Anulare act administrativ fiscal. Decizia 161/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 161
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR: S -
JUDECĂTOR 2: Severin Daniel
GREFIER:
*************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă - - împotriva sentinței civile nr. 2022 din data de 29.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimatul - pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII A JUDEȚULUI
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurenta - reclamantă - -, prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind intimatul - pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII A JUDEȚULUI
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea constată cauza in stare de judecată acordând cuvântul pe recurs.
Recurenta- reclamantă, prin consilier juridic, susține motivele de recurs, solicitand admiterea acestuia și stabilirea competenței de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal.
Mai arată consilierul că in mod greșit a fost calificată acțiunea ca fiind contestație la executare și nu acțiune in contencios administrativ.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin sentința civilă nr. 2022/29.05.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta - - în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII A JUDEȚULUI I în favoarea Judecătoriei de Vede, pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea unor acte de aplicare a sechestrului, ca măsură asigurătorie, asupra unor bunuri mobile și imobile ale reclamantei situate în localitatea de Vede și anularea unor procese verbale de aplicare a sechestrului, ca act de executare silită asupra unor bunuri mobile și imobile ale reclamantei situate la aceeași locație.
S-a arătat în cuprinsul hotărârii recurate că pentru anularea actelor atacate, reclamanta are la îndemnână calea procedurală a contestației la executare, aceasta fiind calificarea corectă din punct de vedere juridic a cererii depuse judecății, iar procedura de soluționare a contestației este cea reglementată de prevederile speciale ale Codului d e procedură fiscală, respectiv art.172, care stabilesc că această contestație se introduce la instanța judecătorească competentă determinată potrivit art.400 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă, arătând că în mod greșit prima instanță a reținut că acțiunea formulată ar fi contestație la executare și nu acțiune în contencios administrativ prin care a atacat adresa nr.30671/2006 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Această adresă reprezintă un act administrativ și nu un act de executare, deoarece prin aceasta recurenta a fost întrebată dacă are cunoștință de copiile xerox ale proceselor verbale asiguratorii și nu de actele de executare.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.299 și urm. Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin adresa nr.30671 din 12.09.2006 pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală de Administrare Contribuabili a cmunicat recurentei reclamante că parte din bunurile sale mobile și imobile sunt sechestrate și urmează să fie valorificate conform prevederilor OG 92/2003 privind codul d e procedură fiscală.
Potrivit dispozițiilor art.41 din codul d e procedură fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Procesele verbale de sechestru asiguratoriu contestate precum și adresa pârâtei prin care recurenta era încunoștințată de existența acestora, sunt acte de executare silită și nu acte administrative fiscale, astfel încât, în raport de dispozițiile art.172 alin.4 pr.fiscală, art.400 și 373 alin.2 Cod procedură civilă, în mod corect prima instanță a apreciat că în judecarea cauzei competența de soluționare aparține judecătoriei, ca instanță de drept comun.
În consecință, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă - - împotriva sentinței civile nr. 2022 din data de 29.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimatul - pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII A JUDEȚULUI I, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Radu
S
GREFIER,
Red.
Tehnored./2 ex.
3.02.2010
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta, Severin Daniel, Radu
