Anulare act administrativ fiscal. Decizia 166/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 166
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele B și B, ambele cu sediul în B,-, jud. B împotriva sentinței nr. 1132 din data de 6 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în B, str. -. -. G, nr. 2, jud. B.
Recursurile sunt scutite de platei taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă - SRL, reprezentată de avocat din cadrul Baroului B, cu împuternicirea avocațială nr. 2 depusă la fila 23, lipsind recurnetelepârâte B și B.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata-reclamantă - SRL, reprezentată de avocat depune concluzii scrise și chitanța de plată onorariu nr.5/6.01.2010.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Intimata-reclamantă - SRL, reprezentată de avocat, precizând că recursurile au motive asemănătoare, arată că B invocă suplimentar nepronunțarea instanței de fond asupra capătului de cerere privind anularea deciziei nr. 44/2008 emise de
Prin sentința recurată instanța de fond a dispus anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 296/20.05.2008 privitor la suma de 51.621 lei reprezentând dar și anularea în parte a Raportului de inspecție fiscală cap. III, pct.1 referitor în sumă de 51.621 lei, ceea ce implică și rămânerea fără efecte a deciziei nr. 44.
situația de fapt, se arată că autoturismul achiziționat de societatea reclamantă a fost folosit exclusiv pentru producerea de venituri, fapt dovedit și prin expertiza efectuată în cauză, astfel că -ul aferent este deductibil.
Societatea are puncte de lucru în localitățile și Râmnicu S, iar în mod deosebit pentru amenajarea piscicolă un astfel de autoturism era absolut necesar datorită caracteristicilor terenului. Pe de altă parte, este adevărat că societatea nu a realizat venituri în perioada invocată, dar prin înscrisurile depuse s-a dovedit starea de calamitate ce a afectat activitatea acesteia.
Totodată, nu trebuie ignorat nici faptul că pârâtele și-au însușit concluziile raportului de expertiză.
Se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.
În subisidiar, în situația în care se va reține nepronunțarea instanței de fond asupra capătului de cerere privind anularea deciziei nr. 44/2008, se solicită casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare pe acest aspect.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr- reclamanta - SRL a solicitat pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea deciziei nr. 44/2008 emise de B, anularea în parte a deciziei de impunere nr.296/20.05.2008 emise de B precum și anularea în parte a raportului de inspecție fiscală.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat faptul că în perioada 9.05.2008 - 16.05.2008 a fost supusă unui control fiscal efectuat de către reprezentanții pârâtei B, în urma căruia a fost întocmit raportul de inspecție fiscală nr.13169 din 16.05.2008, reținându-se prin acesta că reclamanta ar fi achiziționat, potrivit facturii nr. -/martie 2007, un autoturism marca în valoare de 271.688 lei, pentru care a fost dedusă în sumă de 51.621 lei. A mai susținut reclamanta că încălcările prevederilor art.145 ce reglementează "sfera de aplicare a dreptului de deducere" din Legea nr.572/2003 reținute în actul de control, nu se regăsesc în cauză, întrucât autovehiculul menționat a fost achiziționat în scopul utilizării în folosul operațiunilor taxabile, situație prevăzută și reglementată expres de art.134 din Legea nr.572/2003.
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, întrucât autoturismul achiziționat nu a fost utilizat de către societate în scopul realizării de venituri impozabile care să fie reflectate în evidența contabilă.
În completarea probatoriilor, la solicitarea reclamantei, în cauză a fost încuviințată și efectuată o expertiză contabilă cu următoarele obiective: 1) verificarea documentelor financiar contabile ale societății privind înscrierea autoturismului; 2) verificarea documentelor privind veniturile și cheltuielile efectuate de acesta; 3) să se stabilească, pe baza documentelor verificate, dacă din punct de vedere fiscal, cheltuielile eferente autoturismului, inclusiv sunt deductibile fiscal. Expertiza a fost efectuată de către expertul contabil economist, iar pârâta a formulat obiecțiuni încuviințate de instanță.
