Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1501/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.4777,-
DECIZIA NR.1501
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTOR 2: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 3: Duboșaru
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în B,-, parter, județul, în calitate de reprezentantă legală a "DR. " cu sediul în B, str. - nr. 18 parter, județul B, împotriva deciziei nr. 892 din 4 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimații MUNICIPIUL B - COMISIA DE CONTESTAȚII PRIVIND VÂNZAREA PROPRIETATEA PRIVATĂ A STATULUI A UNITĂȚILOR ADMINISTRATIVE TERITORIALE CU DE CABINETE MEDICALE PRECUM ȘI A ÎN CARE SE ACTIVITĂȚI ACTULUI MEDICAL, cu sediul în B, județul B și, domiciliat în B, Bd. -, -. 14, județul
Contestația a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei potrivit chitanței nr. 19417/7.07.2009 și timbru judiciar de 0,45 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns contestatoarea reprezentată de avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 32 dosar și intimatul personal și asistat de avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 25 dosar, lipsind intimatul Municipiul B - Comisia de contestații privind vânzarea spațiilor proprietatea privată a statului sau a unităților administrative teritoriale cu destinația de cabinete medicale precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical.
Procedura de citare fiind legal îndeplinită.
S-a făcut refecatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul contestatoarei depune la dosar dispoziția Primarului Municipiului B nr.662 din 19 septembrie 2008, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Apărătorul intimatului, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în combaterea contestației.
Curtea ia act de susținerile celor doi apărători ai contestatoarei și, respectiv, intimatului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare.
Avocat, pentru contestatoarea, arată că și-a întemeiat prezenta contestație în anulare pe dispozițiile art. 318 pr.civilă.
În esență, apărătorul contestatoarei arată că instanța de recurs nu a analizat în niciun fel legalitatea compunerii comisiei de contestații care a emis decizia nr. 1/13.11.2008, în sensul că decizia menționată a fost semnată doar de 5 membrii ai comisiei și doar aceștia au fost prezenți, fiind încălcate dispozițiile exprese privitoare la compunerea comisiei de contestații, cuprinse în dispozițiile OUG 68/2008, potrivit cărora Comisia de contestații se compune din 8 membrii și poate funcționa legal doar prin participarea tuturor membrilor săi, ori, dacă vreunul dintre aceștia lipsea, trebuia înlocuit cu unul dintre membrii supleanți stabiliți tot prin decizie a primarului. Mai mult decât atât, printre membrii semnatari nu se află niciun medic. În concluzie, decizia nr.1/2008 este lovită de nulitate absolută.
Totodată, arată că nu a putut invoca nulitatea absolută a deciziei sus-menționate, întrucât cauza a fost soluționată la primul termen de judecată - deși a existat la dosar o cerere de amânare a cauzei -, cu încălcarea dreptului la apărare, a principiului contradictorialității administrării dovezilor, contestatoarei nefiindu-i comunicate nici înscrisurile și nici întâmpinările depuse de intimați.
În concluzie, solicită admiterea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată, va depune la dosar dovezi în acest sens.
Avocat, pentru intimatul, arată că potrivit dispozițiilor art. 318 pr.civilă, contestația în anulare formulată nu este admisibilă, contestația întemeiată pe aceste dispoziții ar fi admisibilă doar dacă instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra vreunuia dintre motivele de recurs formulate.
Mai arată, de asemenea, că potrivit art. 303 pr.civilă, motivele de recurs se depun odată cu cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, astfel că instanța a analizat doar motivele de recurs aflate la dosar, nu și pe cele depuse tardiv.
Mai mult decât atât, arată apărătorul intimatului, această nulitate absolută, invocată de către contestatoare, nu face parte dintre motivele de ordine publică pe care instanța le poate invoca, chiar și din oficiu.
În ceea ce privește motivul că instanța de recurs a rămas în pronunțare, deși exista la dosar o cerere de amânare, arată că la dosar nu există nicio cerere de amânare a cauzei.
Solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată. Cu cheltuieli de judecată, în acest sens, depunând la dosar chitanțele nr.479 din 10.08.2009 și nr.521 din 2.11.2009.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin decizia nr.892 din 04.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta și a fost obligată recurenta la plata sumei de 500 lei către intervenient, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, a reținut instanța de control judiciar că, prin nr.222/2008 s-au stabilit și individualizat, conform actului medical căruia îi erau afectate, spațiile medicale din Policlinica -, proprietatea Municipiului B, care, conform prevederilor OUG nr.68/2008, urmau să fie vândute deținătorilor legali, în funcție de destinația acestora. Conform anexei nr.222/2008, spațiul medical identificat la poziția 23, compus din camerele 23 și 24, cu numere cadastrale distincte, este destinat pentru practicarea profesiei - kinetoterapie, iar spațiul medical identificat la poziția 18, compus din camerele 1,3 și 11, la rândul său cu numere cadastrale distincte, este destinat pentru practicarea activității medicale profesiei - balneo-fizio-terapie.
