Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 172/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 172
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B, cu sediul în B,-, jud. B împotriva sentinței nr. 1671 din data de 27 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în B, str. -,. 2..2,.9, jud.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă, personal și asistată de avocat din cadrul Baroului B, care depune împuternicirea avocațială nr. 6/2010, lipsind recurenta-pârâtă Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar prin serviciul registratură intimata-reclamantă a depus întâmpinare, după care,
Curtea constată că în prezenta cauză a fost în mod greșit citată în calitate de intimată-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, întrucât la termenul din data de 6.11.2009, în fața instanței de fond, reclamanta a precizat că înțelege să se judece numai în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B, iar în dispozitivul sentinței recurate este menționată în calitate de pârâtă doar Casa Județeană de Asigurări de Sănătate
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata-reclamantă, reprezentată de avocat, arată că în mod corect, pe baza probatoriilor administrate, instanța de fond a obligat pârâta la plata sumei de totale de 365.781 lei, reprezentând drepturile salariale aferente perioadei de suspendare din funcția publică de conducere (23.10.2002-16.02.2009).
Cauza penală ce a determinat suspendarea reclamantei din funcția publică de conducere a fost soluționată definitiv, pronunțându-se o soluție de achitare a acesteia, astfel că cererea reclamantei de plată a drepturilor salariale ce i se cuveneau pe perioada suspendării.
După cum se poate observa, recurenta critică soluția instanței de fond asupra unui singur aspect, cel al sumelor reprezentând premiile lunare în cuantum de până la 5, respectiv 10%. Soluția instanței, însă, este corectă și sub acest aspect, fiind susținută chiar de adresa emisă de pârâtă, în cuprinsul căreia se evidențiază faptul că în anii în care s-au acordat aceste premii lunare, ele au fost acordate tuturor categoriilor de salariați ai instituției.
Instanța de fond, în mod corect, a admis acțiunea reclamantei și a acordat acesteia suma totală, astfel cum a fost precizată la termenul din 9.11.2009, aplicând și respectând principiul reparării integrale a pagubei suferite.
Se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
După strigarea cauzei, dar în timpul ședinței publice de judecată, se prezintă doamna consilier juridic, din partea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, aceasta depunând note scrise și delegația nr.0557/27.01.2010.
Instanța aduce la cunoștința acesteia faptul că, în prezența părților, cu ocazia dezbaterilor, s-a stabilit că în mod greșit s-a realizat citarea pentru acest termen a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în calitate de intimată-pârâtă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata de despăgubiri materiale în cuantum de 141 853 lei (RON). A precizat reclamanta că suma solicitată a fost actualizată până în luna aprilie 2009, cu rata lunară a inflației comunicată de Institutul Național de Statistică și reprezintă drepturi salariale calculate pentru perioada 23 octombrie 2002 - 16 februarie 2009, constând în: stimulente individuale - în sumă de 125 974 lei; premii lunare în limita a 10 % - în sumă de 12 941 lei și premii în limita de până la 5 % - în sumă de 2 938 lei.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin Decizia nr.69 din 2 iulie 2001 emisă de directorul general al Casei Județene de Asigurări de Sănătate Baf ost numită în funcția publică de conducere, respectiv de director adjunct economic al CJAS Ulterior, în baza Deciziei nr. 249 din 21 octombrie 2002 emisă de B, a fost suspendată de drept din funcția publică de conducere pe care o deținea, ca urmare a faptului că împotriva sa a fost începută urmărirea penală de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, în temeiul art.79 alin.(2) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
În luna aprilie 2003 fost trimisă în judecată, procesul penal soluționându-se definitiv la data de 12 februarie 2009, când Sentința penală nr.1174 din 28 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr.52/2005 a rămas definitivă, odată cu respingerea de către Curtea de Apel Brașova recursurilor declarate de părți. Prin sentința penală menționată s-a dispus achitarea reclamantei.
În conformitate cu dispozițiile art.86 alin.(3) din Legea nr.188/1999, conducătorul CJAS Bad ispus, prin Decizia nr.10 din 13 februarie 2009, încetarea suspendării raporturilor de serviciu ale reclamantei și reluarea activității, începând cu data de 17 februarie 2009, în funcția publică deținută anterior suspendării, precum și calcularea și achitarea drepturilor salariale aferente perioadei de suspendare, respectiv 23 octombrie 2002 - 16 februarie 2009. Deși în fapt, începând cu data de 17 februarie 2009, reclamanta și-a reluat activitatea în funcția publică de director adjunct economic, până la data formulării acțiunii B nu a efectuat plata drepturilor salariale aferente perioadei de suspendare din funcția publică.
