Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1245/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1245
Ședința publică de la 07.05.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Stânișor Denisa Angelica
JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR - -
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta - - împotriva sentinței civile nr.3726/22.12.20058 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.33603/3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta - reclamantă - prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar; intimata - pârâtă - prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentanții părților precizează că nu mai au cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurentei - reclamante solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat și analizarea cauzei sub toate aspectele. În prezent se află în procedură de întoarcere a executării silite cu AVAS.
Solicită astfel admiterea recursului și, fie casarea sentinței civile de fond și pe cale de consecință anularea în tot a Deciziei emisă de Administrația Finanțelor Publice Sector 3, fie casarea hotărârii de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal. Solicită de asemenea obligarea intimatei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanță de plată a onorariului de avocat, în original..
Reprezentantul intimatei - pârâte solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii de fond, ca fiind temeinică și legală și pe cale de consecință respingerea contestației. Articolul 71 Cod procedură fiscală care face vorbire de cazul fortuit și cazul de forță majoră, se referă la modul în care debitorii pot fi scutiți de plăți, însă recurenta - reclamantă nu a făcut dovada că de la data încetării cazului fortuit a început să efectueze plăți, sens în care se fac aplicabile dispozițiile art. 79 alineat 2 Cod procedură fiscală.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3726 din 22.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de către reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 3.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că in înscrisurile de la dosar, rezulta ca prin sentința civila nr.690/31.01.2001 pronunțata de Tribunalul București - secția comerciala, rămasă irevocabila prin respingerea apelului prin decizia civila nr.667/30.04.2001 pronunțata de Curtea de APEL BUCUREȘTI - secția a VI-a comerciala si prin respingerea recursului prin decizia civila nr.6273/06.11.2001 pronunțata de Curtea Suprema de Justiție - secția comerciala, reclamanta a devenit creditoarea fostului (in prezent AVAS) pentru suma de 22.279.999.386 lei vechi, suma pe care a si dobândit-o in ura executării silite pornite împotriva debitoarei.
Ulterior, prin decizia nr.29/17.02.2003 pronunțata de Curtea Suprema de Justiție completul de 9 judecători, in dosarul nr. 164/2002, a fost admis recursul in anulare declarat de procurorul general, a fost casata sentința civila nr.690/31.01.2001 pronunțata de Tribunalul București - secția comerciala si, rejudecându-se pe fond, acțiunea reclamantei a fost respinsa, dispunându-se totodată si întoarcerea executării silite.
Ulterior, reclamanta s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului-secția a III-a, (prin cererea nr.22687/2003) care a pronunțat Hotărârea din data de 01.12.2005 devenita definitiva in data de 01.03.2006 ( filele 16-21) prin care a constatat încălcarea art.6, alin1 l din Convenție si a art.1 din Protocolul adițional nr.l la Convenție, obligând Statul R la plata sumei de 5.000 Euro cu titlu de daune morale.
Urmare a aceste hotărâri, reclamanta a promovat o cerere de revizuire, aceasta fiind admisa prin decizia civila nr.556i27.11.2006 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție completul de 9 judecători-in dosarul civil nr.12796/l/2006 prin care a fost schimbata in tot decizia nr.29/17.02.2003 pronunțata de Curtea Suprema de Justiție - completul de 9 judecători, in dosarul nr. 164/2002 in sensul respingerii recursului in anulare ca inadmisibil.
Instanța constata ca de la data pronunțării deciziei de mai sus, respectiv, 27.11.2006, sa născut dreptul reclamantei de a solicita ridicarea măsurii popririi infinitate in data de 12.06.2003 si deblocarea conturilor sale.
Din considerentele sentinței civile nr.1037/31.01.2008 pronunțata de Judecătoria sectorului 3 B - secția civila in dosarul civil nr- (fila 34) rezulta ca in data de 10.10.2007 conturile reclamantei au fost deblocate.
