Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1554/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 1554

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Valentin Niță

JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață

JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu

Grefier - - -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtulPrimarul Municipiului P,cu sediul în P,--4, județul P, împotriva sentinței nr. 298 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în - Scăeni,-,. 81,.2,. 8, județul

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-pârât Primarul Municipiului P, reprezentat de consilier juridic și intimatul-reclamant G, reprezentă de avocat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Părțile, având cuvântul prin reprezentanții lor, menționează că nu au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.

Curtea ia act că părțile nu au cereri de formulat și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-pârât, critică sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că, în mod greșit instanța fondului a admis excepția prescripției dreptului pârâtului de a emite dispoziția de imputare nr. 20581/12.12.2008, deoarece aceasta a fost emisă cu respectarea prevederilor legale.

Potrivit art. 85 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, dreptul autorității sau instituției publice de a emite ordine sau dispoziții de imputare, se prescrie în termen de 3 ani de la producerea pagubei, iar, în cauza de față, paguba a fost produsă bugetului local, potrivit Notei de constatare care stat la baza emiterii dispoziției contestate, în perioada 06.02.2004 - 11.05.2006. Dispoziția contestată a fost emisă la data de 121.12.2008

Se mai susține, de către reprezentantul recurentului, că paguba imputată reclamantului nu s-a produs instantaneu, într-o anumită zi, o anumită oră, omisiunile reclamantului fiind continue, așa încât nu există un moment anume al producerii

pagubei în raport de care să fie stabilită prescripția prevăzută de art.85 alin. 3 din Legea nr. 188/1999.

În final, arată că nu poate fi reținută susținerea primei instanțe în sensul că, în speță, ar fi incidente dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, deoarece obligațiile reclamantului privind urmărirea îndeplinirii clauzelor contractuluii de asociere nr. 36576/19.10.1995 au subzistat pe toată perioada care face obiectul dispoziției de imputare contestată, îmbrăcând un caracter continuu.

Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru soluționare pe fond.

Avocat -, având cuvântul pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică, instanța fondului anulând, în mod corect, dispoziția atacată.

Prin art. 85 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, reptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Soluția Comisiei de Disciplină, însărcinată de recurent cu soluționarea unor presupuse abateri disciplinare săvârșite de reclamant, a fost aceea a clasării, pentru neîndeplinirea condiției depunerii sesizării în termenul iperativ prevăzut de lege.

CURTEA

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Comercială

și de Contencios Administrativ II sub nr-, reclamantul Gas olicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului P, pe cale de excepție, perimarea dreptului la acțiune pentru perioada aferentă anilor 06.02.2004-12.12.2005 și, pe fondul cauzei, anularea dispoziției nr.20581/12.12.2008 emisă de Primarul Municipiului P, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, referitor la excepția perimării dreptului la acțiune cu privire la perioada 06.02.2004-12.12.2005, că paguba s-a produs în această perioadă, iar, art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, statuează faptul că dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

A mai arătat că paguba ce i-a fost imputată își are originea într-un contract de asociere cu prestații succesive și că paguba înregistrată în perioada 06.02.2004-12.12.2005 nu mai poate forma obiectul unei dispoziții de imputate, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art.12 din Decretul nr.167/1958, în cazul în care un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune, cu privire la fiecare din aceste prestațiuni, se stinge printr-o prescripție deosebită.

Cu privire la fondul cauzei, a susținut că, la data de 15.12.2008, i-a fost comunicată dispoziția nr.20581/12.12.2008 a Primarului Municipiului P, prin care i se imputa suma de 13.174,45 lei și că, la data de 04.12.2008,conform procesului-verbal

nr. -, i s-a solicitat semnarea unui angajament de plată având ca obiect această

sumă, însă a refuzat, motivat, să-l semneze.

