Anulare act administrativ fiscal. Sentința 15/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 15/ Dosar nr-
Ședința publică din 29 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru judecător
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii Formulate de reclamanta - - în contradictoriu pârâta DIRECȚIA FISCALĂ B - CONSILIUL LOCAL B, având ca obiect "anulare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic
pentru reclamanta - - și consilier juridic pentru pârâta Direcția Fiscală B - Consiliul Local
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că s-a depus la dosar prin serviciul registratură, răspuns formulat de către Consiliul Concurenței potrivit solicitărilor instanței prin adresa emisă la data de 22 decembrie 2009.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar în ședință publică, Note scrise cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, învederând că a comunicat un exemplar și reprezentantului pârâtei. Depune și 4copii de pe certificate de grefă în care Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în cauze similare prin respingerea recursului declarat de Direcția Fiscală Întrebată fiind, arată că nu a reușit să intre în posesia delegației de redactare a acțiunii de către d-na avocat, fiind probleme tehnice cu faxul. Reprezentanta reclamantei arată că societatea pe care o reprezintă își însușește actele întocmite de către d-na avocat. De asemenea, întrebată fiind, învederează că nu este în măsură să precizeze la acest termen de judecată temeiul de drept al însușirii actelor întocmite de către avocat. Precizează că perioada vizată este anul 2004 și că nu este menționat acest aspect în precizarea de acțiune, este o acțiune în constatare. Prin acțiunea promovată se urmărește faptul de a se constata că Direcția Fiscală B nu are calitatea de a emite decizii de impunere.
Instanța, constată că reprezentanții părților aflate în litigiu nu s-au prezentat la acest termen de judecată conform dispozițiilor de la termenul anterior, acestea nu pot fi complinite de către instanță.
Reprezentanții părților aflate în litigiu învederează că în cauzele identice aflate pe rolul Curții de Apel Brașov la completul de judecată s-a admis excepția de necompetență materială de soluționare a cauzelor și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Brașov.
Reprezentanta reclamantei invocă excepția de necompetență materială a Curții de Apel Brașov, consideră că Tribunalul Brașov ar fi competent să judece cauzele.
Reprezentantul pârâtei Direcția Fiscală B depune la dosar în ședință publică 3 extrase de pe instanțelor din care rezultă că s-a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Brașov la data de 25 ianuarie 2010 în cauze identice.
Instanța în temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă pune în discuția contradictorie a părților excepția de necompetență materială a Curții de Apel Brașov de soluționare a cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea excepției și trimiterea dosarului la ribunalul Brașov spre competentă soluționare.
Reprezentantul pârâtei lasă la aprecierea instanței. Menționează că în speță sunt aplicabile dispozițiile art 10 din Legea nr 554/2004, ce stabilesc competența materială a instanței de contencios administrativ
CURTEA
Constată că la data de 31.08.2009 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov -Secția contencios administrativ și fiscal, sub nr -, acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală B-Consiliul Local al mun B, prin care s-a solicitat să se constate că măsurile vizând acordarea, stoparea și/sau recuperarea ajutoarelor de stat nu sunt de competența organelor fiscale și nu cad sub incidența Codului d e procedură fiscală și să se constate nulitatea absolută a Deciziei de impunere nr -/8634/18.01.2008, ca fiind emisă de Direcția Fiscală B în condițiile nerespectării specialității capacității de folosință a acestei persoane juridice, principiu impus de dispozițiile Decretului nr 31/1954 și de dispozițiile Codului d e procedură fiscală.
În esență, în motivarea acțiunii, cu privire la primul petit, s-a arătat că Regulamentul CE nr 659/1999 al Consiliului European și Regulamentul CE nr 794/2004 de punere în aplicare a primului regulament, impun respectarea principiului priorității dreptului comunitar precum și a principiului efectului direct al legislației comunitare primare, cu aplicabilitatea imediată a dispozițiilor acestor regulamente, fapt care ar duce, în opinia reclamantei, la recunoașterea și din punctul de vedere al dreptului comunitar, alături de dispozițiile dreptului intern menționate în cuprinsul acțiunii, la lipsa oricărei capacități a Direcției fiscale B de a dispune în legătură cu măsurile fiscale de natura ajutoarelor de stat.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere al acțiunii, argumentele aduse au vizat faptul că înscrisurile emise de pârâtă, a căror nulitate absolută se solicită a se constata, trebuie calificate ca fiind emise de un organ care nu are calitatea de a decide împotriva sau în legătură cu ajutoarele de stat, motiv pentru care sunt nule de drept.
În drept, au fost invocate art 1 lit. b, art 4 al 4, art 6, art 7, art 9, art 10-19 din Regulamentul CE nr 659/1999 al Consiliului European, pct 5, 7 și 8, art 4 lit. b, art 6, art 7 din Regulamentul nr 794/2004 al Consiliului European, Decizia Curții Constituționale nr 59/17.01.2007, art 3 din Ordinul nr 255/2004, art 1 al 3, art 250 pct 9 și art 257 lit. l din Codul fiscal, art 77 al 5 din HG nr 44/2004, art 148 al 2 și 3 din Constituția României, art 3 și 36 din Legea nr 215/2001, art 10.2 din Tratatul CE, art 34 din Decretul nr 31/1954.
La termenul de judecată din data de 28.10.2009, instanța a luat act de renunțarea la petitul doi al cererii de chemare în judecată.
Reclamanta a formulat și o cerere de suspendare a judecății cauzei, față de dispozițiile art 244 al 1 pct 1 cod procedură civilă, respectiv până la soluționarea dosarului nr - aflat pe rolul ÎCCJ.
Pârâta a formulat întâmpinare în cauză prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii raportat la acțiunea astfel precizată prin renunțarea șa capătul doi al cererii de chemare în judecată.
La termenul de judecată din data de 29.01.2010, reclamanta a depus o precizare de acțiune față de excepția invocată de pârâtă și a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov.
Analizând această excepție, în condițiile art 137 al 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Astfel cum a fost precizată acțiunea de chemare în judecată, urmare a renunțării la petitul 2 al acțiunii, obiectul judecății îl constituie solicitarea de a se constata de către instanță că măsurile vizând acordarea, stoparea și/sau recuperarea ajutoarelor de stat nu sunt de competența organelor fiscale și nu cad sub incidența Codului d e procedură fiscală.
Raportat la dispozițiile art 10 din Legea nr 554/2004, ce stabilesc competența materială a instanței de contencios administrativ, niciunul dintre criteriile prevăzute de acest text de lege nu mai atrag competența materială a curții de apel întrucât acțiunea nu privește acte administrative emise dau încheiate de autorități publice centrale sau taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei.
Față de calitatea de autoritate publică locală a pârâtei Direcția Fiscală B, în condițiile art 158 al 1 și art 159 cod procedură civilă, Curtea va admite excepția invocată de reclamantă și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.
Pentru aceste motive
În numele legii
hotărăște
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov invocată de reclamanta - - și, în consecință,
Declină competența de soluționare a cauzei înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov -Secția contencios administrativ și fiscal sub nr - având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta - - cu sediul în B,-, -.1,.4, sector 1 în contradictoriu cu Direcția Fiscală din cadrul Consiliului Local al Mun B cu sediul în B,- prin care s-a solicitat să se constate că măsurile vizând acordarea, stoparea și/sau recuperarea ajutoarelor de stat nu sunt de competența organelor fiscale și nu cad sub incidența Codului d e procedură fiscală, în favoarea Tribunalului Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ.
Definitivă.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.01.2010.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red. LB 29.01.2010/dact. VP 2.02.2010
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru
