Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1376/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1376/CA/2009
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Grefier:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DGFP Sibiu împotriva sentinței nr. 387/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
În interiorul termenului de pronunțare s-au comunicat la dosar concluzii scrise, prin fax, atât din partea recurentei pârâtă cât și din partea intimatei reclamantă.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.11.2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Reclamanta SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu anularea în parte a deciziei nr.30/2008 emisă de pârâtă, anularea raportului de inspecție fiscala nr.1143/2008 și a deciziei de impunere nr. 81/2008, exonerarea de plata sumei de 95.664 lei reprezentând impozit pe profit și majorări de întârziere.
În motivarea acțiunii se arată că înscrierile din contabilitate au fost evidențiate corect de reclamanta, astfel ca are dreptul la deducerea cheltuielilor reținute ca nedeductibile de organele fiscale și nu datorează impozitul pe profit suplimentar.
Secția de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu prin sentința nr.387/CA/2009 a admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat actele atacate pentru suma de 64.107 lei, din care 33.133 lei reprezintă impozit pe profit si 30.974 lei reprezintă majorări, a menținut decizia de impunere pentru suma de 31.557 lei, din care 28.582 lei reprezintă impozit pe profit si suma de 2.975 lei reprezintă majorări de întârziere. Au fost respinse celelalte capete de cerere si au fost acordate cheltuieli de judecată parțiale în suma de 1.000 lei. Instanța a reținut prin considerentele expuse ca in cauza s-a efectuat un raport de expertiza contabila prin care s-au identificat ca deductibile fiscal diferența de amortizare pentru trimestrul IV 2004 în valoare de 198 lei; amortizare clădiri și utilaje constituite ca aport în natură în valoarea de 119.739 lei; cheltuieli reparații clădiri în valoare de 30.557 lei; cheltuieli de producție, de reparații generale în valoare de 40.769 lei; diferența cost marfă radiatoare în valoare de 16.200 lei.
Instanța a arătat că deductibilitatea acestor cheltuieli se încadrează în dispozițiile art.24 al.1 din Codul fiscal. Au fost înlăturate concluziile din suplimentul la raportul de expertiza ca nefundamentate legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs parata DGFP solicitând modificarea hotărârii și respingerea acțiunii. Prin motivele de recurs se arata ca în mod greșit instanța a considerat ca fiind deductibila amortizarea mijloacelor fixe, deoarece reclamanta nu a formulat capăt de cerere și doar expertul a arătat ca reclamanta nu a evidențiat în contabilitate cheltuiala și nu a calculat amortizarea, iar în varianta 1 din suplimentul la expertiza este înlăturată amortizarea; cheltuielile privind investițiile efectuate la mijloace fixe nu poate fi deductibila, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 24 al.3 lit. d din Codul fiscal, deoarece ele sunt supuse amortizării si nu pot fi luate in calcul in luna in care au fost efectuate, iar modernizarea mijlocului fix nu poate fi considerata investiție să poată fi admisa la deducere;valoarea reparației si valoarea extinderii instalației nu reprezintă investiție, ci se impune a fi recuperate pe calea amortizării.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct.9 din Codul d e procedura civila.
Recursul este scutit de plata timbrajului, potrivit art. 17 din 146/1997.
Pârâta a depus note prin care solicita respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală, deoarece inspecția fiscala a vizat controlul general a taxelor impozitelor datorate bugetului de stat si nu un control tematic; inspecția fiscală trebuie să realizeze un control obiectiv și să stabilească în mod corect baza de impozitare, expertul fiind acela care a corectat omisiunea organului fiscal de a considera deductibila amortizarea; celelalte cheltuieli îndeplinesc condițiile cerute de art. 149 din Codul fiscal, fiind dovedite cu documentele primare și sunt deductibile fiscal.
C, analizând sentința atacată sub aspectul recursului declarat, constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a fost supusă controlului fiscal având ca tematică stabilirea caracterului deductibil la calculul profitului impozabil a cheltuielilor înregistrate în contabilitatea societății pentru perioada 2004-2007, în sumă totala de 326.631 lei.
Finanțele au reținut că în anul 2004 au fost înregistrate cheltuieli cu amortizarea utilajelor de producție, fără a fi încheiat proces-verbal de punere in funcțiune și nu a desfășurat activitate în perioada 2004-2005.
