Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1435/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1435
Ședința publică din 9 iulie 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Municipiul S - prin primar cu sediul în S, județul S, împotriva sentinței nr. 591 din 27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 2 iulie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată redactată separat și care face parte din prezenta decizie și când, pentru a da posibili-tate părților să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi 9 iulie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată instanței de contencios administrativ și fiscal, reclamanta - SRL Sas olicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria mun. S, anularea Deciziei nr. -/ 1.10.2008 emisă de aceasta, decizie prin care s-a respins ca nefondată contestația sa împotriva Deciziei de impunere nr. -/6.08.2008 emisă de aceeași pârâtă prin Direcția Buget, Contabilitate,.
În motivarea cererii, reclamanta a precizat că prin Decizia de impunere nr.-/6.08.2008 a fost impusă la plata sumei de 46.812 lei, reprezentând: 28.253 lei debit - taxă hotelieră aferentă perioadei 2003- 2008, 18.009 lei majorări întârziere și 550 lei penalități de întârziere - la baza deciziei stând raportul de inspecție fiscală din 4.08.2008.
În precizarea acțiunii, reclamanta a învederat că decizia -/1.10.2008 prin care i s-a respins contestația formulată împotriva deciziei de impunere este nelegală.
În explicitare, reclamanta a susținut că hotărârea Consiliului Local al mun. S prin care a fost stabilită taxa hotelieră nu i- fost comunicată conform art. 115 al. 6 din Legea nr. 215/2001, astfel că nu a cunoscut nici cuantumul taxei, nici modalitatea de colectare a acesteia, sens în care, reținerea în raportul de inspecție fiscală situației culpabile ei, de nedepunere a declarațiilor privind taxa, este subiectivă. Reclamanta a precizat că în împrejurările descrise, taxa hotelieră a fost stabilită unilateral, mai ales că pentru perioada 2003- 2008 nu i s-a adus la cunoștință, nu i s-a perceput, deși taxa trebuia plătită de către persoanele fizice cazate și doar colectată de ea.
Cererea a fost întemeiată în drept, pe prev. Art. 49 coroborat cu Cap. IX- art. 115 al. 6 din Legea nr.215/2001 Administrației Publice Locale.
Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința mr. 591/27.03.2009 admis acțiunea și a anulat atât Decizia de impunere nr. -/6.08.2009 cât și Raportul de Inspecție Fiscală din 4.08.2008.
În principal, în motivarea soluției, instanța a reținut că pârâta nu dovedit că HCL Municipiului S prin care fost stabilit cuantumul taxei hoteliere, hotărâre cu caracter normativ, a fost adusă la cunoștința publică - condiție necesară pentru ca aceasta să producă efecte - în speță față de reclamantă ( art. 49 din Legea 215/2001). A conchis astfel, că reclamanta nu datorează suma.
Împotriva sentinței, pârâta formulat recurs.
În motivarea recursului, a fost invocată nelegalitatea sentinței, pârâta iterând încălcarea la pronunțarea ei, a dispozițiilor legale ale art. 248 al. 1 lit. "g" și art. 278- 281 din Codul fiscal - dispoziții prin care este reglementată taxa hotelieră. Pârâta a precizat că în aceste împrejurări, reclamanta nu se poate prevala de necunoașterea legii, în speță a datorării taxei, deoarece numai cuantumul acestei taxe fost stabilit prin HCL, nu și taxa în sine. În dezvoltare, a învederat că dispozițiile Codului fiscal sunt de aplicare de la data publicării în Monitorul Oficial, că reclamanta nu depus declarația fiscală de venit conform prevederilor legale, ori pentru aceste fapte care sunt calificate drept contravenții conform art. 294 al. 2 lit. "b" din Legea 571/2003, reclamanta a și fost somată. Recurenta a depus în anexă la "concluziile scrise" ( 19- 34 dosar recurs), procese verbal de afișare a Hotărârii Consiliului Local privind taxa hotelieră anuală, pentru perioada 2003- 2008.
Motivele de recurs invocate de pârâtă cu trimitere la prev. art. 304(9) Cod pr. civilă, sunt fondate:
Taxa hotelieră este reglementată de disp. art. 248 al. 1 lit. "g" și ale Capitolului VIII - art. 278- 281 din Codul fiscal.
Astfel, din economia art. 278 - 281 Cod fiscal, rezultă că se poate institui de către Consiliul local în localitatea în care acesta își exercită autoritatea, taxa pentru ședere într-o unitate de cazare ( taxa hotelieră), aceasta fiind încasată prin persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea și odată cu luarea în evidență a persoanei cazate. Ulterior, persoana juridică varsă taxa hotelieră la bugetul local al unității administrativ - teritoriale în raza căreia este situat.
Art. 279 Cod fiscal, stabilește modul de calcul al taxei, statuând cu privire la "cota" taxei, stabilirea ei prin hotărâre a Consiliului local prin aplicarea procentului cuprins între 0,5% și 5% din cota stabilită la tarifele de cazare practicate în unitățile de cazare.
Art. 280 Cod fiscal, stabilește situația în care taxa hotelieră nu se aplică, reclamanta nefăcând parte din categoria persoanelor juridice ce nu plătesc o asemenea taxă.
Ori în speță, conform dispozițiilor legale din codul fiscal, pârâta a emis hotărârea privind stabilirea taxei hoteliere în cadrul celorlalte taxe locale anuale, fiecare hotărâre fiind afișată la avizierul său, conform înscrisurilor ( procese verbale) depuse la filele 23- 29 dosar fond.
Ca atare reclamanta, care presta servicii de cazare, nu se poate prevala de necunoașterea legii, conform art. 281 Cod fiscal ea fiind obligată de a depune lunar la autoritatea administrativă locală - compartimentul de specialitate, declarația lunară de venit până la data stabilită plății taxei - obligația vărsării la bugetul local a taxei, revenind reclamantei conform aceluiași text ( al. 1), până la data de 10 inclusiv, a lunii următoare celei în care s-a colectat taxa.
Este evident că reclamanta nu a respectat aceste prevederi legale și nu depus declarația la care art. 281(2) Cod fiscal face vorbire - pârâta precizând chiar că reclamanta nu declarat nici un venit pentru perioada 2003- 2008.
De urmare, se va admite recursul, se va modifica sentința și în rejudecare se va respinge ca nefondată acțiunea.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul S - prin primar cu sediul în S, județul S, împotriva sentinței nr. 591 din 27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Modifică sentința și în rejudecare respinge ca nefondată acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/10.07.2009
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena
