Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1329/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.1329/R-CONT
Ședința publică din 09 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
JUDECĂTOR 3: Ingrid președinte secție
Judecător: - -
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta - SRL cu sediul în -.V,-, -.C, mezanin, județul V, împotriva sentinței nr.1174 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE V cu sediul în -.V, Calea lui, nr.95, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-pârât reprezentat de consilier juridic --, lipsă fiind recurenta-reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei potrivit chitanței nr.-/08.12.2009 (fila 26 din dosar) și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că intimatul-pârât a depus la dosar, prin compartimentul registratură, întâmpinare.
Instanța având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Consilier juridic --, având cuvântul pentru intimatului-pârât Inspectoratul Județean de Poliție V, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică, apreciind că Tribunalul Vâlceaa reținut în mod corect faptul că această condamnare nu figurează în prezent în cazierul judiciar al numitului nu echivalează cu faptul că acesta nu ar fi suferit nicicând o condamnare.
CURTEA
Asupra recursului de față, eliberând:
Constată că la data de 14.04.2009, s-a înregistrat sub nr-, la Tribunalul Vâlcea, cererea formulată de reclamanta -. V împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliție Județean V, prin care a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea adresei nr. 97269/31.01.2009, pe care o consideră netemeinică și nelegală.
În motivare, reclamanta a arătat că prin adresa cu numărul de mai sus se menționează că reprezentantul său legal - - a suferit o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție, mențiune care este nelegală, deoarece din certificatul de cazier judiciar nu rezultă că acesta a suferit condamnări.
La fila 14 dosar, reclamanta a precizat cererea, în sensul că adresa emisă de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Vaa vut urmări juridice, deoarece a fost stopată activitatea societății și în același timp a fost prejudiciată material și moral.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat neîndeplinirea procedurii prevăzute de art. 7 alin. din legea nr. 554/2004, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că reprezentantul legal al societății reclamante a suferit o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție, susținând faptul că lipsa unor asemenea mențiuni în cazierul judiciar poate fi rezultatul unei amnistii sau reabilitări, cu atât mai mult cu cât art. 20 alin. 10 din legea nr. 333/2003 nu face distincție între persoanele care au fost amnistiate sau reabilitate și cele care nu au beneficiat de astfel de măsuri.
La întâmpinare, pârâtul a anexat sentința penală nr. 720/20.04.1991 pronunțată de Judecătoria Alba -I în dosarul nr. 535/1981.
Prin sentința nr.1174 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că prin adresa nr. 97269/31.01.2009 a cărei anulare se solicită, emisă de Inspectoratul de Poliție Județean V, se face cunoscut reclamantei că nu se poate acorda reprezentantului acesteia, numitul, avizul favorabil în vederea obținerii licenței de funcționare pe linia pazei bunurilor și valorilor, deoarece nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 20 alin. 10 din legea nr. 333/2003, reprezentantul societății reclamante suferind o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție (vătămare corporală gravă). Or, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 10 din legea nr. 333/2003, una din condițiile pentru ca unitatea de poliție competentă să acorde avizul persoanei care urmează să fie conducătorul unei unități de pază și protecție, este aceea ca persoana respectivă să fie cunoscută ca având o bună conduită cetățenească și să nu fi suferit condamnări pentru infracțiuni săvârșite cu intenție. Cum textul de lege nu distinge între persoanele care au fost reabilitate sau amnistiate și celelalte persoane care au suferit condamnări pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, ca în cazul reprezentantului societății reclamante, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței penale nr. 720/20.04.1981 pronunțată de Judecătoria Alba -I, rezultă că voința legiuitorului a fost în sensul de a se asigura că în activitatea societăților de pază și protecție se implică, în orice manieră, numai persoane cu bună reputație și care nu au fost condamnate pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, având în vedere impactul asupra ordinii publice și siguranței cetățeanului. Reprezentantul legal al societății reclamante, chiar dacă în certificatul de cazier judiciar nu apar mențiuni din care să rezulte că ar fi suferit condamnări, în realitate a fost condamnat prin sentința penală cu numărul de mai sus, pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal și chiar dacă a intervenit reabilitarea, acesta tot nu îndeplinește condiția bunei conduite cetățenești, expres prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. 10 din Legea nr. 333/2003.
