Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1698/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1698
Ședința publică din data de 02 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în T, nr. 166, Cod poștal -, Județ și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, sector 6, STR. -, CORP A, nr. 294, Cod poștal - împotriva sentinței nr.599 din data de 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în com. G, sat G, Județ
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurenții pârâții - DGFP D și Administrația Fondului pentru Mediu, intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, față de împrejurarea că recurentele pârâte au solicitat judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza în stare de judecată, rămânând în deliberare pronunță următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 3320/120/22.07.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Fondului pentru Mediu, pentru obligarea lor la restituirea sumei de 2270 lei, achitată cu titlul de taxă de poluare pentru autovehicule.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a plătit taxa impusă de prevederile OUG nr. 50/2008, taxă ce contravine reglementărilor Uniunii Europene acceptate și de România prin semnarea Tratatului CE la 01.01.2007 și Directivelor 90, 92/12 ale CE.
De asemenea, s-a susținut că prin impunerea acestei taxe sunt încălcate și disp. art. 25 și 28 din Tratatul CE, referitor la restricția cantitativă, măsuri cu caracter echivalent, taxe vamale la import și export.
S-au atașat acțiunii următoarele înscrisuri, în copie: dovada îndeplinirii procedurii prealabile, carte identitate reclamant, dovada achitării taxei de poluare, certificat de primă înmatriculare a autovehiculului în Germania, factura de cumpărare, talon.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, arătând că taxa de poluare pentru autovehicule a fost prevăzută printr-un act normativ, respectiv OUG nr. 50/2008 iar prin Decizia nr. 802/19.05.2009, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 50/2008.
Se mai arată că susținerea reclamantului privind caracterul discriminatoriu al taxei de poluare nu poate fi primită, OUG nr. 50/2008 nedistingând între autovehiculele din import și cele indigene.
Pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a depus întâmpinare prin care, apreciind acțiunea ca o critică de neconstituționalitate a OUG nr. 50/2008 a invocat inadmisibilitatea cererii.
Pe fondul acțiunii, pârâta susține că Ministerul Mediului și Gospodăriei Apelor a demarat în februarie 2006 o serie de acțiuni pentru introducerea unei taxe ecologice, un mecanism economico-financiar bazat pe principiul "poluatorul plătește" care să fie aplicat cu ocazia primei înmatriculări a tuturor vehiculelor cu motor în România, atât în cazul celor noi cât și a celor rulate, achiziționate din afara țării, dar și celor produse în România. o politică de armonizare cu legislația și directivele UE, Guvernul României a susținut un act normativ care reglementa introducerea unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, în urma tuturor demersurilor făcute în acest scop fiind adoptată OUG nr. 50/2008, act normativ acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibilă cu aquis-ul comunitar și care, prin prevederile sale corespunde pe deplin art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene. Ca atare, se apreciază că această taxă nu constituie o discriminare la regimul fiscal aplicabil autovehiculelor deja înmatriculate, provenite din țările membre al CE.
În continuare, pârâta a precizat că nici Comisia Europeană și nici Curtea Europeană de Justiție nu au considerat că taxa de poluare este nelegală, că încalcă tratatele comunitare sau nu ar trebui plătită, ci doar au solicitat modificarea modului de calcul și criteriul la care se raportează nivelul taxării. În acest sens, pârâta aduce în discuție jurisprudența într-o serie de cauze pentru a demonstra că sistemul de impozitare a vehiculelor de ocazie care ține seama de deprecierea reală a vehiculelor este compatibil cu art. 90 al Tratatului CE, în măsura în care exclude orice efect discriminatoriu, ținând seama de aprecierile rezonabile interne oricărui sistem de acest tip.
În concluzie, se solicită respingerea acțiunii reclamantului.
Prin sentința nr. 553/5.10.2009 Tribunalul Dâmbovița a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Administrația Fondului pentru Mediu. S-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Fondului pentru Mediu și a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 2270 lei achitată cu titlul de taxă de poluare, actualizată cu rata dobânzii la zi.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul pronunțându-se, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, cu prioritate asupra excepției invocată de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, de inadmisibilitate a acțiunii, tribunalul urmează aor espinge apreciind-o ca nefondată, deoarece din acțiunea introductivă rezultă clar obiectul cererii reclamantului, respectiv restituirea taxei de poluare percepută la înmatricularea autovehiculului,nicidecum invocarea neconstituționalității OUG nr. 50/2008 care a instituit perceperea acestei taxe.
Pe fondul cauzei, analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul a constatat că, într-adevăr, în speță sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 28 din Tratatul UE versiunea consolidată, Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale la import și la export și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile cu țări terțe. În conformitate cu art. 30 și 31 din Tratat, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal.
Tribunalul va corobora aceste prevederi cu dispozi țiile art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratatul Uniunii Europene, versiunea consolidată, care precizează în mod expres că nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, Curtea de Justiție Europeană, pronunțându-se în acest sens în cauza Weigel (2004), atunci când a statuat că obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Mai mult, prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originară și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Aceeași decizie a stabilit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene și potrivit art. 148 din Constituție, ca urmare a aderării la Uniune, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin <LLNK 12003 211 50BP01 0 81>Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3).
Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei de poluare (art. 3 alin 2 și art. 9 alin.1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele produse în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece ordonanța de urgență a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin 1), rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin 1).
Judecătorul național, ca și judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratat, s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Revenind la prevederile OUG nr. 50/2008, tribunalul reține că pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Această reglementare este contrară art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratatul Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturismesecond-handdeja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelorsecond-handdeja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- Srl delle finanze dello Stato - în speță, taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).
