Anulare act administrativ fiscal. Decizia 132/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.132/CA
Ședința publică din data de 27 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul în contencios-administrativ formulat de recurentul reclamant SC SRL - cu sediul în, județul C, împotriva Sentinței civile nr.829/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE -, cu sediul în B,-, sector 5, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, SERVICIUL DE - ambii cu sediul în C, str. - nr.18, județ C și activitatea de control fiscal - cu sediul în C,-, - județ C, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant prin av., în baza împuternicirii avocațiale nr.2341/2008 aflată la dosar și intimații pârâți C - Serviciul Soluționare Contestații și - C prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral al cauzei în care grefierul de ședință invederează instanței că recursul este motivat, netimbrat, intimații pârâți Serviciul Soluționare Contestații și C au depus întâmpinare.
Avocat, pentru recurentul reclamant, depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 30 lei conform. -/27.02.2008 și timbru judiciar de 0,15 lei. Mai depune la dosar, Rezoluția din 07.11.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța.
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act că nu sunt înscrisuri de depus, cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra cauzei.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul reclamant, solicită admiterea recursului și,în principal, în temeiul art. 312 alin.1, 2,3,5 Cod proc. civilă, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, având în vedere că aceasta a soluționat acțiunea fără a intra în cercetarea fondului.
În subsidiar, în situația în care se va aprecia că s-a intrat în cercetarea fondului, solicită modificarea hotărârii recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Invederează că prin acțiunea formulată a solicitat analizarea legalității și temeiniciei Deciziei nr.129/2006 emisă de C, solicitând anularea acestei decizii numai cu privire la operațiunile contabile.
Arată că instanța de fond, fără a analiza decizia contestată, a respins acțiunea cu motivarea că nu se poate substitui organului emitent cu atribuții expres conferite de lege; această ipoteză face ca decizia să nu poată fi atacată în fața instanței de judecată. Consideră că instanța era obligată să soluționeze litigiul analizând fondul cauzei independent de existența unor acte noi emise ulterior, a căror valabilitate ține de soluția pronunțată în cauză.
Dacă instanța de fond ar fi intrat în cercetarea deciziei contestate, în situația în care s-ar fi reținut că decizia este temeinică și legală, trebuia să se procedeze la reverificarea contabilității societății și actele emise ulterior ar fi fost valabile; în situația în care s-ar fi reținut că Decizia nr.129/2006 a C nu este corectă, constatându-se că trebuiau restituite sume cu titlu de TVA, aceste acte emise de organul fiscal ulterior erau nule.
Apreciază ca nefondate susținerile intimatelor formulate pe calea întâmpinării cum că, ulterior emiterii Deciziei 129/2006, urmare a reverificării evidențelor contabile ale recurentei, s-a emis o nouă decizie de impunere, a cărei contestație a fost soluționată prin decizia nr.33/21.05.2007 în sensul suspendării până la finalizarea cercetărilor organelor de urmărire penală. Motivul pentru care nu a atacat actele emise ulterior deciziei 129/2006 este faptul că mai întâi trebuia ca să se soluționeze în instanță contestația privind decizia 129/2006.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimații pârâți C - Serviciul Soluționare Contestații și, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Invederează că organul de control, conform prevederilor Codului d e procedură fiscală, a procedat, în termen de 30 de zile de la data comunicării, la punerea în executare a deciziei de desființare, reverificarea vizând aceeași perioadă și același obiect cu contestația pentru care s-a emis decizia, încheind un nou raport de inspecție și altă decizie de impunere. Împotriva acestor acte administrative, recurenta a formulat contestație, soluționată la. C prin decizia nr.33/21.05.2006, prin care a fost suspendată soluționarea cauzei pe cale administrativă până la finalizarea laturii penale, decizie ce nu a fost necontestată.
Apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că nu se poate substitui organului administrativ și nu îl poate obliga la admiterea cererii de rambursare TVA, în condițiile în care prin Decizia nr.33/2006, necontestată de recurenta reclamantă, a fost suspendată soluționarea contestației, astfel că cererea de rambursare TVA se află în căile de atac administrative prevăzute de Codul d e procedură fiscală.
Curtea declară dezbaterile încheiate și lasă dosarul în pronunțare.
CURTEA:
a) Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată la ribunalul Constanța sub nr. 384/118/9.01.2007 contestatoarea SC SRL a solicitat în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală- DGFP C - Serviciul de Soluționare Contestații anularea deciziei nr. 129/2006 și obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii prin care să se admită cererea de rambursare a TVA-ului, obligarea intimatei la plata daunelor materiale în cuantum de 29.225 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că prin Decizia nr. 129/2006 intimata a admis contestația împotriva deciziei de impune nr. 404/18.09.2006 și a concluziilor raportului de inspecție fiscală din 18.09.2006 și a dispus reverificarea evidenței contabile a societăți.
Contestatoarea apreciază că în mod nelegal s-a dispus reverificarea evidenței contabile a societății având în vedere că:
- a fost depusă întreaga documentație din care rezultă că bunul " cu tambur și instalații anexe a fost achiziționat pentru realizarea obiectului de activitate, bun ce a fost înregistrat în contabilitate în contul de mobilizări.
- dezasamblarea a fost prevăzută în contractul de vânzare - cumpărare nr. 398/2006.
- s-a depus proiectul de dezasamblare.
- a vândut părți componente ale ansamblului și nu cantități de deșeuri cum eronat s-a reținut de organul de inspecție.
- în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1601din Legea 571/2003.
În vederea achitării contravalorii TVA-ului aferent obiectivului " cu tambur și instalații anexe" contestatoarea a solicitat și a obținut o linie de credit pentru care achită o dobândă de 13% pe an de la BRD - Sucursala C, suma plătită cu titlu de dobândă aferent creditului fiind în valoare de 29.255 lei.
La data de 15.02.2006 contestatoarea a formulat precizări la cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitatanularea în partedeciziei nr. 129/2006, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să admită cererea de rambursare TVA în valoare de 444.654 lei, obligarea intimatei la plata de daune materiale în cuantum de 29.255 lei.
DGFP Caf ormulat întâmpinare la 15.02.2007 prin care a solicitat respingerea acțiunii, depunând documentația aferentă deciziei nr. 129/10.11.2006, invocând și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților -, MFP - ANAF și.
b)Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 829/1.10.2007 Tribunalul Constanțaa admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și a respins excepția lipsei calității procesual pasive a intimaților - Activitatea de Control Fiscal și Serviciul Soluționare Contestații.
A fost respinsă cererea contestatoarei SC SRL, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
A fost respinsă cererea contestatoarei SC SRL, în contradictoriu cu, - Activitatea de Control Fiscal și Serviciul de Soluționare Contestații.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că la data de 23.05.2006 reclamanta a solicitat rambursarea soldului sumei negative a TVA-ului aferent lunii aprilie 2006 în sumă de 519.514 lei.
În urma verificărilor s-a întocmit raportul de inspecție fiscală din 18.09.2006 prin care s-au constatat următoarele:
Societatea a achiziționat un utilaj " cu tambur și instalații anexe la 27.02.206 de la SC SA.
S-a constatat că acest utilaj a fost achiziționat cu scopul de a le dezasambla, dezmembra și valorifica sub forma de componente, deșeuri și resturi metalice și nemetalice, operațiune începută în luna mai 2006.
Organele de inspecție fiscală au procedat la colectare TVA în sumă de 449.654 lei emițând decizia de impunere nr. 404/18.04.2006.
Reclamanta a contestat măsura stabilită motivând că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1601alin. 2 lit. a din Legea 571/2003.
Prin Decizia nr. 129/10.11.2006 DGFP - Cad esființat raportul de inspecție fiscală din 18.09.2006 și implicit și decizia de impunere nr. 404/18.09.2006, urmând ca - să emită o altă decizie ținând cont de precizările din considerentele deciziei 129/2006.
Împotriva deciziei nr. 129/10.11.2006 reclamanta a formulat prezenta cerere solicitând anularea în parte a deciziei respectiv a dispozițiilor privind reverificarea evidenței contabile a societăți solicitând instanței să oblige intimata la emiterea unei noi decizii prin care să se admită cererea de rambursare a TVA-ului în valoare de 449.654 lei, cu daune materiale în cuantum de 29.255 lei.
În timpul soluționării prezentei cauze - Caî ntocmit raport de inspecție fiscală din 15.03.2007.
Organul de inspecție fiscală au procedat la colectarea TVA-ului în sumă de 449.654 lei emițând în acest sens decizia de impunere nr. 1797/20.03.2007.
Reclamanta a formulat contestație împotriva acestei măsuri iar DGFP - prin decizia nr. 33/21.05.2007 a dispus suspendarea soluționării contestației până la finalizarea laturii penale pentru suma de 449.654 lei TVA colectat suplimentar.
S-a reținut că - a înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța cu adresa nr. 8555/2007 o copie a raportului de inspecție fiscală din 15.03.2007 în vederea constatării existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunii prin art. 8 alin 1 din Legea 241/2005.
