Anulare act administrativ fiscal. Sentința 151/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- /20.03.2007
SENTINȚA CIVILĂ NR.151
Ședința publică din 4 iunie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Apărării Naționale B și Centrul Militar Zonal T, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal se prezintă pentru reclamantul lipsă avocat G iar în reprezentarea pârâților consilier juridic
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe instanța pune în discuție excepțiile invocate
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Centrului Zonal Militar Timiș reprezentantul pârâților solicită admiterea acesteia, întrucât nu are nici o implicare sau o atribuție.
Cu privire la excepția tardivității plângerii prealabile, consideră că luarea la cunoștință de actul administrativ atacat, s-a făcut la data de24.09.1990 în fața colectivului unității, iar o altă dată de luare la cunoștință a acestuia s-a făcut în luna noiembrie 1990, când a primit livretul militar, în care este consemnat numărul actului și data trecerii în rezervă. De la această dată este tardiv formulată plângerea, chiar inadmisibilă și în temeiul art. 7 alin. 7 din legea contenciosului administrativ este depășit termenul de un an, care trebuia calculat de la data emiterii actului.
Cu privire la excepția inadmisibilității, arată că reclamantul a formulat o cerere de trecere în rezervă, cerere aprobată, emițându-se și Ordinul de trecere în rezervă la cerere, pe motive bine justificate. Fiind el cel care a solicitat trecerea în rezervă nu se justifică vătămarea acestuia.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepțiilor, mai puțin lipsa calității procesuale pasive a Centrului Zonal Militar Timiș, pe care o lasă la aprecierea instanței.
Acesta arată că procedura prealabilă s-a realizat. Este lipsit de relevanță faptul că reclamantul s-a adresat ministerului sau unei alte instituții subordonate.
Se constată neconstituțional art.7 alin 7 din legea contenciosului administrativ.
Pe de altă parte, plângerea prealabilă a fost introdusă în termenul de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ. Data comunicării nu este aceiași cu data luării la cunoștință de actul administrativ.
Solicită respingerea excepției lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, întrucât acesta se justifică prin drepturile de care ar fi beneficiat.
În replică, reprezentantul pârâților arată că nu a făcut referire la luarea la cunoștință, ci comunicarea s-a făcut verbal și depune la dosar, comunicând și reprezentantului reclamantului un extras din Ordinul General nr. 17/29.04.1972 cu privire la informarea și comunicarea datelor. Comunicarea scrisă este livretul militar pe care îl deține reclamantul.
Reprezentantul reclamantului susține că, comunicarea se face în scris și în materialitatea sa.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii în contencios administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.591/CA/01.11.2006 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa declinat competența de soluționare a cauzeiformulate de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Apărării Naționale B și Centrul Militar Zonal T, având ca obiect anularea Ordinului nr. MC 1672/21.09.1990 în favoarea curții de APEL TIMIȘOARA - secția contencios administrativ, considerând că, în determinarea competenței materiale a instanței este absolut necesar a se stabili legea aplicabilă, întrucât la data emiterii ordinului era în vigoare Legea 1/1967 iar la data introducerii acțiunii este aplicabilă Legea 554/2004.
Instanța a apreciat că ambele legi sunt de fapt legi care conțin dispoziții de procedură întrucât evocă totalitatea condițiilor pentru declanșarea și soluționarea litigiilor de contencios-administrativ și deci ținând cont de faptul că normele de procedură sunt de imediată aplicare în speță sunt incidente dispozițiile Legii 554/22004.
Astfel, văzând dispozițiile art.137 alin 1 Cod procedură civilă tribunalul a admis excepția privind competența materială și nu s-a mai pronunțat asupra celorlalte excepții invocate prin întâmpinare, iar potrivit art. 159 pct. 2 Cod procedură civilă cu raportare la art. 158 alin.1 și 3 Cod procedură civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția comercială și de contencios administrativ.
Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin decizia civilă nr. 330 din 4 decembrie 2006 pronunțată în dosar -, a declinat competența materială de soluționare a acțiuniiformulată reclamantul împotriva pârâților Ministerul Apărării Naționale B și Centrul Militar Zonal T în favoarea Tribunalului Timiș, reținând că,prin acțiune, reclamantul a atacat în contencios administrativ Ordinului nr. MC 1672/21.09.1990 emis de Ministerul Apărării Naționale prin care a fost trecut în rezervă.