Pentru aceste considerente tribunalul constată că suma plătită de reclamat cu titlul de taxă de poluare nu este datorată, astfel că trebuie restituită.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamant prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod Civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin 3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale si efective.
În temeiul art. 274 Cod pr.civilă, instanța urmează a lua act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Impotriva sentinței a declarat recurs pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Ministerul Finanțelor Publice, critică hotărârea pronunțată de prima instanță,ca fiind nelegală și netemeinică, susținând în esență că prin Ordonanța nr. 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008.
Mai susține recurenta că potrivit art. 11 s-a instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01 ianuarie 2007- 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule.
În baza acestei ordonanțe a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, prin care se reglementează procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare (capitolul VI, secțiunea 1, art. 6 din Anexa).
Învederează instanței faptul că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială, prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revine exclusiv Parlamentului nu și instanțelor judecătorești, taxa de poluare fiind prevăzută într-un act normativ a cărei constituționalitate a fost stabilită prin decizia Curții Constituționale nr. 802/2009, potrivit căreia obligația Statului Român este de a asigura un cadru legislativ adecvat pentru exercitarea dreptului la un mediu sănătos, fapt realizat prin OG nr. 50/2008, astfel încât greșit a fost admisă acțiunea și a obligat recurenta la restituirea taxei de poluare.
Pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, în recursul formulat a criticat sentința pronunțată de prima instanță ca fiind nelegală și netemeinică prin aceea că a fost dată fără temei legal - art. 304 pct. 9.pr.civ, OUG nr. 50/2008 a instituit o nouă taxă, în acord cu principiile comunitare, care se plătește începând cu 01.07.2008, reclamantul achitând această taxă, care este conformă cu legislația europeană și acest act normativ a fost acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibil cu aguis-ul comunitar, astfel încât taxa de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE. o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import.
Susține recurenta că în forma publicată în aprilie 2008, OUG nr. 50/2008 stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Comisia Europeană acceptând principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusă de Guvern, în care emisiile sunt luate în considerare la taxarea mașinilor Euro 4 și Euro 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durată lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante, Comisia Europeană a recunoscând că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 corespunde normelor comunitare.
Mai mult arată recurenta, procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată în 29.01.2009, urmare faptului că noua reglementare era compatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Comisia Europeană necontestând niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, nici Curtea Europeană de Justiție a și nici Comisia Europeană nu au considerat vreodată că taxa specială de primă înmatriculare este nelegală, că încalcă tratatele comunitare sau nu ar trebui plătită.
De asemenea, mai arată că pentru aplicarea art. 90 din Tratatul CE și în special în vederea comparării regimului de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate cu cel al autovehiculelor de ocazie cumpărare pe loc, care constituie produse similare sau concurente, este necesar să se ia în considerare nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naționale și produselor importate, ci și baza de impozitare și modalitățile de percepere a impozitului în cauză, sub acest aspect, consideră că reclamantul ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte fără dubiu că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care acesta și-a achiziționat autoturismul.
În această privință, precizează că, Curtea a considerat că luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculelor nu trebuie în mod necesar să dea naștere la o evaluare sau la o expertiză a fiecăruia dintre acestea, susținând că dintr-o jurisprudență constantă a Curții rezultă că, pentru ca un sistem de impozitare a vehiculelor de ocazie importate care ține seama de deprecierea reală a vehiculelor pe baza unor criterii generale să fie compatibil cu art. 90 din Tratatul CE, trebuie ca acesta să fie organizat astfel încât să excludă orice efect discriminatoriu, ținând seama de aproximările rezonabile inerente oricărui sistem de acest tip.
Pe de altă parte, compatibilitatea cu art. 90 din Tratatul CE a unui sistem de impozitare a vehiculelor de ocazie importate care ține seama de deprecierea reală a vehiculelor pe baza unor criterii generale presupune ca proprietarul unui astfel de vehicul să aibă posibilitatea de a contesta aplicarea unui astfel mod de calcul forfetar în cazul acestui vehicul cu scopul de a demonstra că aceasta are ca rezultat o impozitare superioară valorii taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei .
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ. Curtea reține următoarele:
Cum cele două recurente invocă aceleași motive de recurs ele vor fi analizate împreună.
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate fata de dreptul național.
Potrivit practicii E un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul CE, doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate să fie mai taxate decât produsele naționale și să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii. În materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 90 din Tratatul CE urmărește să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne în ceea ce privește concurența dintre produsele importate și cele ce se află deja pe piața națională.
Art. 90 par.l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcina fiscală mai consistenta produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Articolul 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul, sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second hand de pe teritoriul României înmatriculate deja nepercepându-se această taxă, ca pentru autovehiculele second hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru al
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor Tratatului această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acestora pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Susținerea recurentelor constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, nu poate fi reținută de instanță întrucât, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului, dar și cu principiile instituite de în urma deciziilor de interpretare, are un vădit caracter ilicit.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România fără ca textul sa facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand și întrucât OUG a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație și înmatriculate în țară sau în alt stat membru UE.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot in România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România, or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală, sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursurile ca nefondate în cauză nefiind incident niciunul din motivele prev. de art. 304. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în T, nr. 166, Cod poștal -, Județ și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, sector 6, STR. -, CORP A, nr. 294, Cod poștal - împotriva sentinței nr.599 din data de 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în com. G, sat G, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.DF/DD
f- Tribunalul Dâmbovița
5 ex. /15.12.2009
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