Împotriva sentinței, s-a formulat recurs de către reclamantă, care a criticat-o sub următoarele aspecte:
- dispozițiile art.20 alin.10 din Legea nr.333/2003 trebuie completate în mod corespunzător cu prevederile art.13 alin.1 lit.d din Legea nr.290/2004 privind cazierul judiciar, care stabilesc că dacă au trecut 20 de ani de la data rămânerii definitive a condamnării să nu se mai facă referire cu privire la aceste fapte. Mențiunea cu privire la o astfel de condamnare în cuprinsul unul act emis de o instituție publică reprezintă o încălcare a disp.art.8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care garantează identitatea personală și respectarea informațiilor cu caracter personal, ca și a art.10 din aceeași convenție, care asigură protecția reputației unei persoane și împiedicarea divulgării de informații confidențiale;
- instanța face o confuzie între termenii de reabilitare și de amnistie. Avându-se în vedere faptul că între data hotărârii de condamnare a numitului, respectiv 20 aprilie 1981 și până în prezent au trecut peste 28 de ani, deveneau aplicabile dispozițiile Legii nr.290/2004, cu atât mai mult cu cât a fost condamnat la locul de muncă și i s-a acordat scuza provocării. Efectul amnistiei din 26 ianuarie 1988 a avut ca efect ștergerea faptelor ca atare, situație care este confirmată și de cazierul judiciar.
La data de 3 decembrie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de Inspectoratul de Poliție Județean V, prin care s-a invocat excepția tardivității motivării recursului, raportat la faptul că declarația de recurs este din 22.10.2009, dată de la care trebuia calculat termenul de 15 zile prevăzut de art.301 Cod pr.civilă, ceea ce ar atrage incidența disp.art.284 alin.2 - 4 Cod pr.civilă la care face trimitere expresă art.301 Cod pr.civilă. Pe fondul cauzei, a susținut că nu există nici un motiv pentru casarea sau modificarea sentinței, întrucât interpretarea ce s-a dat art.20 alin.10 din Legea nr.333/2003 este cea legală, iar împrejurarea că în prezent condamnarea nu figurează în cazierul judiciar nu are nici o relevanță, sens în care invocă decizia nr.1140/2008 pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a respectivului text de lege într-o speță similară. Mai mult, împrejurarea că persoana în cauză a suferit cândva o condamnare nu denotă o bună conduită cetățenească în sensul Legii nr.333/2003.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art.304/1 Cod pr.civilă, observându-se și excepția invocată, Curtea constată următoarele:
Excepția privind tardivitatea motivării recursului este nefondată, dat fiind faptul că sentința a fost comunicată recurentei la data de 26.10.2009, conform dovezii de la fila 68 din dosarul de fond, iar motivarea recursului s-a făcut la 9.11.2009, în termenul de 15 zile reglementat de art.20 alin.1 din Legea nr.554/2004, aplicabil în cauză.
Este drept că art.301 Cod pr.civilă face trimitere la aplicarea disp.art.284 alin.2-4 Cod pr.civilă ( cu consecința considerării ca fiind comunicată o sentință după criteriile echipolenței), însă acest text de lege are în vedere doar ipoteza declarării recursului, nu și a motivării acestuia, pentru care există o dispoziție expresă, sub norma de art.303 alin.2 Cod pr.civilă, potrivit căreia " termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte".
În concluzie, motivarea recursului s-a făcut cu respectarea cerințelor prevăzute de art.303 Cod pr.civilă, în termenul de 15 zile calculat de la data comunicării sentinței, astfel că excepția invocată de intimat va fi respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește fondul recursului, Curtea constată următoarele:
Prin art.20(10) din Legea nr.333/2003, s-a statuat că "Unitatea de poliție competentă poate acorda avizul persoanei prevăzute la alin. (9), care are cetățenie română sau cetățenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Economic European, a împlinit vârsta de 21 de ani, posedă pregătire corespunzătoare atribuțiilor ce îi revin, este cunoscută ca având o bună conduită cetățenească și nu a suferit condamnări pentru infracțiuni săvârșite cu intenție".
Textul de lege reglementează condițiile pentru ca unitatea de poliție competentă să acorde avizul persoanei care urmează să fie conducătorul unei unități de pază și protecție, ce prevede, printre altele, existența unei bune conduite cetățenești și lipsa condamnărilor pentru infracțiuni săvârșite cu intenție.
În speță, problema supusă discuției este aceea dacă o persoană, condamnată penal cu mulți ani în urmă, poate îndeplini o asemenea funcție, deși pedeapsa nu mai este înscrisă în cazierul judiciar.
