Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1642/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1642
Ședința publică din data de 15 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Petrovici
JUDECĂTOR 2: Monica Niculescu
JUDECĂTOR 3: Eugenia Ion
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.187/24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reclamantă, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind recurenta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata-reclamantă, prin avocat, declară că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 187/24.02.2009 a Tribunalului Călărași, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, dispunându-se anularea deciziei nr. 2445/28.11.2008 emisă de pârâta, obligarea acesteia să emită o nouă decizie prin care să valideze hotărârea nr. 58/05.08.2005 emisă de Comisia Județeană C pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, urmând să dispună și actualizarea despăgubirilor stabilite, începând cu data de 05.10.2005 și până la data emiterii deciziei de validare. A fost respinsă cererea de actualizare începând cu data de 05.08.2005.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a considerat că autoritatea pârâtă a reținut în mod greșit că autorul reclamantei ar fi fost despăgubit anterior pentru prejudiciile suferite în urma aplicării Tratatului d l Craiova; contractul de vânzare cumpărare pe care pârâta și-a fundamentat apărările este un act cu titlu oneros, a cărui eventuală desființare nu a fost probată.
Măsura actualizării sumei apreciate ca fiind cuvenită reclamantei s-a adoptat în considerarea art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998 și a Deciziei nr. XXI/2007 a ÎCCJ, pronunțată în interesul legii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului său, pârâta a arătat că valoarea bunurilor primite în România la recolonizare ( 8,36 ha teren agricol, imobil compus din două camere și dependențe, precum și teren intravilan de 2500 mp) depășește valoarea bunurilor abandonate de autorul reclamantei în Bulgaria.
A invocat incidența prevederilor art. 3 din Legea nr. 9/1998, privind excluderea de la despăgubire în baza acestei legi a persoanelor care au fost despăgubite anterior, or obligația de plată a ratelor pentru invocatul contract de vânzare cumpărare a fost anulată prin Decretul nr. 553/1953.
Intimata reclamantă, reprezentată în instanță în ședința publică de astăzi, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând legalitatea și temeinicia soluției tribunalului.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
1. Problema în jurul căreia se poartă fondul prezentei cauze este aceea a incidenței sau nu a art. 3 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, text potrivit căruia "În cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art. 2".
Textul mai sus invocat vizează doar ipoteza despăgubirii anterioare parțiale, însă regula, principiul general de acordare a compensațiilor în temeiul acestei legi, se regăsește în chiar art. 1 alin. 1 al legii, care circumscrie sfera de aplicare a acesteia la "Cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi,în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiripentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți".
Prin urmare, persoanele care au fost despăgubite anterior pentru bunurile abandonate în nu intră sub incidența legii reparatorii, iar persoanele despăgubite parțial beneficiază de compensațiile bănești oferite de această lege în măsura rămasă neacoperită de despăgubirea anterioară.
2. În cazul reclamantei, autorul acesteia, numitul a încheiat în 1947 cu Statul Român, prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor, Oficiul Național al, contractul de vânzare cumpărare nr. 347/11.06.1947, în baza Legii asupra colonizării ( 100-101 dosar fond).
Statul Român, în calitate de vânzător, a vândut autorului reclamantei, numitul, următoarele bunuri imobile din Fondul imobiliar al recolonizării
- 8,36 ha teren situat în comuna, jud.
- imobil compus dintr-o construcție cu două camere, sală și dependințe cu un teren loc de casă de 2500 mp în V satului, jud. C
prețul fiind de 2.163.848 de lei, stabilit conform Legii nr. 715/1946, plătibil în 10 rate anuale egale, fără dobândă.
Cu privire la terenul de 8,36 ha, succesorilor numitului le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, prin Titlul de proprietate nr. -/02.12.2002, așa cum declară însăși reclamanta prin declarația de la fila 40 dosar fond.
3. Ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare susmenționat, a fost adoptat Decretul nr. 553/1953 pentru anularea sumelor datorate de coloniștii evacuați din D de Sud și reașezați în alte părți, reprezentând prețul terenurilor și construcțiilor ce li s-au atribuit pe bază de contracte, decret al cărui art. 1 statua "Se anulează în măsura în care nu au fost achitate sumele datorate drept preț, de coloniștii evacuați din D de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate în baza Legii nr. 766/1941".
Or, reclamanta nu a făcut nici un moment dovada plății prețului imobilelor cumpărate sau cel puțin a ratelor scadente anterior adoptării acestui act normativ. Or, cât timp dovada faptelor negative determinate (nu a plătit) se face prin dovedirea de către partea adversă a faptelor pozitive contrare, incumba reclamantei sarcina probei plății ratelor.
Nu există absolut nici un temei legal pentru a reține o prezumție de plată a acestor rate, după cum sugerează instanța de fond, desprinsă din reținerea că dacă nu s-ar fi plătit ratele, Statul Român, în calitate de creditor, ar fi rezoluționat contractul și ar fi deposedat cumpărătorul de bunuri, potrivit clauzelor contractuale.
Un astfel de raționament nu poate fi reținut cât timp este vorba de dreptul de opțiune al creditorului de a rezoluționa sau nu contractul, cu atât mai mult cu cât rațiunea însăși a adoptării menționatului decret a fost aceea a realității faptice a imposibilității de plată a acestor rate de către coloniști.
Relevantă este, prin urmare, nu atât natura oneroasă inițială a contractului, Legea nr. 9/1998 neoperând cu acest termen, ci dacă autorul reclamantei a fost despăgubit pentru bunurile abandonate în Bulgaria, folosul final obținut de acesta; or și cumpărarea (inițial) de la stat, la un preț favorabil, cu plata în rate pe 10 ani, fără dobândă, preț la care ulterior Statul Român a renunțat, constituie o compensare pentru bunurile abandonate.
4. Împrejurarea că Decretul nr. 553/1953 pentru anularea sumelor datorate de coloniștii evacuați din D de Sud și reașezați în alte părți, reprezentând prețul terenurilor și construcțiilor ce li s-au atribuit pe bază de contracte nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României nu prezintă absolut nici un fel de importanță în raționamentul juridic al cauzei; aceasta întrucât Statul Român era tocmai vânzătorul - creditor al prețului, astfel încât manifestarea de voință a acestuia, în calitate de parte într-un contract civil, în sensul renunțării sale la un drept contractual nu trebuie să fie publicată pentru a produce efecte juridice.
În considerarea celor expuse mai sus, Curtea reține că reclamanta nu este îndreptățită la beneficiul Legii nr. 9/1998, autorul său fiind despăgubit anterior, de maniera arătată, pentru bunurile abandonate în Bulgaria, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 coroborat cu art. 3041.pr.civ. va admite recursul pârâtei și va modifica sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 187/24.02.2009 a Tribunalului Călărași, pronunțată în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, și, în consecință:
Modifică sentința recurată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./dact.2 ex.MN/MN
Jud. fond
Președinte:Cristina PetroviciJudecători:Cristina Petrovici, Monica Niculescu, Eugenia Ion