Situația de fapt, reținută de către nota de constatare și reluată în dispoziția de impunere, s-a stabilit în baza referatului nr. 0094/31.10.2008, prin care s-a desfășurat un control privind modul de urmărire a clauzelor contractului de asociere nr.36576/19.10.1995, încheiat între Consiliul Local al Municipiului P și Com SRL P și, din verificările efectuate, s-ar fi constat un debit neachitat de către SC Com SRL în sumă totală de 37.755,67 lei, compus din 37.332 lei debite aferente contractului de asociere și 423 lei debite fiscale.

Reclamantul a mai arătat că, din Regulamentele de ordine interioară, rezultă că serviciile aflate în subordinea sa nu aveau responsabilități în ceea ce privește stabilirea debitelor, sau în ceea ce privește luarea măsurilor ce se impun pentru recuperarea acestora și că, de la începutul anului 2006, întreaga responsabilitate, inclusiv pentru urmărirea contractului, a revenit serviciilor subordonate directorului executiv al și, ulterior, al, în condițiile în care au fost demarate procedurile de executare silită de către Serviciul de Urmărire.

În final, a arătat, referitor la debitele rezultate din neplata taxelor auto și de parcare, că acestea cu atât mai mult nu-i pot fi imputate, deoarece Direcția Patrimoniu nu avea nicio competență în a stabili sau recupera debite rezultate din astfel de taxe și impozite.

Pârâtul Primarul Municipiului Paf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției perimării și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, ca netemeinică și nelegală și menținerea dispoziției de imputare nr.20581/12.12.2008 emise de Primarul Municipiului P, ca legală și temeinică.

Reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că, dintr-o eroare de redactare, excepția prescripției dreptului Primarului de a emite actul administrativ atacat a apărut în acțiune sub denumirea de excepția perimării dreptului la acțiune pentru perioada 06.02.2004-12.12.2005.

A mai arătat că paguba imputată ar fi fost produsă în perioada 06.02.2004-11.05.2006, constând în chirii lunare neîncasate, provenite dintr-un contract de asociere și fiind vorba de chirii, adică de prestații succesive, caz neprevăzut de Statutul funcționarilor publici, devin incidente, în cauză, dispozițiile cadrului general în materia prescripției, respectiv art.12 din Decretul nr.167/1958.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Prin sentința nr. 298 din 19 mai 2009, Tribunalul Prahovaa admis excepția invocată de către reclamant privind prescrierea dreptului pârâtului de a emite Dispoziția nr.20581/12.12.2008, a admis acțiunea precizată formulată de reclamant și a anulat Dispoziția nr.20581/12.12.2008 emisă de Primarul Municipiului Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 1.704,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța fondului a reținut că, prin dispoziția nr. 20581/12.12.2008 emisă de Primarul Municipiului P,reclamantului G, având funcția de director executiv Direcția Evidență și Valorificare Patrimoniu din cadrul aparatului propriu al primarului, i s-a imputat suma de 13.174,45 lei, reprezentând prejudiciu în dauna bugetului local al municipiului

În aceeași dispoziție s-a reținut că paguba s-a produs în perioada 06.02.2004

-11.05.2006 și a fost adusă la cunoștința conducerii executive a instituției prin actul de

constatare nr. 0102/28.11.2008 și că răspunderea pentru producerea pagubei revine persoanelor care, în perioada analizată, au avut ca atribuții de serviciu urmărirea contractului de asociere nr.36576/19.-, încheiat între Consiliul Local al Municipiului P și COM

Prima instanță a mai reținut că, potrivit art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, repararea pagubei poate fi dispusă de imputare în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei însă potrivit alin.3 dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Astfel, paguba imputată a fost produsă în perioada 06.02.2004-11.05.2006 și a constat în chirii lunare neîncasare, provenite dintr-un contract de asociere, fiind vorba de prestații succesive și potrivit dispozițiilor art.12 din Decretul nr.167/1958 în cazul în care debitorul este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prestație deosebită.

Impotriva sentintei a declarat recurs Primăria municipiului P criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținînd, după prezentarea unui scurt istoric al cauzei, că în mod greșit a fost admisă excepția prescripției dreptului de a emite dispoziția de imputare nr. 20581/12.12.2008.

S-a arătat că dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de trei ani de la data producerii pagubei.

Potrivit notei de constatare care a stat la baza emiterii dispoziției contestate paguba, în sumă totală de 37.755,67 lei a fost produsă în bugetul local în perioada 6.02.2004- 11.05.2006, iar decizia contestată a fost emisă la data de 12.12.2008, astfel încât excepția este nefondată, dispoziția fiind emisă în termen legal.

Se mai arată că paguba imputată recalamntului nu a fost produsă instantaneu, la un moment anume, ci urmărirea necorespunzătoare a acestui contract fost consecința unei pluralități de omisiuni săvârșite la interval de timp și a constat în lipsa măsurilor pentru rezilierea contractului și încasarea debitelor restante.

Sentința este criticată și sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 12 din Decretul 167/1958, deoarece prestațiile successive la care era obligată debitoarea COM SRL trebuiau diferențiate de obligațiile care îi reveneau reclamantului în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Recurenta precizează că obligațiile reclamantului privind urmărirea indeplinirii clauzelor contractului de asociere nr. 36576/19.10.1995 au subzistat toată perioada ce face obiectul Deciziei de imputare nr. 20582/2008.

Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare spre a se pronunța pe fond.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată recursul fondat urmând să-l admită, în temeiul art. 312 pr.civ și a următoarelor considerente:

Instanța de fond a admis excepția prescripției invocată de intimatul reclamant

și a admis acțiunea precizată, reținând că s-a prescris dreptul conducătorului de a emite ordinul în termen de trei ani de la data producerii pagubei.

Critica formulată de recurentă este fondată.

Potrivit art. 12 din Decretul 167/1958, în cazul când un debitor este obligat la prestații successive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.

Paguba imputată a fost produsă în perioada 6.02.2004- 11.05.2006 și constă în chirii lunare neîncasate, provenite dintr-un contract de asociere, fiind vorba despre prestații successive.

Concluzia logică ce rezultă este că în cauză, fiind vorba despre prestații successive, prescripția de trei ani, prevăzuta de art. 3 din același decret,operează pentru fiecare prestație în parte și nicidecum pentru suma totală.

Aceste lucruri au fost reținute și de instanța de fond, urmare verificării actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, însă concluzia la care a ajuns este contrară celor reținute anterior.

Ca atare, excepția invocată de intimatul reclamant trebuia să fie analizată în raport de fiecare prestație, respectiv de fiecare sumă datorată lunar de către debitoare.

De altfel, chiar intimatul reclamant a invocat excepția prescrierii dreptului de mai emite decizia de imputare doar pentru perioada 6.02.2004 - 12. 12. 2005, motivănd că,în conformitate cu prevederile art. 85 alin.1 din Legea 188/1999 dreptul conducătorului de a emite ordinul de imputare se prescrie în termen de trei ani de la data producerii pagubei.

Ori, dispoziția a fost emisă la data 12. 12. 2008 pentru paguba produsă în perioada 6.02.2004 - 11.05.2006.

Rezultă că dispoziția emisă pentru eventuală pagubă produsă în perioada 12. 12. 2005- 11.05.2006 a fost în termen, motiv pentru care în mod greșit a fost admisă excepția prescrierii pentru întreaga perioadă.

Ca atare, se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare pe fond pentru a se verifica dacă,și în ce măsură, intimatul reclamant este vinovat de producerea pagubei pentru perioada 12.12. 2005 - 11.05.2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtulPrimarul Municipiului P,cu sediul în P,--4, județul P, împotriva sentinței nr. 298 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în - Scăeni,-,. 81,.2,. 8, județul P și, în consecință:

Casează sentința nr. 298 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și trimite cauza spre judecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 5 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

red MP

tehnored MC/MP

5 ex/02.12.2009

f- Trib.

Operator date cu caracter personal

Număr notificare 3120

Președinte:Valentin Niță
Judecători:Valentin Niță, Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1554/2009. Curtea de Apel Ploiesti