La data de 21.09.1990 era în vigoare legea 1/1967 prin care se putea ataca în instanța de contencios administrativ actele vătămătoare emise de autoritățile publice.
Prin legea nr. 29/1990, intrată în vigoare la data de 8.12.1990 s-a abrogat Legea nr.1/1097, iarl a data de 6.01.l2005 a intrat în vigoare legea nr. 554/2004 care la rândul său a abrogat Legea 29/1990.
Potrivit principiului retroactivității legii civile consacrat prin constituție și prin art-.1 din Codul civil, Legea nr. 54/2004 nu poate fi aplicată decât actelor administrative cu caracter individual emise sub imperiul legii, deci după data de 6.01.2005 condiție care nu este îndeplinită de acțiunea de față, astfel că aceasta ar fi inadmisibilă în condițiile legii nr. 554/2004.
În urma promovării recursului împotriva acestei deciziide către pârâtul Ministerul Apărării B,Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr.907 din 13 februarie 2007, prin care a admis recursul pârâtului Ministerului Apărării în nume propriu și pentru Centrul Zonal T, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de APEL TIMIȘOARA - Secției comercială și de contencios administrativ.
În motivarea deciziei s-a arătat că ordinul atacat are natura unui act administrativ individual și a fost emis de către o autoritate a administrației publice centrale de specialitate, în exercitarea unei atribuții conferite de lege.
Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 1 din legea 554/2004, sub imperiul căreia a fost introdusă acțiunea și cu prevederile art. 3 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, aparține Curții de Apel Timiș ora - Secția comercială și de contencios administrativ, iar nu Tribunalului Timiș, așa cum greșit s-a apreciat prin hotărârea recurată.
Este adevărat că potrivit principiuluitempus regit actum, validitatea unui act administrativ trebuie analizată în raport de actele normative, de drept substanțial, în vigoare la data emiterii sau adoptării lui, dar judecata cauzei, sub aspectul competenței instanțelor și nu a procedurii de urmat se realizează în conformitate cul egea în vigoare la data sesizării instanței.
Potrivit art. 27 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cauzele aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să se judece conform legii aplicabile în momentul sesizării instanței.
În urma casării cu trimitere spre competentă soluționare, dosarul a fost înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr-.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Reclamantul - domnul - a făcut parte din forțele armatei române, având gradul de, și a ocupat funcția de șef al Transmisiunilor și Protecției Navigației Aeriene la 93 Vânătoare, fiind trecut în rezervă prin Ordinul nr. MC 1672/21.09.1990.
Prin prezenta acțiune judiciară, înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 29.08.2006, sub nr-, domnul a solicitat instanțelor constarea nulității absolute a actului de trecere în rezervă a domniei sale și obligarea pârâtului Ministerul Apărării la reîncadrarea sa în armata română și la plata drepturilor salariale pe perioada ulterioară trecerii în rezervă și până la reîncadrare.
La termenul din 4.06.2008, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a Centrului Zonal Militar Timiș, excepția lipsei procedurii prealabile și excepția tardivității procedurii - invocate de pârâtul Ministerul Apărării prin întâmpinarea depusă pentru termenul din 4.10.2006, (atașată la filele 62-65 din dosarul Tribunalului Timiș ).
Examinând cu prioritate excepțiile menționate anterior, conform art. 137 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, instanța reține următoarele:
Cu privire laexcepția lipsei calității procesuale pasive a Centrului Zonal Militar Timiș, instanța reține că această autoritate publică nu are competențe privind reîncadrarea reclamantului în armata română și nici cu privire la plata drepturilor salariale pe perioada ulterioară trecerii în rezervă și până la reîncadrare.
Totodată, instanța constată că domnul nu a solicitat anularea vreunui act administrativ emis de Centrul Zonal Militar Timiș.
Sub acest aspect, instanța reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantului de constare a nulității absolute a actului de trecere în rezervă a domniei sale și obligarea pârâtului Ministerul Apărării la reîncadrarea sa în armata română și la plata drepturilor salariale pe perioada ulterioară trecerii în rezervă și până la reîncadrare.