Obiectul prezentei cauze reprezintă anularea în parte a deciziei nr. 129/10.11.2006 emisă de DGFP - C prin care a fost soluționată contestația formulată de reclamantă împotriva raportului de inspecție fiscală 7293/18.09.2006 și deciziei de impunere nr. 404/2006, act emise de _.
Având în vedere că pârâtele DGFP C Serviciul Soluționare Contestații și - C sunt organe fiscale emitente ale actelor contestate prin prezenta acțiune, instanța a considerat că au calitate procesual pasivă, respingând excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor - și Serviciul Soluționare Contestații.
În ceea ce privește calitatea procesual pasivă a MFP - ANAF instanța a reținut că acesta nu este emitentul actelor fiscale contestate.
Calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raport juridic dedus judecății.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a respins cererea pentru următoarele aspecte:
În speță, prin Decizia nr. 129/10.11.2006 DGFP - a admis contestația formulată de reclamantă împotriva procesului verbal de inspecție fiscală din 18.09.2006 și a deciziei de impunere nr. 404/2006 și a dispus să se procedeze la reverificarea evidenței contabile a societății având în vedere cele precizate în cuprinsul deciziei nr. 129/2006.
Împotriva deciziei nr. 129/2006 reclamanta a formulat contestație solicitând anularea în parte și obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii prin care să se admită cererea de rambursare a TVA-ului în valoare de 449.654 lei.
Instanța a reținut că ulterior emiterii deciziei 129/2006 - a încheiat conform dispozițiilor art. 186 Cod procedură fiscală legale raportul fiscal din 15.03.2007 și a emis decizia de impunere nr. 1797/20.03.2007.
Reclamanta a formulat conform art. 175 Cod procedură fiscală contestație iar DGFP - C prin decizia nr. 33/21.05.2006 a dispus suspendarea soluționării contestației până la finalizarea laturii penale pentru suma de 449.654 lei reprezentând TVA colectat suplimentar.
Față de aceste aspecte de fapt instanța a apreciat că nu se poate substitui organului administrativ cu atribuții expres conferite de lege și nu poate obliga intimatele să admită cererea de rambursare a TVA-ului în valoare de 449.654 lei întrucât cererea reclamantei privind rambursarea soldului negativ a TVA-ului oferit lunii aprilie 2006 se află încă în căile de atac administrative prevăzute de Codul d e procedură fiscală.
c)Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta criticând-o ca fiind nelegală, solicitând următoarele:
a)în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare motivat de faptul că instanța nu a cercetat fondul cauzei, independent de existența unor acte noi emise ulterior, ce nu fac obiectul cererii și a căror valabilitate ține de prezenta soluție.
Critica adusă de recurentă deciziei nr.129/ 10.11.2006 emisă de C - Serviciul Soluționare Contestații viza netemeinicia măsurii dispuse de organul fiscal în sensul reverificării activității contabile a societății în loc să se dispună emiterea unei noi decizii prin care să se admită cererea de rambursare a TVA-ului motivat de faptul că există suficiente date care să ducă la această concluzie.
b)în subsidiars-a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată avându-se în vedere împrejurarea că bunurile ce fac obiectul facturii seria - - nr.-/02 din 27.02.2006 nu se încadrează în categoria bunurilor enumerate în art. 1601alin.2 lit. a din OUG nr.16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclate.
Toate mijloacele fixe vândute au fost înregistrate în contabilitatea societăților cumpărătoare ca atare și nu ca deșeuri feroase și neferoase, colectându-se TVA de la aceștia.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și 3041din Codul d e procedură civilă.
Pârâtele au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, apreciind că soluția organului administrativ este legală.
d)Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii dar și potrivit art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Urmare cererii formulată la data de 23.05.2006 de către reclamantă și înregistrată sub nr.3307/23.05.2006, prin care s-a solicitat rambursarea soldului sumei negative a TVA-ului aferent lunii aprilie 2006 în sumă de 519.514 lei, organul fiscal a efectuat verificări pentru perioada 1.09.2005-30.04.2006, concretizate prin raportul de inspecție fiscală din 18.09.2006 prin care s-a constatat că societatea a achiziționat un utilaj " cu tambur și instalații anexe la 27.02.206 de la SC SA. cu scopul de a-l dezasambla, dezmembra și valorifica sub forma de componente, deșeuri și resturi metalice și nemetalice, operațiune începută în luna mai 2006.
Față de această reținere organul fiscal a concluzionat că speța intră sub incidența dispozițiilor art.1601al.2 lit. a din Legea nr. 571/2003, cu modificările ulterioare, motiv pentru care a fost emisă decizia de impunere nr.404/18.09.2006 privind obligațiile suplimentare de TVA în sumă de 449.654 lei.