S-a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art.11 din OUG nr.68/2008, privind vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale cu destinația de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical, în cazul în care un cumpărător, persoană fizică sau juridică, se află în situația de a cumpăra, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, două sau mai multe spații medicale situate în aceeași comună, oraș sau municipiu ori în unități administrativ-teritoriale diferite, comisia va aproba vânzarea doar pentru unul dintre spații, la alegerea cumpărătorului.În acest scop, cumpărătorul va semna o declarație pe propria răspundere, din care să rezulte că nu este beneficiarul unui alt contract de cumpărare în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.
Totodată, s-a reținut că, potrivit celor sus-menționate, există două spații distincte cu destinația de cabinete medicale și, chiar dacă recurenta a folosit în fapt un cabinet medical integral și J din spațiul destinat celui de al doilea cabinet medical, având în vedere dispozițiile legale foarte clare și imperative, aceasta a dobândit dreptul de a cumpăra doar un spațiu medical, indiferent de specializările sale.
Tot ca nefondată a fost reținută și susținerea recurentei, în sensul că spațiul medical nu se identifică prin număr cadastral, având în vedere că actul normativ ce reglementează vânzarea acestor spații nu definește noțiunea de spațiu medical.
De asemenea, a concluzionat instanța de control judiciar că și susținerile privind specializările multiple ale recurentei nu sunt de natură a conduce la o extindere a dreptului acesteia de a dobândi mai mult decât un spațiu medical, având în vedere faptul că legiuitorul a ținut seama de astfel de situații și a prevăzut, în mod explicit și fără putință de tăgadă, că persoana care deține mai multe spații medicale trebuie să opteze la cumpărare în favoarea unui singur spațiu medical; a face o altă interpretare a dispozițiilor legale, ar presupune o încălcare a dreptului intervenientului de a dobândi, la rândul său, un singur spațiu medical integral.
Împotriva deciziei nr.892 din 04.06.2009, recurenta-reclamantă, în calitate de reprezentantă legală a "Dr. ", a formulat contestație în anulare, care a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 4777,-, solicitând ca, în contradictoriu cu intimații Municipiul B - Comisia de contestații privind vânzarea spațiilor proprietatea privată a statului sau a unităților administrative teritoriale cu destinația de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical și, să se dispună admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei în sensul pronunțării unei hotărâri neviciate.
În motivarea contestației, s-a arătat că instanța de recurs nu a analizat în niciun mod legalitatea compunerii comisiei de contestații care a emis Decizia nr.1 din 13.11.2008, aceasta fiind semnată doar de 5 membrii ai comisiei, și nu de 8 membrii, astfel că au fost încălcate dispozițiile art.5 alin.2 lit.a și e din OUG nr.68/2008, în consecință, decizia sus-menționată este lovită de nulitate absolută.
Un alt motiv al contestației vizează împrejurarea că recurenta nu și-a putut exercita dreptul la apărare, întrucât cauza a fost soluționată la primul termen de judecată, de asemenea, s-a încălcat principiul contradictorialității administrării dovezilor, acesteia nefiindu-i comunicate înscrisurile depuse la dosar de către intimați și nici întâmpinările formulate de aceștia.
Din dispoziția instanței, s-a atașat dosarul de fond nr- al Curții de Apel Ploiești.
La data de 24 iulie 2009 a formulat întâmpinare intimatul, solicitând respingerea contestației, întrucât, potrivit art. 317 și 318 pr.civilă, motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cele prevăzute de lege pentru a conduce la admisibilitatea cererii.
La data de 28 iulie 2009 a formulat întâmpinare intimatul Municipiul B, prin primar, solicitând, în esență, respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, întrucât apărările formulate nu atrag incidența dispozițiilor art. 317 și 318 pr.civilă.
Examinând contestația în anulare de față, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 317 pr.civilă, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi retractate hotărârile irevocabile, pentru două motive expres și limitativ prevăzute de acest text de lege și sub condiția ca ele să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: primul este acela privind împrejurarea în care procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, iar al doilea, încălcarea de către judecători a normelor de competență absolută.
Pe de altă parte, art. 318 alin.1 pr.civilă reglementează contestația în anulare specială, ce poate avea ca obiect numai hotărârile instanțelor de recurs, adică hotărârile pronunțate în urma exercitării controlului judiciar; acest caz aparte de contestație se poate promova, fie când dezlegarea dată pricinei este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În cauza de față, contestatoarea își întemeiază calea extraordinară de atac pe susținerea, în sensul că instanța de recurs nu ar fi analizat în niciun fel legalitatea compunerii Comisiei de contestații, care a emis Decizia nr. 1 din 13.11.2008, acest act administrativ fiind semnat în mod nelegal doar de către 5 membrii, fiind încălcate în mod flagrant disp.art.5 alin.2 lit.a- din OUG 68/2008, ceea ce face ca respectiva decizie să fie lovită de nulitate absolută. Așa cum rezultă din conținutul cererii de recurs prin care contestatoarea a sesizat instanța de control judiciar, această susținere nu a făcut obiectul vreuneia din criticile îndreptate împotriva sentinței de fond și asupra căreia instanța de recurs să nu se fi pronunțat, caz în care, în baza art. 318 pr.civilă, contestatoarea să poată promova calea de retractare a contestației în anulare specială, ca urmare a nepronunțării asupra unui motiv de recurs. În acest context, aceste susțineri privesc, în mod cert, fondul cauzei dedusă judecății, invocate pentru prima dată în cadrul contestației în anulare, lucru pe care textele de lege mai sus citate nu-l permit.
Un al doilea motiv al prezentei cereri este acela că sus-numitei contestatoare i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare, fiind afectat și principiul contradictorialității administrării dovezilor, întrucât cauza a fost soluționată la primul termen de judecată, nefiindu-i comunicate nici înscrisurile depuse de către intimați ori întâmpinările formulate de către aceștia. Așa cum rezultă din conținutul textelor care reglementează materia contestației în anulare, nici pretinsa încălcare a dreptului la apărare nu se regăsește între motivele ce pot justifica promovarea acestei căi extraordinare de atac. Mai mult decât atât, aceste afirmații referitoare la încălcarea drepturilor procesuale ale sus-numitei sunt lipsite de suport real, deoarece, așa cum rezultă din practicaua încheierii de amânare a pronunțării de la termenul din 29.05.2009, la care instanța de recurs a intrat în dezbaterea fondului, contestatoarea-recurentă nu s-a prezentat în fața instanței, ci doar a depus la dosarul cauzei, prin mandatarul său, o adeverință din care rezultă faptul că aceasta se află la o întâlnire profesională, situație în care, Curtea, respectându-i pe deplin drepturile procesuale, a dispus amânarea pronunțării pentru o săptămână, pentru a da posibilitatea sus-numitei să depună concluzii scrise.
Nici în conținutul acestor concluzii scrise, depuse la data de 3.06.2009, contestatoarea nu a formulat nicio susținere referitoare la nelegalitatea compunerii comisiei, care ar atrage nelegalitatea Deciziei nr.1 din 13.11.2008, aceasta fiind un motiv nou, ce nu poate fi invocat, în niciun caz, în susținerea unei cereri de contestație în anulare.
Pentru toate aceste considerente, constatând faptul că niciunul din motivele invocate nu se încadrează în cazurile, expres și limitativ, prevăzute de art. 317 și 318 pr.civilă, care ar putea susține o cerere de contestație în anulare, Curtea, în baza textelor de lege mai sus-citate, va respinge cererea ca nefondată.
În baza art. 274 pr.civilă, ca parte care a pierdut procesul, contestatoarea va fi obligată la plata către intimatul a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat, promovarea de către acesta din urmă a acestor cheltuieli, cu respectivul titlu, fiind dovedită cu chitanțele depuse la filele 48, 49 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în B,-, parter, județul, în calitate de reprezentantă legală a "DR. " cu sediul în B, str. - nr. 18 parter, județul B, împotriva deciziei nr. 892 din 4 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimații MUNICIPIUL B - COMISIA DE CONTESTAȚII PRIVIND VÂNZAREA PROPRIETATEA PRIVATĂ A STATULUI A UNITĂȚILOR ADMINISTRATIVE TERITORIALE CU DE CABINETE MEDICALE PRECUM ȘI A ÎN CARE SE ACTIVITĂȚI ACTULUI MEDICAL, cu sediul în B, județul B și, domiciliat în B, Bd. -, -. 14, județul
Obligă contestatoarea la plata către intimatul a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./24.11.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria, Duboșaru