In anul 2005 societatea a realizat lucrări de reparații încălzire la hala de producție în baza contractului încheiat cu firma prestatoare si a facturilor emise, dar cheltuiala trebuia înregistrata ca amortizare și nu contravaloare îmbunătățiri, astfel cum a procedat reclamanta.
Societatea a vândut în anul 2006 radiatoare pe care le-a descărcat din gestiune, în baza facturii fiscale, dar valoarea acestora le-a mai descărcat încă odată din gestiune in baza bonului fiscal.
Reclamanta a înregistrat în anul 2007, in baza unor bonuri de consum, valoarea unor materiale de construcții, fiind incorporate în două imobile, astfel ca organele fiscale au apreciat că investițiile îndeplinesc condițiile pentru a fi amortizate.
În cauză a fost întocmit procesul-verbal de inspecție fiscală nr. 1143/2008 si decizia de impunere nr. 81/2008. Reclamanta a urmat procedura administrativa de contestare a creanței fiscale, dar prin decizia nr. 30/2008 a fost admisa in parte contestația.
În cauză a fost administrată proba cu expertiza contabila, în raport fiind evidențiate concluziile expertului care a analizat înscrierile din contabilitate ale reclamantei in baza documentelor primare.
În privința mijloacelor fixe din patrimoniu s-a constatat ca amortizarea a fost subdimensionata, respectiv în privința mijloacelor fixe aduse ca aport in natura la capitalul social in anul 2002, din 17 mijloace fixe s-a calculat amortizarea doar pentru 4, amortizarea totala deductibila fiscal fiind de 98.311 lei. Se constata ca in cauza sunt îndeplinite cerințele art.24 al.2 din Codul fiscal.
În privința reparațiilor la instalația de încălzire existenta si modernizarea instalației de apa, fata de documentele primare întocmite, facturi si devize, contract de prestări servicii, s-a constatat ca ponderea valorii reparațiilor in valoarea de aport a clădirilor este de 16%, procent inferior pragului de 20% stabilit de art.149 din Codul fiscal ca valoare minima pentru a considera reparația ca modernizare, astfel că valoarea reparațiilor este deductibila la calculul profitului impozabil.
În privința cheltuielilor cu materialele auxiliare din trimestrul II 2007 cuprinse in bonuri de consum, expertul a identificat diverse destinații pentru valorile stabilite, si anume materiale pentru activitatea de producție, de reparații și activități generale, iar diferența este reprezentata de investiții și anume suma de 47.461 lei cu care reclamanta trebuia să mărească valoarea mijloacelor fixe.
Expertul a concluzionat, în baza actelor ce fac dovada naturii cheltuielilor efectuate de reclamanta, a documentelor primare și a înscrierilor din contabilitate, precum și în baza legislației specifice aplicabile ca sunt deductibile fiscal la calculul profitului impozabil pentru perioada trim. IV 2004-trim. III 2007 următoarele cheltuieli: diferența de amortizare, amortizare clădiri și utilaje aduse ca aport in natura; reparații clădiri; cheltuieli de producție, reparații și pentru activitatea generala; diferența cost marfa radiatoare. Expertul a întocmit varianta I prin suplimentul la expertiză cu privire la cheltuieli, dar instanța nu a preluat aceasta varianta, deoarece nu are o baza legala. Mijloacele fixe achiziționate în anul 2002 au constituit aport în natura la capitalul social, astfel ca amortizarea acestora este deductibila, iar controlul fiscal a avut o tematica generala, verificarea modului de evidențiere și vărsare a datoriilor către bugetul de stat pentru o perioada mai îndelungata, astfel ca expertul și instanța au analizat activitatea desfășurata de reclamanta în ansamblu.
În consecință, reclamanta datorează bugetului de stat suma de 31.557 din care suma de 28.582 lei impozit pe profit și suma de 2.975 lei dobânzi, deoarece cheltuielile evidențiate anterior îndeplinesc condițiile de deductibilitate, potrivit art. 24 din Codul fiscal.
În consecință, se constată că în cauză nu sunt motive de casare sau de modificare a sentinței atacate, potrivit dispozițiilor art. 304, 312 din Codul d e procedura civila, hotărârea pronunțată este legală și temeinică, iar recursul paratei DGFP este nefondat și urmează a fi respins.
În temeiul art.274 din Codul d e procedura civila, va fi obligata recurenta să plătească intimatei suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocațial, dovedit cu chitanța nr.89/2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DGFP Sibiu împotriva sentinței nr. 387/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /4 ex./15.12.2009
Jud. fond.
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman, Gabriela Costinaș, Nicoleta
