Anulare act administrativ fiscal. Decizia 147/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.147/CA
Ședința publică de la 13 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Monica Costea
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-, -,.5,.2, județul C, împotriva sentinței civile nr.1627 din 25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII Nr.9/1998 C, cu sediul în C,-, județul C, AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR-SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII Nr.9/1998, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.202, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 06.04.2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.04.2009.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 1627/25.11.2008 a Tribunalului Constanțaa fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 de pe lângă Instituția Prefectului C și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Prima instanță a fost sesizată cu cererea prin care reclamanta a solicitat anularea hotărârii nr.4031/17.10.2007 și a deciziei nr.407/18.03.2008 și obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor ce i se cuveneau pentru suprafața de 2113 mp teren loc de casă și 4,5 ha porumb necules la data strămutării autorului său St. G din comuna, județul.
Reclamanta a motivat că prin actele administrative menționate s-a respins (s-a validat) cererea prin care a solicitat, în baza Legii nr.9/1998, acordarea despăgubirilor cuvenite, reținându-se că autorul său nu figura cu situație de avere imobiliară în comuna, județul, deși această localitate nu avea nici o legătură cu localitatea, județul, unde a fost colonizat și apoi strămutat în județul
A apreciat că ambele acte juridice erau nelegale deoarece a făcut dovada că autorul său a primit în proprietate, prin cumpărare, la data colonizării potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.1677/23.07.2934 suprafața de 10 ha teren arabil și teren intravilan în suprafață de 2113 mp, loc de casă, bunuri ce i-au fost preluate ulterior, cu ocazia strămutării din județul.
A învederat reclamanta că din bunurile abandonate în anul 1940 primit numai 10 ha teren arabil în baza Legii nr.18/1991 cu titlu de proprietate nr-, pentru celelalte bunuri nu a primit nici o despăgubire, deși conform art.2 din Legea nr.9/1998 a depus toate probele necesare.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr.9/1998 și în susținerea cererii reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că la data emiterii deciziei de validare a hotărârii nr.4031/2007, la dosar nu existau acte care să ateste bunurile abandonate în comuna, județul de către autorul St. G, respectiv situația Comisiei mixte româno-ă, așa cum a rezultat din adresa nr.48099/20.02.2004 emisă de Arhivele Naționale.
Comisia Județeană C pentru aplicarea Legii nr.9/1998, legal citată, nu și-a precizat poziția față de obiectul cererii dedus judecății.
În conformitate cu disp. art.13 alin.1 din Legea nr.554/2004, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate, a actelor aflate la dosar și dispozițiilor legale incidente, instanța a reținut că, prin hotărârea nr.4031/2007, s-a respins cererea depusă de, întrucât colonistul G nu figura cu situația de avere imobiliară rurală în evidența Direcției Județene a Arhivelor Naționale.
Prin decizia nr.407/2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților s-a validat hotărârea nr.4031/2007 și nu s-au acordat compensații bănești numitei.
Art.5 alin.1 din Legea nr.9/1998 republicată prevede că "dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor pentru care se solicită compensații se face cu înscrisuri", iar alin.2 stabilește "Arhivele Naționale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Agriculturii, precum și alte instituții publice care dețin acte referitoare la situația persoanelor evacuate din județele și, ca urmare a aplicării tratatului, sunt obligate să elibereze celor interesați copii de pe actele solicitate".
Potrivit art.351alin.2 lit. c din nr.HG1277/2007 privind modificarea și completarea Normelor pentru aplicarea Legii nr.9/1998, Serviciul de aplicare a Legii nr.9/1998 verifică condițiile referitoare la "existența documentelor întocmite și verificate de Comisia mixtă româno-ă,emise de Arhivele Naționale și Arhivele Ministerului Afacerilor Externe,care atestă situația bunurilor pentru care se solicită compensații".
Conform textelor legale menționate, pentru a beneficia de măsurile reparatorii, cei îndreptățiți sunt obligați să facă dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile trecute în proprietatea statului.
În speță, din înscrisurile depuse la dosar de părți, a reieșit că reclamanta nu a făcut dovada că autorul său a deținut bunurile menționate în cererea dedusă judecății, bunuri pentru care se considera îndreptățită la acordarea compensațiilor bănești cuvenite potrivit legii, în acest sens având relevanță și adresa nr.48099/20,02.2004 emisă de Arhivele Naționale (fila 49).