Concluzia organului de control precum și măsura dispusă privind obligațiile suplimentare au fost contestate de societate fiind astfel emisă decizia nr.129/10.11.2006 de către Direcția generală a finanțelor publice C - Serviciul soluționare contestații, prin care s-a dispus să se procedeze la reverificarea evidenței contabile a societății având în vedere cele precizate în cuprinsul deciziei, motivat de faptul că măsura dispusă de organul de control nu este suficient argumentată deoarece:
- se susține fără dovezi că bunul achiziționat este de natura celor prevăzute în art.1601al.2 din Legea nr. 571/2003
- afirmația că utilajul nu a fost achiziționat pentru utilizarea ca atare în realizarea obiectului de activitate ci pentru a fi dezmembrat și valorificat ca deșeuri de metale nu este susținută de documente
- nu se face nici o referire la faptul că achiziționarea s-a făcut pentru realizarea obiectului de activitate al reclamantei și dacă aceasta realizează venituri din activitatea de furnizare a energiei electrice
- se afirmă că în proiectul de demontare a activului achiziționat sunt redate cantitățile de metale ce se vor obține fără a se menționa care sunt acestea și cât reprezintă din valoarea totală a activului
Împotriva deciziei nr. 129/2006 reclamanta a formulat plângere solicitând anularea în parte a acesteia și obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii prin care să se admită cererea de rambursare a TVA-ului în valoare de 449.654 lei, precum și obligarea la plata daunelor materiale în cuantum de 29.255 lei reprezentând dobânda de 13% percepută de BRD pentru perioada de 6 luni întârziere pentru creditul obținut în scopul achitării TVA-ului.
Curtea reține că organul de soluționare a contestației a pronunțat decizia nr.129/2006 în considerarea dispozițiilor art. 216 din OG nr.92/2003 care prevăd că:
" (3) Prin decizie se poate desființa total sau parțial actul administrativ atacat, situație în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare."
În atare situație în mod corect tribunalul a reținut că nu se poate substitui organului administrativ cu atribuții expres conferite de lege și nu poate obliga intimatele să admită cererea de rambursare a TVA-ului în valoare de 449.654 lei întrucât cererea reclamantei privind rambursarea soldului negativ a TVA-ului oferit lunii aprilie 2006 se află încă în căile de atac administrative prevăzute de Codul d e procedură fiscală.
Și aceasta pentru că ulterior emiterii deciziei nr.129/2006 organele de control fiscal din cadrul - C au procedat la punerea acesteia în executare, fiind întocmit un nou raport de inspecție fiscală la 15.03.2007 și emiterea unei noi decizii de impunere contestată de reclamantă, fiind emisă decizia nr.33/21.05.2007.
Fără a fi fost examinat în procedura administrativă prealabilă fondul cererii, respectiv dreptul reclamantei la restituirea soldului negativ și deci implicit nelegalitatea măsurii de stabilire a obligațiilor suplimentare de plată cu titlu de TVA, tribunalul investit cu o cerere în contencios administrativ împotriva deciziei emise în soluționarea contestațiilor ( art.212 al.2 din OG nr.92/2003) era ținut aoe xamina numai în limitele soluționării acesteia prin decizia contestată astfel că nu se poate reține ca motiv de recurs necercetarea fondului cererii.
Limitele investirii instanței într-o cerere în contencios administrativ împotriva deciziei emise în soluționarea contestațiilor sunt raportate la soluția pronunțată de organul administrativ în faza procedurii prealabile obligatorii astfel că nefiind examinată temeinicia cererii reclamantei tribunalul nu putea obliga organul fiscal să emită o decizie de rambursare a TVA-ului pretins decât cu încălcarea legii.
Pe cale de consecință, criticile aduse hotărârii atacate -inclusiv cele cu caracter subsidiar - sunt neîntemeiate, decizia fiind examinată în limitele soluției pronunțate de organul de soluționare a contestației care a apreciat ca fiind necesare și utile cauzei administrarea de către organul de control a probelor menționate în decizie, astfel că în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant SC SRL - cu sediul în, județul C, împotriva Sentinței civile nr.829/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE -, cu sediul în B,-, sector 5, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - SERVICIUL DE - ambii cu sediul în C, str. - nr.18, județ C și activitatea de control fiscal - cu sediul în C,-, - județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 27 februarie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:,
Red.dec. jud.NC/24.03.2008
2 ex.
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis, Elena Carina Gheorma