La data de 29 mai 2009, în temeiul art.7 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, reclamanta a formulat plângere înaintată președintelui, prin care a solicitat reexaminarea drepturilor salariale ce i se cuvin pentru perioada de suspendare din funcția publică dar și întreprinderea măsurilor legale ce se impun pentru efectuarea plății drepturilor salariale constând în salariul de merit, stimulentele individuale, premiile lunare în limita a 10 % și premiile în limita de până la 5 %, aferente perioadei 23 octombrie 2002 - 16 februarie 2009.
Refuzul nejustificat de rezolvare a cererii i-a fost comunicat de prin Adresa nr. DG 1545 din 2 iulie 2009, la data de 4 iulie 2009.
Reclamanta a solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtei CJAS B la plata sumelor menționate, apreciind că refuzul autorităților statului de aplicarea a prevederilor art.86 alin.(3) din Legea nr. 188/1999 privind achitarea drepturilor salariale aferente perioadei de suspendare din funcția publică îi provoacă vătămarea gravă a drepturilor și intereselor sale legitime.
În drept,reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1, art.2 alin. (2) și ale art.8 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Pârâta Baf ormulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea ca netemeinică și nelegală a acțiunii formulate de reclamanta.
Referitor la plata stimulentelor, pârâta a arătat că dispozițiile legale care reglementează constituirea și utilizarea fondului pentru acordarea de stimulente prevăd mai multe criterii de repartizare, criterii care au în vedere contribuția personală a salariaților la îndeplinirea obligațiilor legale ale În perioada 23 octombrie 2002 - 16 februarie 2009 reclamanta nu a beneficiat de stimulente deoarece nu a desfășurat activitate în cadrul B, nu a putut fi evaluată conform criteriilor și nu a fost cuprinsă în tabelul nominal aprobat de conducătorul instituției cu persoanele care beneficiază de stimulente. Neacordarea stimulentelor către reclamantă este consecința lipsei activității acesteia în cadrul B, iar reclamanta putea beneficia de stimulente în măsura în care criteriile care stau la baza acordării lor ar fi fost îndeplinite.
In ceea ce privește plata premiului de 10 %, precum și a premiului de 5 %, pârâta a arătat că, potrivit dispozițiilor legale, ordonatorii de credite pot acorda aceste premii în cursul anului, funcționarilor publici care au realizat sau au participat direct la obținerea unor rezultate în activitate apreciate ca valoroase. Ori, reclamanta nu a desfășurat deloc activitate în perioada pentru care solicită plata acestor drepturi și astfel cerința legii nu este îndeplinită. De altfel, același punct de vedere este exprimat și de către în Adresa nr.IP 965 din 30 aprilie 2009.
Personalul care a desfășurat activitate în cadrul Bab eneficiat de plata premiului de 10 % numai în anii 2003, 2004, 2006 și 2007, iar premiul de 5 % a fost acordat acestora numai în anii 2003 și 2006.
Printr-o cerere înregistrată la data de 9 octombrie 2009, în temeiul art. 132 Cod pr. civilă, reclamanta și-a modificat cererea inițială, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și obligarea pârâtelor la plata integrală și într-o singură tranșă a drepturilor salariale aferente perioadei de suspendare din funcția publică de conducere, cu titlu de despăgubiri materiale în sumă totală de 365 781 lei (RON), la care se vor adăuga dobânda legală aferentă neexecutării creanței și actualizarea în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective.
Introdusă în cauză, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Buzău, întrucât potrivit art.3 pct.1 din Cod pr. civilă, coroborat cu art.1 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, curțile de apel sunt competente să judece în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, respectiv, pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a reluat argumentele B, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Excepția invocată de pârâta a fost pusă în discuția părților în ședința publică din 6 noiembrie 2009, când reclamanta, prin apărător, a precizat că renunță la cererea de introducere în cauză a și înțelege să se judece numai în contradictoriu cu pârâta B, împrejurare în raport de care instanța a constatat că excepția invocată a rămas fără obiect.
