și cumulând o perioadă de ședere ilegală pe teritoriul României de 36 de zile, până la data depunerii cererii de prelungire încălcându-se astfel dispozițiile art.56 alin.3 din OUG 197/2002.
Arată pârâta că deși în memoriul adresat instituției reclamanta susține că a depus cererea cu întârziere, întrucât reprezentantul persoanei cu care trebuia să semneze prelungirea contractului de comodat nu a fost în România, din studiul pașaportului persoanei la care se face referire, reiese că acesta a ieșit din țară la 24.09.2008, revenind la 25.10.2008, în condițiile în care contractul de comodat menționat expirat la 12.07.2008.
Atașat întâmpinării pârâta a depus la dosarul cauzei, actele avute în vedere la emiterea deciziei contestate.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.52 alin.1 și 2 din OUG 194/2002, refuzul prelungirii dreptului de ședere temporară în România intervine în situația în care, la data depunerii cererii nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile generale și condițiile speciale, în funcție de scopul șederii.
Potrivit dispozițiilor art.56 alin.3 din același act normativ, cererea pentru prelungirea dreptului de ședere temporară, se depune de către străin, cel târziu la data încetării dreptului de ședere.
În condițiile în care dreptul de ședere al reclamantei stabilit prin viza acordată în scop de muncă a expirat la 9.10.2008, iar cererea pentru prelungirea dreptului de ședere temporară a fost formulată la 13.11.2008, reiese că în mod legal pârâta a refuzat prelungirea acestui drept.
Curtea va înlătura susținerile reclamantei referitoare la faptul că depășirea termenului în care se poate formula cererea de prelungire dreptului de ședere temporară în România, nu pot atrage decât sancțiuni contravenționale, având în vedere dispozițiile legale care reglementează șederea ilegală pe teritoriul României și dispozițiile art.52 alin.1 din OUG 194/2002.
În consecință, nefăcându-se dovada existenței vreuneia dintre situațiile de acordare a tolerării rămânerii pe teritoriul României, instanța apreciază că decizia de returnare emisă de pârâtă este legală și temeinică, urmând ca în temeiul art.84 din OUG 194/2002 să respingă contestația, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA PENTRU A MUNICIPIULUI B, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.03.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored./2 ex.
06.05.2009
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