Or - în condițiile în care reclamantul nu solicită anularea vreunui act administrativ emis de Centrul Zonal Militar Timiș, iar această autoritate publică nu are competențe privind reîncadrarea reclamantului în armata română și nici cu privire la plata drepturilor salariale pe perioada ulterioară trecerii în rezervă și până la reîncadrare - debitorul din raportul juridic dedus judecății este Ministerul Apărării, respectiv autoritatea emitentă a actului de trecere în rezervă a domnului și instituția competentă să efectueze plata drepturilor salariale datorate ca urmare a trecerii în rezervă pretins nelegale.
În consecință, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Centrului Zonal Militar Timiș și va respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Centrul Zonal Militar Timiș, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâtul Ministerul Apărării, instanța constată că reclamantul s-a adresat structurii de resurse umane a Ministerului Apărării, respectiv Unității militare 02418, solicitând anularea ordinului de trecere în rezervă a domniei sale, primind răspunsul anexat în copie la fila 16 din dosarul Tribunalului Timiș, având numărul de înregistrare A 10738/4.05.2006.
Copia cererii formulate de reclamant Unității militare 02418 la data de 8.01.2006 este atașată la fila 19 din dosarul Tribunalului Timiș.
Împrejurarea că reclamantul s-a adresat unei structuri din cadrul Ministerului Apărării nu poate fi considerată ca o neîndeplinire a procedurii prealabile, în condițiile în care reclamantul nu are obligația legală de a depune plângerea prealabilă la o anumită structură din cadrul autorității emitente a actului administrativ a cărui anulare o solicită.
Instanța observă că organizarea Ministerului Apărării nu este accesibilă publicului, iar legea nu impune o sancțiune în cazul în care plângerea prealabilă a fost adresată unei structuri administrative necompetente din cadrul autorității administrative emitente a actului administrativ atacat.
De aceea, instanța apreciază că prin solicitarea transmisă de reclamant structurii de resurse umane a Ministerului Apărării, respectiv Unității militare 02418, de anulare a ordinului de trecere în rezervă a domniei sale, domnul a respectat dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, îndeplinind procedura prealabilă administrativă prevăzută de lege.
În consecință, instanța va respinge excepția lipsei procedurii prealabile invocată de Ministerul Apărării, ca nefondată.
Examinând excepția tardivității procedurii administrative prealabile, instanța amintește că domnul a fost trecut în rezervă prin Ordinul Ministerului Apărării Naționale nr. MC 1672/21.09.1990, iar prin prezenta acțiune judiciară a solicitat instanțelor constarea nulității absolute a actului de trecere în rezervă a domniei sale și obligarea pârâtului Ministerul Apărării la reîncadrarea sa în armata română și la plata drepturilor salariale pe perioada ulterioară trecerii în rezervă și până la reîncadrare.
Instanța reține, totodată că domnul a solicitat anularea actului de trecere în rezervă a domniei sale la data de 8.01.2006, astfel cum rezultă din copia cererii formulate de reclamant Unității militare 02418, atașată la fila 19 din dosarul Tribunalului Timiș.
Domnul a arătat că până în 2006 nu i s-a comunicat actul administrativ atacat, iar termenul prevăzut de art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 curge de la data comunicării acestui act.
Fiind în discuție un act administrativ individual, în speță sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."
De asemenea, potrivit art. 7 alin. 7 din aceeași lege, "plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție."
Instanța reține, de asemenea, că prin Decizia nr. 797/2007, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "sunt neconstituționale în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului".
În examinarea raportului dintre dispozițiile alineatului 1 și cele ale alineatului 7 al art. 7 din Legea contenciosului administrativ, instanța observă că art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie o limită temporală maximă până la care este permisă formularea plângerii prealabile, și anume "nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului".
Cât privește momentul de la care curge termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, instanța reține că textul respectiv precizează expres că plângerea se poate face în termen de 30 de zile "de la data comunicării actului", ceea ce implică obligativitatea comunicării actului administrativ către destinatarul acestuia.
Pe de altă parte, legea nu impune comunicarea într-un anumit mod, legiuitorul neimpunând forma comunicării scrise. Întrucât textul de lege nu face o atare distincție, instanța reține că o comunicare orală a actului respectiv sau o corespondență transmisă în format electronic este aptă să constituie o comunicare valabilă din punct de vedere al textului art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, legea neimpunând comunicarea scrisă a actului administrativ.