Prin sentința nr.528/14.04.2008 Tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantei, dispunând anularea în parte a deciziei de impunere nr.296/20.05.2008 și a respins capătul de cerere privind anularea deciziei nr.44/2008.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele, iar prin decizia nr.1026/25.06.2009 Curtea de Apel Ploieștia admis recursurile, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, având în vedere și îndrumările deciziei de casare, Tribunalul Buzăua pronunțat sentința nr. 1132 din data de 6 octombrie 2009, prin care a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtele B și B, a anulat în parte Decizia de impunere
nr.296/20.05.2008 privitor la suma de 51.621 lei reprezentând, a anulat în parte Raportul de inspecție fiscală capit.III, pct.1 referitor la în sumă de 51.621 lei, pârâtele fiind obligate în solidar și la plata cheltuielilor de judecată de 1653 lei către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: prin raportul de inspecție fiscală nr.13169 din 16.05.2008, organele de control din cadrul Administrației Finanțelor Publice B au constatat că reclamanta a achiziționat în luna martie 2007, cu factura nr.- emisă de - SRL B, un autoturism marca în valoare totală de 271.688 lei, pentru care a fost dedus în sumă de 51621 lei.
Din expertiza contabilă efectuată în cauză a rezultat faptul că autoturismul a fost folosit în scopul activității societății, deși nu au fost prezentate eventuale documente din care să rezulte destinația și traseul parcurs de autoturism. Celelalte înscrisuri, respectiv bonurile de benzină înregistrate în contabilitate, conduc spre concluzia că autoturismul marca, singurul din evidența societății care se alimentează cu carburantul benzină și înregistrat în registrul de mijloace fixe, potrivit anexei 3 la raportul de expertiză, este folosit pentru deplasarea la punctele de lucru din Râmnicu S, Albă, canale de irigație, concurând astfel, împreună cu celelalte mijloace fixe, la realizarea de venituri.
Dispozițiile Codului d e procedură fiscală - art.63 recunosc forța probantă a documentelor justificative și a evidenței contabile dar, în aceeași măsură, în cazul în care există și alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere.
În baza prevederilor art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004, instanța se pronunță și asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului suspus judecății, astfel că, raportând reglementările incidente la situația de fapt mai sus expusă, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs pârâtele B și B, ambele criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâta Baa preciat soluția instanței de fond ca fiind nemotivată. Astfel, deși în hotărârea recurată se reține că expertul desemnat a precizat faptul că petenta nu a putut prezenta documente justificative care să dovedească faptul că autoturismul a fost utilizat în folosul societății, instanța de fond a concluzionat că simpla existență a bonurilor de benzină înregistrate în contabilitate converg spre concluzia că acest autoturism a fost folosit în scopul realizării de venituri. Judecătorul fondului trebuia să expună motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, iar raționamentul său trebuia să se bazeze pe dispoziții legale și nu pe simple aprecieri nefundamentate. Pe de altă parte, recurenta învederează faptul că societatea deține în patrimoniu și alte autoturisme, care ar fi putut fi folosite în deplasările la punctele de lucru, dar și aspectul referitor la inexistența altor salariați în afara administratorului care ar fi putut utiliza acest autoturism în desfășurarea activității.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii reclamantei, cu păstrarea actelor administrativ-fiscale contestate ca fiind legală și temeinice.
Pârâta Baf ormulat motive de recurs asemănătoare celor invocate de pârâta B, însă a invocat suplimentar și omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la anularea sau menținerea deciziei nr. 44/2008 emise de
Potrivit dispozițiilor art. 218 alin.2 Cod pr.fiscală, "deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ"; în aceste condiții rezultă că reclamanta a investit instanța de fond cu o contestație formulată împotriva deciziei de soluționare a procedurii prealabile obligatorii, anularea celorlalte acte (raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere) fiind consecința firească a anulării deciziei nr. 44/2008 prin care Bas oluționat contestația.