Contractul de vânzare-cumpărare nr.1677/1934 (fila 52) invocat de reclamantă a făcut dovada că autorul său a fost colonizat în ia neconstituind dovada dreptului de proprietate în sensul dispozițiilor art.5 din Legea nr.9/1998.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă și, pe cale de consecință, a respins-
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, solicitând casarea acesteia și reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond admiterea acțiunii, anularea Hotărârii nr.4031/17.10.2007 emisă de Comisia Județeană C pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 și a deciziei nr. 407/18.03.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru restituirea proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
În motivele sale de recurs a criticat recurenta sentința atacată, arătând că i s-a respins în mod nelegal și netemeinic acțiunea sa, pentru că nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile trecute în proprietatea Statului, fiind depuse la dosar contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1677/23.07.1934 și transcris sub nr.1849/23.07.1934 la Grefa tribunalului Județului și procesul verbal de punere în posesie emis la data de 29.09.1933 de primarul comunei, jud..
A mai susținut recurenta că, prin adeverința emisă la 12.02.1941 de Primăria Comunei ( în prezent sat al comunei ) a făcu dovada că autorul său, la momentul strămutării, era înregistrat în dosarul nr.7/1940, nr. crt.10 din tablou, cu suprafața neculeasă de porumb de 4,5 ha.
A apreciat recurenta că, în virtutea înscrisurilor depuse la dosar, era îndreptățită să primească, în raport de dispozițiile Legii nr.9/1998, compensații bănești pentru bunurile abandonate pe teritoriul județelor și, iar instanța de fond nu numai că nu a analizat aceste acte, dar nici nu a făcut vorbire despre forța lor probantă, nefiind amintită adeverința din 12.02.1941 a Primăriei com., hotărârea pronunțată fiind astfel nelegală, lipsind analiza justă a probelor și corecta interpretare a acestora.
În drept, nu s-a indicat temeiul juridic al cererii de recurs.
Legal citată, intimata Baf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat, arătând că, la data emiterii deciziei de validare nu erau la dosar înscrisurile care să ateste bunurile abandonate în Comuna, jud., de către autorul Șt. G, respectiv Situația Comisiei Mixte româno -
În opinia intimatei, singurul document de a face dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile abandonate este situația de avere imobilă rurală, verificată și semnată de comisia mixtă româno - ă, înscris pe care recurenta nu l-a depus la dosar.
În drept, întâmpinarea s-a întemeiat pe dispozițiile art.308, alin.(2) Cod proc. civ. precum și pe prevederile Legii nr.9/1998, Legii nr.403/2006, ale HG nr. 753/1998, HG nr. 1277/2007 și ale OG nr.25/207.
La dosarul cauzei au fost depuse de către recurenta reclamantă, prin mandatar ales, contractul de vânzare cumpărare încheiat la 23.07.1934, procesul verbal de punere în posesie din 29.09.1933, precum și adeverința din 12.02.1941 emisă de primarul comunei.
Examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod proc. civ. Curtea reține caracterul său fondat pentru următoarele considerente:
Hotărârea nr. 4031/17.10.2007 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, prin care s-a respins cererea de despăgubire formulată de recurenta reclamantă, a fost validată prin Decizia nr.407/18.03.2008 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților B, reținându-se că nu figurează colonistul G cu situația de avere rurală în evidența Direcției Județene a Arhivelor Naționale.
Potrivit prevederilor art.5 din Legii nr.9/1998 "ovada dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor pentru care se solicită compensații se face cu înscrisuri", iar normele metodologice adoptate prin HG nr.753/1998 arată că, "prin înscris, în sensulart. 5din Legea nr.9/1998, se înțelege orice dovadă eliberată de instituții - arhive, primării, notariate, instanțe judecătorești - în legătură cu fostele proprietăți, cum ar fi: chitanțe de plată a impozitelor, extrase din cărțile de imobil, planuri și autorizații de construcție, rapoarte de expertiză, contracte de vânzare-cumpărare, hotărâri judecătorești și orice alte documente care se referă la existența bunurilor rămase în județele cedate, inclusiv listele-anexă la Tratatul d l Craiova."