De aceea, instanța consideră că orice formă de comunicare a actului administrativ atacat produce efectele juridice prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în măsura în care se dovedește că reclamantului i s-a adus la cunoștință în mod efectiv actul administrativ în litigiu, respectiv efectele pe care acest act le poate produce în privința persoanei sale.
În speță, domnul a criticat măsura trecerii domniei sale în rezervă, prin Ordinul nr. MC 1672/21.09.1990.
Or, la data de 5.11.1990, domnul a ridicat de Centrul Zonal Militar Timiș livretul militar, în care era menționată măsura trecerii domniei sale în rezerva Ministerului Apărării, precum și faptul că această măsură s-a dispus prin Ordinul nr. MC 1672/21.09.1990.
De aceea, instanța reține că domnul a luat cunoștință la data de 5.11.1990 despre actul administrativ a căruia anulare o solicită, iar această luare la cunoștință are semnificația unei comunicări valabile a acestui act administrativ.
Pe de altă parte, instanța observă că art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie o limită temporală maximă până la care este permisă formularea plângerii prealabile, și anume " nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului".
În raport cu acest text legal, chiar dacă s-ar reține că este necesară o comunicare scrisă pentru a începe curgerea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, art. 7 alin.7 precizează în mod clar că plângerea prealabilă se poate introduce"nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului."
Cum actul atacat - Ordinul nr. MC 1672/21.09.1990 - a fost emis la 21.09.1990, termenul de 6 luni de la data emiterii sale era expirat la data introducerii prezentei acțiuni în justiție, respectiv la data de 29.08.2006.
Instanța nu poate accepta opinia reclamantului, conform căruia Curtea Constituțională a constat neconstituționalitatea întregului text al art. 7 alin. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel încât termenul de 6 luni de la emiterea actului administrativ nu este aplicabil în prezenta cauză.
În acest sens, instanța subliniază că prin Decizia nr. 797/2007, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "sunt neconstituționaleîn măsura în care termenul de 6 lunide la data emiterii actuluise aplică plângeriiprealabileformulate de persoana vătămatăîntr-un drept al său sau într-un interes legitim,printr-un actadministrativ cu caracter individual,adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului".
Din dispozitivul deciziei citate rezultă că neconstituționalitatea textului respectiv vizează exclusiv ipoteza în care termenul de 6 luni de la emiterea actului este aplicat plângerilor formulate de terțe persoane, iar nu de destinatari actelor administrative respective.
a contrario, rezultă că termenul de 6 luni de la emiterea actului este aplicabil - deci constituțional - în cazul ipotezelor în care actul administrativ este atacat de destinatarul acestui act.
În consecință, instanța reține că introducerea plângerii prealabile la data de 8.01.2006 împotriva unui act administrativ emis la data de 21.09.1990 - respectiv împotriva Ordinului Ministerului Apărării Naționale nr. MC 1672/21.09.1990 - s-a făcut cu depășirea termenului de 6 luni de la data emiterii actului, prevăzut de art. 7 alin. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Conform celor arătate mai sus, instanța va admite excepția tardivității procedurii administrative prealabile și va respinge - cu această motivare - acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării având ca obiect constarea nulității absolute a actului de trecere a reclamantului în rezervă și obligarea pârâtului la reîncadrarea reclamantului în armata română și la plata drepturilor salariale pe perioada ulterioară trecerii în rezervă și până la reîncadrare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Centrului Zonal Militar Timiș.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Centrul Zonal Militar Timiș, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția lipsei procedurii prealabile.
Admite excepția tardivității procedurii.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării având ca obiect constarea nulității absolute a actului de trecere a reclamantului în rezervă și obligarea pârâtului la reîncadrarea reclamantului în armata română și la plata drepturilor salariale pe perioada ulterioară trecerii în rezervă și până la reîncadrare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Se comunică:
Reclamantului - -T Str.- -.3
: - Ministerul Apărării Naționale -B Str.- nr. 4. sect. 5
Centrul Militar Zonal T - T Str.-.- nr. 1 jud.
Red. RP -30.06.2008
Tehnored LM -07.07.2008
5 expl/SM
Emis 3 comunicări
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan
