Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1613/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acțiune în anulare -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.1613
Ședința publică din15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea contestației în anulare formulată de,- bis, județul S, prin administrator, împotriva deciziei nr.1435 din 09 iulie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cuintimatul Municipiul S prin primar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns, administratorul societății contestatoare-recurente, asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul recurentei depune la dosar chitanța nr.- din 21 septembrie 2009, cu care face dovada plății taxei judiciare de timbru în sumă de 10,00 lei, depunând totodată și timbrul judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, recursul fiind astfel legal timbrat; solicită duplicatul întâmpinării redactate de intimat, care nu i-a fost comunicat, precum și amânarea judecății pentru a studia înscrisurile și a-și pregăti apărarea.
Instanța înmânează recurentului, prin avocatul său, duplicatul întâmpinării depuse la dosar de intimat, respinge cererea de amânare, urmând a relua cauza la sfârșitul ședinței de judecată.
Avocatul recurentului este de acord.
Reluând judecarea contestației în anulare, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Avocatul recurentului pune concluzii de admitere a contestației în anulare așa cum a fost formulată, cu precizarea că intimatul a început să publice hotărârile Consiliului local abia din 2008 și că instanța de recurs a luat în considerare aspecte relatate de intimat în concluziile scrise, care nu au fost supuse dezbaterii.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava - secției de contencios administrativ și fiscal, reclamanta - SRL Sas olicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria mun. S, anularea Deciziei nr. -/ 1.10.2008 emisă de aceasta, decizie prin care s-a respins ca nefondată contestația sa împotriva Deciziei de impunere nr. -/6.08.2008 emisă de aceeași pârâtă prin Direcția Buget, Contabilitate,.
În motivarea cererii, reclamanta a precizat că prin Decizia de impunere nr.-/6.08.2008 a fost impusă la plata sumei de 46.812 lei, reprezentând: 28.253 lei debit - taxă hotelieră aferentă perioadei 2003- 2008, 18.009 lei majorări întârziere și 550 lei penalități de întârziere - la baza deciziei stând raportul de inspecție fiscală din 4.08.2008.
În precizarea acțiunii, reclamanta a învederat că decizia -/1.10.2008 prin care i s-a respins contestația formulată împotriva deciziei de impunere este nelegală.
În explicitare, reclamanta a susținut că hotărârea Consiliului Local al mun. S prin care a fost stabilită taxa hotelieră nu i- fost comunicată conform art. 115 al. 6 din Legea nr. 215/2001, astfel că nu a cunoscut nici cuantumul taxei, nici modalitatea de colectare a acesteia, sens în care, reținerea în raportul de inspecție fiscală situației culpabile ei, de nedepunere a declarațiilor privind taxa, este subiectivă. Reclamanta a precizat că în împrejurările descrise, taxa hotelieră a fost stabilită unilateral, mai ales că pentru perioada 2003- 2008 nu i s-a adus la cunoștință, nu i s-a perceput, deși taxa trebuia plătită de către persoanele fizice cazate și doar colectată de ea.
Cererea a fost întemeiată în drept, pe prevederile art. 49 coroborat cu Cap. IX- art. 115 al. 6 din Legea nr.215/2001 Administrației Publice Locale.
Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal,prin sentința mr. 591/27.03.2009admis acțiunea și a anulat atât Decizia de impunere nr. -/6.08.2009 cât și Raportul de Inspecție Fiscală din 4.08.2008.
În principal, în motivarea soluției, instanța a reținut că pârâta nu dovedit că HCL Municipiului S prin care fost stabilit cuantumul taxei hoteliere, hotărâre cu caracter normativ, a fost adusă la cunoștința publică - condiție necesară pentru ca aceasta să producă efecte - în speță față de reclamantă ( art. 49 din Legea 215/2001). A conchis astfel, că reclamanta nu datorează suma.
Împotriva sentinței, pârâta formulat recurs.
În motivarea recursului, a fost invocată nelegalitatea sentinței, pârâta reiterând încălcarea la pronunțarea ei, a dispozițiilor legale ale art. 248 al. 1 lit. "g" și art. 278- 281 din Codul fiscal - dispoziții prin care este reglementată taxa hotelieră. Pârâta a precizat că în aceste împrejurări, reclamanta nu se poate prevala de necunoașterea legii, în speță a datorării taxei, deoarece numai cuantumul acestei taxe fost stabilit prin HCL, nu și taxa în sine. În dezvoltare, a învederat că dispozițiile Codului fiscal sunt de aplicare de la data publicării în Monitorul Oficial, că reclamanta nu depus declarația fiscală de venit conform prevederilor legale, ori pentru aceste fapte care sunt calificate drept contravenții conform art. 294 al. 2 lit. "b" din Legea 571/2003, reclamanta a și fost somată. Recurenta a depus în anexă la "concluziile scrise" ( 19- 34 dosar recurs), procese verbal de afișare a Hotărârii Consiliului Local privind taxa hotelieră anuală, pentru perioada 2003- 2008.
Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr.1435 din 9 iulie 2009 a admis recursul pârâtului Municipiul S prin primar împotriva sentinței nr.591 din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, a modificat sentința și în rejudecare a respins ca nefondată acțiunea, apreciind că motivele de recurs invocate de pârâtă cu trimitere la prev. art. 304(9) Cod pr. civilă, sunt fondate.
Astfel, a reținut instanța de recurs că taxa hotelieră este reglementată de disp. art. 248 al. 1 lit. "g" și ale Capitolului VIII - art. 278- 281 din Codul fiscal.
Or, din economia art. 278 - 281 Cod fiscal, rezultă că se poate institui de către Consiliul local în localitatea în care acesta își exercită autoritatea, taxa pentru ședere într-o unitate de cazare ( taxa hotelieră), aceasta fiind încasată prin persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea și odată cu luarea în evidență a persoanei cazate. Ulterior, persoana juridică varsă taxa hotelieră la bugetul local al unității administrativ - teritoriale în raza căreia este situat.
Art. 279 Cod fiscal, stabilește modul de calcul al taxei, statuând cu privire la "cota" taxei, stabilirea ei prin hotărâre a Consiliului local prin aplicarea procentului cuprins între 0,5% și 5% din cota stabilită la tarifele de cazare practicate în unitățile de cazare.
Art. 280 Cod fiscal, stabilește situația în care taxa hotelieră nu se aplică, reclamanta nefăcând parte din categoria persoanelor juridice ce nu plătesc o asemenea taxă.
În speță, conform dispozițiilor legale din codul fiscal, pârâta a emis hotărârea privind stabilirea taxei hoteliere în cadrul celorlalte taxe locale anuale, fiecare hotărâre fiind afișată la avizierul său, conform înscrisurilor ( procese verbale) depuse la filele 23- 29 dosar fond.
Ca atare reclamanta, care presta servicii de cazare, nu se poate prevala de necunoașterea legii, conform art. 281 Cod fiscal ea fiind obligată de a depune lunar la autoritatea administrativă locală - compartimentul de specialitate, declarația lunară de venit până la data stabilită plății taxei - obligația vărsării la bugetul local a taxei, revenind reclamantei conform aceluiași text ( al. 1), până la data de 10 inclusiv, a lunii următoare celei în care s-a colectat taxa.
Este evident că reclamanta nu a respectat aceste prevederi legale și nu depus declarația la care art. 281(2) Cod fiscal face vorbire - pârâta precizând chiar că reclamanta nu declarat nici un venit pentru perioada 2003- 2008.
Împotriva deciziei nr.1435 din 09 iulie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr- a formulat contestație în anulare SRL S prin administratorul, învederând următoarele:
Dispozițiile art.278-281 din Codul fiscal coroborate cu dispozițiile art.248 din același act normativ prevădposibilitateainstituirii unei taxe hoteliere de către Consiliul local, însă nu și obligativitatea instituirii acesteia, iar pe de altă parte, taxa aferentă anilor 2003 - 2008 stipulată în Hotărârea Consiliului local S nu a fost adusă la cunoștința publicului, cerință prevăzută de art.49 coroborat cu Capitolul IX din Legea administrației publice locale nr.215/2001, așa încât este vădită greșeala materială strecurată în decizia instanței de recurs, temei inserat în art.318 al.1 din Codul d e procedură civilă.
Examinând contestația în anulare prin prisma motivului invocat, Curtea constată că nu este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art.318 al.1 teza 1 din Codul d e procedură civilă "hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale"
În sensul legii, noțiunea de "greșeală materială" se circumscrie unei erori materiale evidente, ivită în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, fără însă a permite instanței să procedeze la o nouă apreciere a probelor, ori la interpretarea dispozițiilor legale avute în vedere în calea de atac a recursului.
În considerarea celor reținute, constatând că nu sunt incidente dispozițiile art.318 al.1 teza 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată și va lua act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată din contestație.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de,- bis, județul S, prin administrator, împotriva deciziei nr.1435 din 09 iulie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cuintimatul Municipiul S prin primar.
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată din contestație.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./03.11.2009
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Grosu Cristinel
