Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1605/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1605
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 06 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Grecu Gheorghe
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă - CFR SA, împotriva sentinței civile nr.158/15 01 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX--a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamantă - CFR SA prin consilier juridic și intimata pârâtă DGFPMB prin consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constatând încheiată cercetarea judecătorească, instanța acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta reclamantă - CFR SA prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru considerentele din cererea de recurs.
Intimata pârâtă DGFPMB prin consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin sentința civilă nr.158/15.01.2009, Tribunalul Bucureștia respins acțiunea reclamantei CFR B, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiul B, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea de chemare În judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 10.03.2008, sub nr-, reclamanta - CFR SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANAF - DGFP B, anularea punctului 7.1.18 din Capitolul VII - Concluzii și măsuri finale din procesul verbal de control financiar nr.1/1248/12.08.2007, întocmit de pârâtă, apreciindu-l ca fiind netemeinic și nelegal.
În motivarea acțiunii. reclamanta a arătat că a fost supusă unui control financiar finalizat cu întocmirea procesului verbal de control nr.1/1248/20.08.2007 Împotriva căreia a formulat plângere prealabilă înregistrată la pârâta DGFP sub nr.34733 din 3.09.2007, plângere care a fost respinsă prin decizia nr. 9115/ 2 4.09.2007
A susținut reclamanta că organul de control a constatat, la încheierea exercițiului financiar al anului 2005, că au fost îndeplinite criteriile de mărime prevăzute de nr. 94/2001 și că în conf. cu prev. art.5 din acest ordin situațiile financiare au fost auditate potrivit legii.
Cu privire la anul 2006, organul de control au reținut că societatea trebuia să revoce cenzorii cărora le-a fost plătită suma de 21.978 lei cu titlu de drepturi salariale, sumă cu privire la care s-a apreciat că reprezintă o cheltuială nedeductibilă la calculul impozitului pe profit și a dispus ca măsură recuperarea sumei potrivit prev. art.1092 Cod civil.
A apreciat reclamanta că măsura luată de organul de control este nelegală întrucât instituția cenzorilor este reglementată de Legea nr.31/1990 a societăților comerciale, lege organică astfel că, nu poate fi modificată sau completată prin OUG 78/1999.
De asemenea, reclamanta a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea art.1092 cod civil deoarece cenzorii au prestat o activitate pentru care trebuiau remunerați.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate prevederile art.1, 8, 10, 11, 12 și 17 din Legea nr.554/2004, Legea nr.31/1990, OUG nr.75/1999 și art. 112 și 113 din Codul d e procedură civilă.
Au fost atașate cererii de chemare în judecată în copie plângerea prealabilă înregistrată sub nr.34733/3.09.2007, procesul verbal de control financiar încheiat la data de 10.08.2007 și decizia nr.9115/24.09.2007.
Prin încheierea de ședință din data de 20.05.2008 a fost admisă lipsa calității procesuale pasive invocate de pârâta ANAF, iar prin sentința civilă nr. 2455 din 30.09.2008 a fost admisă excepția necompetenței materiale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pe rolul Tribunalului București - Secția a IX - a Contencios Administrativ și Fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 16.10.2008 sub nr-.
Pentru termenul de judecată din data de 20.11.2008 pârâta DGFP - MB a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității, în considerarea împrejurării că reclamanta a solicitat prin acțiunea de față anularea punctului 7.1.18 din procesul verbal de control financiar nr.1/1248/12.08.2007 și nu decizia de soluționare a contestației nr.9115/24.09.2007 astfel cum se prevede în art.31 și urm. din nr.889/2005, și excepția tardivității acțiunii față de disp. art.8 din legea contenciosului administrativ susținând că reclamanta a depus acțiunea după trecerea termenului de 6 luni de la data comunicării actului întrucât procesul verbal contestat i-a fost comunicat acesteia Ia data de 20.10.2007 și acțiunea a fost depusă pe rolul Curții de Apel în data de 10.03.2008.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul din data de azi a fost încuviințată pentru ambele părți proba cu înscrisuri și a fost reținută cauza spre soluționare cu privire Ia cele două excepții și pe fond.