Prin sentința nr. 1671 din data de 27 octombrie 2009 Tribunalul Buzăuaa dmis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B, astfel cum aceasta a fost modificată la data de 9 octombrie 2009 și a obligat pârâta la plata integrală și într-o singură tranșă a drepturilor salariale aferente perioadei de suspendare din funcția publică de conducere (23 octombrie 2002 - 16 februarie 2009), cu titlu de despăgubiri materiale, în sumă totală de 365.781 lei (RON), la plata dobânzilor legale aferente neexecutării creanței, reactualizate pe baza ratei inflației aplicabilă la data plății efective, precum și la plata sumei de 39,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin Decizia nr.69 din 2 iulie 2001, emisă de directorul general al B, reclamanta a fost numită în funcția publică de conducere de director adjunct economic al Ulterior însă, în baza Deciziei nr. 249 din 21 octombrie 2002, emisă de B, reclamanta a fost suspendată de drept din funcția publică de conducere pe care o deținea, în temeiul art.79 alin.(2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ca urmare a faptului că împotriva acesteia a fost începută urmărirea penală de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău.
În luna aprilie 2003 reclamanta a fost trimisă în judecată, iar procesul penal a fost soluționat definitiv abia la data de 12 februarie 2009, când sentința penală nr.1174 din 28 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. 52/2005 a rămas definitivă, ca urmare a respingerii recursurilor declarate de părți. Prin această sentință instanța de judecată a dispus achitarea reclamantei, în temeiul art.11 pct.2 lit.a), raportat la art.10 alin.(1) lit.d) din Codul d e procedură penală.
Prin notificarea nr.2838 din 13 februarie 2009, reclamanta a solicitat B să pună în aplicare măsurile prevăzute de art.94 alin.(3) și de art.86 alin.(3) din Legea nr.188/1999. Urmare a acestei notificări, prin Decizia nr.10 din 13 februarie 2009, conducătorul Bad ispus încetarea suspendării raportului de serviciu al reclamantei, începând cu data de 17 februarie 2009, aceasta urmând să-și reia activitatea în funcția publică deținută anterior, precum și calcularea și achitarea drepturilor salariale aferente perioadei de suspendare, respectiv de la 23 octombrie 2002 și până la 16 februarie 2009.
Deși reclamanta și-a reluat activitatea în funcția publică de director adjunct economic începând cu data de 17 februarie 2009, B nu a efectuat plata drepturilor salariale aferente perioadei de suspendare din funcția publică, justificând tergiversarea îndeplinirii obligațiilor de plată prin insuficiența prevederilor bugetare aprobate în anul 2009, la capitolul "Cheltuieli de personal".
Pe de altă parte, neînțelegerile dintre părți au fost generate de refuzul nejustificat al B privind plata tuturor drepturilor salariale, respectiv a stimulentelor individuale, a premiilor lunare în limita a 10 % din cheltuielile cu salariile aferente funcțiilor publice prevăzute în statul de funcții și a premiilor în limita de până la 5 % din economiile realizate prin reducerea cheltuielilor cu salariile pârâta B apreciind că reclamanta nu poate beneficia de aceste drepturi salariale, întrucât nu a desfășurat activitate în cadrul instituției pe durata suspendării din funcția publică.
Tribunalul a reținut însă că norma legală, respectiv art.86 alin.(3) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, impune angajatorului obligația de "achitare a drepturilor salariale aferente perioadei de suspendare", necondiționată de o suplimentare corespunzătoare a bugetului aprobat instituției publice debitoare.
Același text de lege statuează dreptul legitim la o reparație echitabilă al oricărei persoane, victimă a unei erori judiciare - suspendată pe nedrept din funcția publică - de a fi despăgubită material pentru drepturile salariale de care a fost lipsită în perioada privării de dreptul la muncă.
Din probele administrate în cauză a rezultat că funcționarul public din cadrul B desemnat să exercite cu caracter temporar atribuțiile funcției publice de conducere din care reclamanta a fost suspendată, aceea de director adjunct economic, a încasat toate drepturile salariale datorate, potrivit legii, titularului funcției publice de conducere. De altfel, tot personalul angajat al B, cu excepția persoanelor care, într-o anumită perioadă de timp, nu au desfășurat activitate în cadrul instituției, a beneficiat de stimulente individuale, premii lunare în limita a 10 % și premii în limita de până la 5 %, atunci când acestea au fost plătite de instituția publică angajaților săi.
Obligația de plată a drepturilor salariale aferente perioadei de suspendare, stabilită de legiuitor în sarcina instituției publice angajatoare, nu rezultă din prestarea muncii de către funcționarul public, ci din hotărârea judecătorească definitivă prin care instanța a dispus achitarea reclamantei. Această obligație are ca temei legal dispozițiile art.86 alin.(3) din Legea nr.188/1999, nefiind necesară existența unui titlu executoriu prin care să se constate, în fapt, existența obligației de plată a drepturilor salariale.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În cuprinsul cererii de recurs se arată că pârâta a recunoscut dreptul reclamantei la o reparație echitabilă, singurul refuz fiind acela de acordare a stimulentelor individuale și a premiilor lunare în limita a 10% și premii în limita de până la 5%.