Pentru acest motiv, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra principalei cereri cu care a fost investită - anularea deciziei nr. 44/2008 emise de
Examinând sentința atacată prin prisma ambelor recursuri, ce au motive asemănătoare, Curtea constată că instanța de fond a interpretat în mod eronat atât legislația incidentă în cauză cât și probele administrate.
Astfel, în urma unui control fiscal la societatea intimată s-a arătat că aceasta a achiziționat în luna martie 2007 un autoturism marca în valoare de 271.688 lei, pentru a dedus în sumă de 51.621 lei, organul de control fiscal nefiind de acord cu această situație.
În urma controlului efectuat, organele fiscale au constatat, în baza actelor și documentelor contabile ale societății, că respectivul autoturism nu a fost folosit în scopul realizării de operațiuni taxabile, producătoare de venituri impozabile, drept pentru care s-a respins deducerea sumei de 51.621 lei.
În baza art. 145 alin.2 lit. a Cod fiscal, orice persoană impozabilă are drept de deducere a taxei aferente achizițiilor numai dacă acestea sunt destinate în folosul operațiunilor taxabile.
Instanța de fond, în mod eronat, a apreciat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 145 alin.2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, iar din concluziile raportului de expertiză contabilă a rezultat că petenta nu a putut prezenta documente justificative care să dovedească faptul că acest autoturism a fost utilizat în folosul societății, astfel că simpla existență a bonurilor de benzină înregistrate în contabilitate nu converge spre concluzia că acest bun a fost folosit în scopul activității societății în realizarea de venituri.
Este evident că acest autoturism a fost folosit în interes personal, așa încât, fiind vorba de incidența dispozițiilor art. 145 alin.2 Cod fiscal, instanța de fond, în mod eronat, a considerat că suma de 51.621 lei se poate deduce ca din prețul autoturismului sus-amintit.
Mai mult decât atât, raționamentul primei instanțe nu a avut la bază probe concludente și pertinente, iar cu privire la susținerea reclamantei că respectivul autoturism era necesar pentru deplasarea la punctele de lucru ale societății, trebuie observat că din inventarul mijloacelor fixe din luna martie 2008, a rezultat că aceasta deținea încă 3 autoturisme, ce puteau fi folosite pentru deplasările la diferitele puncte de lucru.
Un alt argument neobservat de instanța de fond și care ar fi condus la concluzia neutilizării acestui autoturism în folosul societății este și acela că, în afară de administratorul societății, societatea comercială petentă nu mai are alți salariați, care să fi putut utiliza autoturismul în desfășurarea activității.
Ca atare, instanța de fond nu a observat sau a apreciat eronat faptul că achiziționarea acestui autoturism nu a condus la scăderea veniturilor, el fiind folosit în scopuri strict personale și nu pentru realizarea obiectului de activitate al societății comerciale, astfel încât cheltuielile înregistrate cu acest autoturism exced obiectului de activitate al societății intimate, iar cheltuielile efectuate nu pot fi destinate realizării de operațiuni taxabile.
În consecință, Curtea, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9, 3041și 312 alin. 2, 3 Cod procedură civilă, va admite recursurile, va modifica în tot sentința recurată și va respinge acțiunea fiscală formulată de reclamanta - SRL, în cauză fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Totodată, pronunțarea pe fondul recursului înlătură susținerea recurentei B cu privire la faptul că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat cu privire la anularea sau menținerea deciziei nr. 44/2008 emise de
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele B și B, ambele cu sediul în B,-, jud. B împotriva sentinței nr. 1132 din data de 6 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în B, str. -. -. G, nr. 2, jud. B.
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea reclamantei - SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 6ex./ 18.02.2010
Dosar fond -- Tribunalul Buzău
Jud. fond
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