Excepția inadmisibilitătii a fost admisă fiind apreciată ca întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. d din Legea nr. 554/2004 actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În cauză, reclamanta a înțeles să supună analizei instanței legalitatea și temeinicia procesului-verbal de control financiar (prin care s-a constatat modul în care reclamanta a administrat și gestionat mijloacele materiale, modul cum a respectat disciplina economica-financiară, modul de utilizare a ajutorului de stat, modul de stabilire și îndeplinire a obligațiilor financiare și fiscale către stat, precum și calitatea managementului, și care nu a dat naștere, nu a modificat și nu a stins prin el însuși raporturi juridice, în sensul art.2 lit.d din Legea nr. 554/2004) deși a formulat contestație împotriva acestuia ( plângerea prealabilă În Înțelesul legii contenciosului administrativ), și care a fost soluționată prin decizia nr. 9115/24.09.2007, singurul act administrativ care ar fi putut fi atacat în instanță în baza legii contenciosului administrativ, astfel cum rezultă și din capitolul III paragraful 41 din Ordinul MFP nr. 889/2005.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, reclamanta CFR Bap romovat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalității, deoarece în mod greșit a interpretat instanța că procesul-verbal de control nu putea fi contestat în baza Legii nr.554/2004, a cărui procedură au urmat-o în cauză. Acțiunea a fost introdusă conform art.8 al.1 din Legea nr.554/2004, după parcurgerea procedurii prealabile, solicitându-se anularea actului administrativ care reprezintă modificarea deciziei nr.9115/24.09.2007.
Ordinul MFP invocat de instanță reprezintă aprobarea normelor metodologice pentru aparatul de control financiar al statului, din cadrul Ministerul Finanțelor Publice, deci o normă internă. Greșit tribunalul s-a întemeiat deci pe Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.889/2005 în loc de Legea nr.554/2004 care are o forță juridică superioară, ordinul neputând deroga de la lege.
Sub aspectul fondului, a solicitat anularea punctului referitor la cheltuielile cu veniturile salariale realizate de cenzori, ca urmare a faptului că este o societate comercială cu capital integral de stat, supusă regimului Ordonanței nr.75/1999 - art.20 al.2. Raportat la Ordonanța nr.119/1999, art.160 al.3 din Legea nr.31/1990, rezultă că reclamanta este exceptată de la regimul juridic al art.39 din G nr.75/1999, fiind astfel încadrată greșit de DGFMB.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecarea de instanța de trimitere.
Și-a întemeiat recursul pe art.299-316 Cod procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe.
Curtea de Apel București, verificând actele și lucrările dosarului, constată recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit procedurii reglementate de Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.889/2005, respectiv punctul 41 din capitolul III al acestui ordin, decizia emisă în soluționarea plângerilor prealabile pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă.
Deci, în cadrul acestei proceduri, în raport de calificarea pe care prevederea anterior indicată o impune, decizia emisă în soluționarea plângerilor prealabile reprezintă actul administrativ-financiar care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ, iar procesul-verbal de control financiar are doar caracterul unui act premergător.
Or, jurisprudența este constantă în a considera ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ prin care se contestă, precum în speță, doar legalitatea actului premergător (a se vedea Decizia nr.1610/15.04.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal), respectiv procesul-verbal de control financiar nr.1/1248/12.08.2007 (punctul 7.1.18 din capitolul VII - concluzii și măsuri finale).
Susținerea recurentei reclamante CFR că s-a adresat instanței de contencios administrativ cu acțiune în anularea punctului 7.1.18 din Capitolul VII - Concluzii și măsuri finale - din procesul-verbal de control financiar nr.1/1248/12.08.2007, întocmit de intimata-pârâtă, în baza Legii nr.554/2004, este nerelevantă cât timp ea și-a întemeiat plângerea prealabilă și pe prevederile punctului 31 și urm. din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.889/2005, fapt ce a atras incidența procedurii prevăzute de acest act normativ și calificarea actelor impusă de acesta, astfel cum corect a stabilit și instanța de fond. De altfel, nr.OG92/2003 privind fiscală, republicată, prevede aceeași soluție în cazul actelor administrative fiscale.
Pe cale de consecință, întrucât nu există motive de casare sau modificare a sentinței civile recurate, se va respinge recursul ca nefondat, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă - CFR SA, împotriva sentinței civile nr.158/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX--a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red. HV
Tehnodact. /2 ex./29.01.2010
- Secția a IX-a -
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Grecu Gheorghe