Se arată că legiuitorul a lăsat la aprecierea conducătorului instituției acordarea de stimulente și premii de 10% și 5%. Aprecierea conducătorului se face pe baza unei evaluări a rezultatelor în muncă, iar prezența în cadrul instituției este necesară numai pentru a-i da acestuia posibilitatea de a evalua persoana respectivă.
În perioada 23.10.2002-16.02.2009 reclamanta nu a beneficiat de stimulente, deoarece nu a desfășurat activitate în cadrul B, nu a putut fi evaluată conform criteriilor și nu a fost cuprinsă în tabelul nominal aprobat de conducătorul instituției cu persoanele care beneficiază de stimulente. Astfel, neacordarea stimulentelor către reclamantă este consecința lipsei evaluării performanțelor profesionale, ca urmare a lipsei activității în cadrul B și a neîndeplinirii criteriilor care au stat la baza acordării acestor stimulente.
Se menționează, totodată, că personalul care a desfășurat activitate în cadrul B nu a beneficiat permanent de plata premiului de 10%, ci numai în anii 2003, 2004, 2006 și 2007, iar premiul de 5% a fost acordat numai în anii 2003 și 2006.
În aceste condiții, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul criticilor formulate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este fondat.
Cu privire la critica formulată de către recurentă în sensul acordării stimulentelor individuale premii lunare în limita a 10% și premii în limita de până la 5%, calculate pentru perioada 23.10.2002-16.02.2009, se apreciază că este întemeiată potrivit considerentelor următoare:
Acordarea stimulentelor individuale, premii lunare s-a realizat printr-o serie de acte normative, respectiv:
- ordinul președintelui nr. 522/2001 privind aprobarea Normelor tehnice de constituire și utilizare a fondului pentru acordarea de stimulente, instituit în baza nr.OG 11/1996, privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările și completările ulterioare;
- decizia președintelui nr. 193/2003 pentru aprobarea Normelor tehnice de constituire și utilizare a fondului pentru acordare de stimulente, instituit în baza nr.OG 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare;
- ordinul președintelui nr. 276 din 27.06.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modalitățile de constituire și utilizare a fondului de stimulente pentru personalul și al caselor județene de asigurări de sănătate;
- ordinul comun / nr. 1418/21.11.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modalitatea de constituire și utilizare a fondului destinat stimulării personalului din Ministerul Sănătății Publice, și structurile teritoriale ale acestora.
Toate aceste acte normative reglementează constituirea și utilizarea fondului pentru acordarea de stimulente, fiind prevăzute mai multe criterii care au în vedere contribuția personală a salariaților la îndeplinirea obligațiilor de serviciu, criterii care trebuie evaluate de conducătorul instituției.
În perioada de referință reclamanta nu a beneficiat de stimulente deoarece nu a desfășurat activitate în cadrul B, neputând fi evaluată, pentru a se constata îndeplinirea ori nu a criteriilor de acordare a premiilor lunare.
Ordonatorii de credite pot acorda premii în cursul anului, funcționarilor publici care au realizat sau au participat direct la obținerea unor rezultate în activitate, apreciate ca fiind valoroase, ori, cum intimata nu a desfășurat activitate, aceste premii nu-i puteau fi acordate.
În ceea ce privește susținerea în sensul că în mod eronat a fost obligată recurenta la plata integrală și într-o singură tranșă a drepturilor salariale aferente perioadei de suspendare din funcția publică de conducere, se apreciază că este neîntemeiată în condițiile în care pârâta este obligată a le achita conform dispozițiilor legale, cum de altfel și recunoaște, aceasta având posibilitatea de a solicita acordarea unor sume suplimentare cu ocazia rectificărilor bugetare, justificat de modificările intervenite în exercițiul bugetar al instituției.
Dat fiind cele expuse anterior și reținând că este întemeiată numai critica ce vizează plata stimulentelor individuale, premii lunare, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința, în sensul că va înlătura obligarea recurentei la plata stimulentelor, suma la care rămâne obligată fiind de 241.924 lei, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B, cu sediul în B,-, jud. B împotriva sentinței nr. 1671 din data de 27 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în B, str. -,. 2..2,.9, jud.
Modifică în parte sentința, în sensul că înlătură obligarea recurentei la plata stimulentelor, suma la care rămâne obligată fiind de 241.924 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. AL. / - 5ex./ 25.02.2010
Dosar fond -- Tribunalul Buzău
Jud. fond
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