In consecința, instanța constata ca la data de 10.10.2007 a încetat cazul fortuit care a generat imposibilitatea efectuării de plan către bugetul de stat, din acest moment începând sa curgă termenul legal de grade de 60 de Ale prevăzut de art.71, alin.2 fiscala.
Astfel, prin decizia nr.70719/11.01.2008 ( fila 27), intimata a reținut in sarcina reclamantei obligația de plata a unor accesorii aferente perioadei 29.10.2007-31.12.2007 (deci ulterior datei de 10.10.2007), calculate la sumele principale datorate potrivit unor declarații de impunere data de reclamanta in cursul anilor 2004-2007, pentru diferite tipuri de impozite, taxe si contribuții (taxa pe valoare adăugata, impozit pe veniturile din salarii, contribuția pentru asigurări de sănătate etc.).
În speța de față, se constată că reclamanta nu a făcut dovada plății către intimata a debitelor principale în interiorul termenului de grație de 60 de zile, adică până în data de 10.12.2007, astfel încât aceasta datorează accesorii cu începere de la data de 10.10.2007, data încetării cazului fortuit care a determinat imposibilitatea efectuării de plăți.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, arătând că nu a putut efectua plata accesoriilor în valoare de 45858 lei deoarece, nici până la această dată nu a reușit să recupereze integral de la AVAS, prin întoarcerea executării conform art.4041și urm. Cod procedură civilă, sumele poprite abuziv, printr-o hotărâre desființată ulterior de - Complet de 9 judecători.
Recurenta a solicitat ca intimata Sector 3 să depună modul de calcul al accesoriilor pretinse, temeiul legal pentru acest mod de calcul, documentele primare care au stat la baza emiterii deciziilor privind plata accesoriilor.
Recurenta a depus la dosar copia sentinței civile nr. 11949/2008 a Judecătoriei Sector 1
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a apreciat că termenul de 60 de zile prev. de art.71 alin.2 Cod procedură fiscală a început să curgă de la data de 10.10.2007, dată la care au fost deblocate conturile reclamantei, astfel cum se menționează în sentința civilă nr.1037/2008 a Judecătoriei Sector 3
Întrucât reclamanta nu a achitat în acest termen obligațiile principale, datorează accesoriile aferente acestora inclusiv pentru perioada celor 60 de zile, neputând beneficia de scutirea de plată în acest sens.
Susținerea recurentei că nu a efectuat plata accesoriilor întrucât nu și-a recuperat integral de la AVAS sumele poprite abuziv, nu constituie un argument în favoarea admiterii recursului în condițiile în care la data de 10.10.2007 a încetat cazul fortuit care a determinat imposibilitatea efectuării plății, accesoriile fiind aferente unei perioade ulterioare acestei date.
Potrivit art.119 din OUG 92/2003 pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere care se calculează, în conformitate cu disp. art.120 alin.1 din aceeași ordonanță, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
În raport de aceste prevederi se constată că este legală decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii în cuantum de 45.858 Ron stabilite în sarcina reclamantei care nu a făcut dovada plății debitului principal în termenul de 60 de zile de la încetarea cazului fortuit.
Cât privește solicitarea de depunere de către pârâtă a modului de calcul al accesoriilor, Curtea reține că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a contestat faptul că datorează accesoriile și nu cuantumul lor.
Reclamanta a susținut că nu îi revine obligația de plată a accesoriilor și nu că acestea nu ar fi fost corect calculate, astfel încât solicitarea nu este concludentă în soluționarea cauzei.
Față de aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de recurs prev. de art.304 Cod procedură civilă, Curtea în temeiul disp. art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta - - împotriva sentinței civile nr.3726/22.12.20058 pronunțată de Tribunalul București - Secția a-IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.33603/3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.
Gh./2 ex.
29.05.2009
Președinte:Stânișor Denisa AngelicaJudecători:Stânișor Denisa Angelica, Canacheu Claudia Marcela