În raport de împrejurările concrete ale cauzei - numitul, a fost condamnat la un an și șase luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.182 alin.1 Cod penal, potrivit sentinței penale nr.720/20 aprilie 1981 a Judecătoriei Alba Iulia, ce poartă mențiunea că pedeapsa a fost grațiată conform Decretului nr.189/1981, iar în prezent nu mai figurează înscris în cazierul judiciar -, Curtea constată nu există justificare pentru aprecierea că nu ar fi îndeplinite cerințele prevăzute de art.20 alin.10 din Legea nr.333/2003. Săvârșirea unei fapte pentru care a fost condamnat penal în 1981 nu este de natură a fi încadrată în ipoteza prevăzută de lege - lipsa condamnărilor pentru infracțiuni săvârșite cu intenție - cu consecința imposibilității "sine die" de a exercita o funcție în cadrul unei societăți având ca obiect paza bunurilor și valorilor. În tot acest interval de timp nu a mai săvârșit vreo faptă penală, potrivit certificatului de cazier judiciar depus la dosar la fila 9 și a mai primit avizul favorabil pentru exercitarea aceleași funcții conform dovezilor de la filele 10 și 11 din dosar, pe care a și exercitat-o în intervalul 2002-2008. Lipsa înscrierii în cazierul judiciar se întemeiază și pe dispozițiile art. 13 (devenit art. 15 după ultima republicare) alin. 1 lit. d din Legea nr. 290/2004, care statuează că se șterg din evidență persoanele fizice care au fost condamnate la pedeapsa amenzii sau la o pedeapsă privativă de libertate de cel mult 3 ani și au trecut 20 de ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Cum, potrivit art. 15 lit.e din HG nr. 1010/2004 ( Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003) se cere pentru avizarea conducătorilor societăților de pază depunerea certificatului de cazier judiciar, solicitare căreia s-a răspuns, iar persoana în cauză nu figura înscrisă în cazierul judiciar, nu existau temeiuri pentru refuzul emiterii avizului favorabil.
Mai mult, s-a susținut și nu s-a contestat acest lucru, că lipsa înregistrării în cazierul judiciar se datorează amnistiei (decretul nr. 11 din 1988). Dat fiind faptul că amnistia intervenită după condamnarea definitivă are ca efect înlăturarea răspunderii penale (art. 119 Cod penal), nu este posibil ca, în lipsa unei prevederi într-o lege specială care să stabilească un anumit interval de timp în care persoana condamnată să aibă anumite interdicții de a exercita o anumită profesie - de exemplu -, să poată fi nesocotite consecințele generale ale amnistiei, în caz contrar fiind încălcate dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului. În mai multe ocazii, Curtea Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului (cauzele împotriva Germaniei, Rotaru contra României și Calmanovici contra României) a statuat că respectarea vieții private include dreptul individului de a dezvolta relații cu semenii săi și, în plus, nici o rațiune nu permite excluderea activității profesionale sau comerciale din sfera noțiunii de "viață privată". În cauza Rotaru contra României s-a stabilit că a existat o încălcare a art. 8 din Convenție pentru stocarea într-un registru secret și comunicarea datelor despre viața privată a unei persoane. Datele speței sunt aplicabile, prin analogie, și prezentei cauze, în contextul în care refuzul de a emite avizul favorabil pentru exercitarea funcției de conducător al firmei de pază s-a întemeiat pe aspecte ce nu mai puteau figura în actul oficial - cazierul judiciar. Se înlătură, astfel, și apărarea privind nerespectarea cerinței "bunei conduite" impuse de același art. 20 alin. 10 din Legea nr. 333/2003, în lipsa oricărei alte certificări a săvârșirii unor abateri de la un comportament social adecvat, singurul argument pentru considerarea că nu ar fi îndeplinită respectiva condiție privind tot existența acelei condamnări din 1981, ale cărei consecințe au încetat.
Prin prisma celor expuse, se va constata că decizia nr. 1140/2008 a Curții Constituționale prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a art. 20 alin. 10 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, a analizat excepția ridicată într-o speță din perspective pur constituționale, fără a face referire la Convenție și raportându-se strict la noțiunea de condamnare. Or, datele concrete ale prezentei cauze, prin care consecințele răspunderii penale au fost înlăturate, exced limitelor speței anterioare, motiv pentru care și această apărare a intimatului va fi înlăturată.
În concluzie, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod pr. civilă, va admite recursul și va modifica sentința, în sensul că va admite acțiunea, cu consecința anulării adresei nr. 97269 din 31.01.2009 a Inspectoratului Județean de Poliție
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta - SRL, cu sediul în -.V,-, -.C, mezanin, județul V, împotriva sentinței nr.1174 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE V cu sediul în -.V, Calea lui, nr.95, județul
Modifică sentința, în sensul că admite acțiunea și anulează adresa nr.97269/2009 emisă de intimatul-pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
08.01.2010
Jud fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