Recurenta reclamantă a depus la dosar contractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 1934 de autorul său, Șt. G cu Oficiul Național al, prin care face dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2113 mp, reprezentând lotul 110 din comuna, județul.
Acest înscris îndeplinește cerințele Legii nr. 9/1998 în privința probațiunii dreptului de proprietate asupra locului de casă pentru care recurenta reclamantă a solicitat despăgubiri.
Prin urmare, sunt aplicabile în cauză dispozițiile art.12, alin.2 din HG nr. 753/1998, potrivit cărora "terenurile aferente locuințelor, respectiv terenul de sub construcție și curtea, se limitează la suprafețele înscrise în legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, republicată, în funcție de localitate (urbană sau rurală).
Astfel, recurenta reclamantă este îndreptățită a primi despăgubiri în temeiul Legii nr.9/1998 pentru suprafață de 1000 mp de teren în localitate rurală, din totalul suprafeței de 2113 mp pentru care a făcut dovada dreptului de proprietate la momentul colonizării autorului său, prin contractul de vânzare cumpărare nr.1677/23.07.1934 și procesul verbal de punere în posesie din 29.09.1933.
În privința cererii de acordare de despăgubiri pentru suprafața de 4,5 ha cultivate cu porumb rămas necules, recurenta reclamantă a depus la dosar adeverința emisă de Primăria Comunei la data de 12.02.1941, prin care se atestă existența acestei recolte pe suprafața indicată în cererea de despăgubiri.
Curtea reține că și acest înscris îndeplinește cerințele prevăzute de art. 5 din Legea nr.9/1998, astfel cum a fost completat prin normele metodologice adoptate prin HG nr.753/1998.
Cum cererea de despăgubiri adresată de către petenta Comisiei Județene pentru aplicarea legii nr. 9/1998 a fost susținută de înscrisuri apte sub aspect probator să justifice solicitările sale, Curtea constată că recurenta reclamantă este îndreptățită să primească despăgubiri pentru suprafața de 1000 mp teren în zona rurală și recolta neculeasă de porumb pe o suprafață de 4,5 ha, acestea fiind bunuri abandonate de autorul său, Șt. G la momentul strămutării din com, județul, ia, pe teritoriul statului român.
Pentru aceste considerente, Curtea reține că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză, fiind întemeiat motivul de modificare a sentinței recurate prevăzut de art. 304, pct. 9 Cod. proc. civ.
Prin urmare, în raport de prevederile art. 312 Cod proc. civ. coroborat cu dispozițiile art.304, pct. 9 Cod proc. civ. Curtea va admite recursul formulat de recurenta și va modifica în tot sentința civilă nr.1627/25.11.2008 a Tribunalului Constanța.
Pe cale de consecință va fi admisă contestația reclamantei recurente, fiind anulată decizia nr.407/18.03.2008 și, implicit și hotărârea nr.4031/17.10.2007 ce a fost validată prin actul anulat, urmând a se stabili în favoarea recurentei reclamante dreptul la despăgubiri pentru suprafața de teren de 1000 mp și pentru recolta de porumb neculeasă de pe suprafața de 4,5 ha, Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 fiind cea obligată să emită o nouă hotărâre în sensul drepturilor recunoscute persoanei îndreptățite prin prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-, -,.5,.2, județul C, împotriva sentinței civile nr.1627 din 25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII Nr.9/1998 C, cu sediul în C,-, județul C, AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR-SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII Nr.9/1998, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.202, având ca obiect anulare act administrativ.
Modifică în tot sentința recurentă în sensul că:
Admite contestația.
Anulează decizia civilă nr.407/18.03.2008 emisă de - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998
Stabilește în favoarea recurentei reclamante dreptul la despăgubiri pentru suprafața de 1.000 mp. teren intravilan și 4,5 ha. porumb necules.
Dispune obligarea pârâtei Comisia județeană pentru aplicarea legii nr.9/1998 la emiterea unei hotărârii în sensul drepturilor recunoscute reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Tehnored.jud.-
4 ex./07.05.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Monica Costea
