Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1758/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1758
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 3: Costinel
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G împotriva sentinței nr.545 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G prin consilier juridic și intimata reclamantă - SRL prin administrator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G solicită admiterea recursului conform motivelor scrise.
Administrator pentru intimata reclamantă - SRL solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 545 din 11 martie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL, împotriva pârâtei DGFP
A anulat decizia nr. 17 din 27.02.2007 și decizia nr. 88/22.02.2006 precum și procesul verbal din 17.02.2006.
A dispus restituirea sumei de 30536 lei încasată de la petentă.
A obligat pârâta la 900 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
În considerentele sentinței s-a reținut că organele de inspecție fiscală au efectuat control ca urmare a unei adrese transmise de Garda Financiară G, înregistrată la DGFP G sub nr. 49131 din 9.12.2005. Rezultatele controlului au fost consemnate într-un proces verbal din 17.02.2006 și din ele rezultă că în baza adreselor transmise de comisarii Gărzii Financiare rezultat că reclamanta - SRL nu a înregistrat în evidența contabilă venituri din vânzări deoarece nu a înregistrat unele facturi de mărfuri emise de furnizorii SA S M, 2 SRL, SA.
În același act s- menționat că la rubrica cumpărător, pe respectivele facturi figurează alte firme decât reclamanta, dar că aceasta din urmă a intermediat vânzarea prin magazinele proprii, motiv pentru care s-a procedat la calcularea impozitelor suplimentare conform deciziei nr. 88 din 22.08.2006.
Inițial, DGFP suspendat procedura administrativă inițiată de reclamantă, cu motivarea că existau în cauză cercetări penale privind pe administratore.
Drept urmare, Tribunalul Gorj prin sentința nr. 429 pronunțată în dosarul nr. 990/C/2006, la cererea petentei a obligat pe intimată să soluționeze pe fond contestația.
Conformându-se sentinței, DGFP G respins pe fond contestația conform deciziei nr. 17 din 27.02.2007, stabilind că suma totală este de 45061 lei compusă din impozite și taxe suplimentare.
Astfel, instanța a reținut că din tot materialul probator rezultat că facturile emise de SA SMp rivesc pe cumpărătorul - SRL iar - SRL emis facturi către PF . - SA nu se regăsește ca emitent al niciuneia dintre facturi, iar din raportul de inspecție fiscală rezultă că aceasta emis doar avize de însoțire marfă, fără denumire cumpărător.
Pe aceste facturi nu există ștampilă sau semnătură de la petentă. Marfa nu a fost recepționată de societate așa cum rezultă din actele de control fiscal.
Atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești s-au efectuat rapoarte de expertize cu referire la facturile în cauză și la impozitele și obligațiilor fiscale datorate bugetului de către petentă.
rezultat astfel că la nivelul datei de 28.06.2006, dată până la care s- efectuat controlul, reclamanta datora impozit pe venit aferent anului 2003 în sumă de 1257 lei, impozit pe profit aferent anului 2004 - 2005 - 2307 lei, TVA - 5759 lei, dobânzi și penalități - 5200 lei.
A rezultat că reclamanta a achitat în plus față de sumele rezultate din actele de la dosar suma de 30536 lei, sumă asupra căreia se va dispune restituirea.
Cheltuielile de judecată s-au justificat pentru suma de 900 lei reprezentând onorariu avocat, onorariu expert în cuantumul pentru care s-a dispus admiterea cererii în raport de art. 274 Cod pr. civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DGFP G, criticând- ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a arătat că în mod eronat instanța de fond a anulat decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală, deși a reținut că reclamanta datora următoarele sume: 1257 lei (impozit pe venit aferent anului 2003), 2307 lei (impozit pe profit aferent anilor 2004 - 2005), 5759 lei(TVA) și 5200 lei (accesorii) cele două acte administrativ fiscale privind suma totală contestată de intimata reclamantă în cuantum de 45061 lei, instanța de fond ar fi trebuit să anuleze actele fiscale doar în parte, menținându-se pentru sumele datorate.
S-a mai criticat soluția instanței de fond sub aspectul nemotivării înlăturării susținerilor DGFP G invocate prin întâmpinare, respectiv faptul că - SRL nu a contestat în procedura administrativă procesul verbal din data de 17.02.2006, capătul de cerere privind anularea acestui proces verbal este inadmisibil.
S-a mai susținut că în perioada 1.01.2004 - 30.06.2005 - SRL s-a aprovizionat cu mărfuri pe bază de facturi fiscale și avize de însoțire a mărfii având trecute la rubrica cumpărător - SRL și respectiv PF, aprovizionările și încasările ulterioare fiind evidențiate în caiete, fără însă a fi înregistrate în contabilitate, organele de inspecție fiscală stabilind baza de impunere prin estimare potrivit art. 65 alin. 1, art. 62 și art. 7 alin. 2 Cod pr. fiscală.
De asemenea, recurenta mai arătat că intimata însăși a recunoscut că a avut relații contractuale cu - SRL S M, - C 2 Com SRL B în numele - SRL și PF, iar în nume propriu cu - SA, fără a evidenția în documentele contabile aceste operațiuni.
La data de 26.06.2008 intimata reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de DGFP
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut că facturile - SA S M privesc cumpărătorul - SRL iar cele emise de - COM SRL pe PF, - SA emițând doar avize de însoțire a mărfii, pe facturi neregăsindu-se semnătura sau ștampila petentei.
S-a mai susținut că în faza de urmărire penală și cea a cercetării judecătorești s-au efectuat expertize contabile dovedindu-se că reclamanta a achitat în plus față de sumele datorate.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurenta pârâtă și a dispoz. art. 3041Cod pr. civilă se rețin următoarele aspecte:
Prin procesul verbal din 17.02.2006 încheiat ca urmare a efectuării inspecției fiscale s- stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare în sumă de 45.061 lei.
Echipa de inspecție fiscală a constatat că reclamanta n-a înregistrat în evidența contabilă venituri din vânzări ca urmare a neînregistrării în contabilitatea proprie a unor facturi de mărfuri emise de anumiți furnizori, care aveau înscrise la cumpărător alte firme decât reclamanta deși marfa ar fi fost vândută prin magazinele acesteia.
Contestația formulată de reclamantă împotriva raportului de inspecție fiscală a fost respinsă prin Decizia nr. 17/27.02.2007 emisă de DGFP
În perioada 2003 - 2005 reclamanta a achiziționat mărfuri de la - SRL S M și - 2 SRL B, în numele unor societăți fictive, cu scopul de a comercializa mărfurile aprovizionate fără documente legale de proveniență, de a încasa și însuși în mod ilicit sumele rezultate din vânzări.
Astfel, societatea reclamantă s-a aprovizionat cu mărfuri de la - SRL S M pe bază de facturi fiscale având trecut fictiv la rubrica cumpărător - SRL G și de la - 2 SRL menționând la rubrica cumpărător în mod fictiv PF, distrugând exemplarul albastru al facturii după primirea mărfurilor.
De asemenea, societatea s-a aprovizionat cu mărfuri de la SA doar pe bază de avize de însoțire a mărfii (fără factură fiscală) care ulterior erau distruse.
Această stare de fapt reiese din declarațiile date de și, foste angajate la societatea reclamantă, fost agent de vânzări la - SRL S M și, G, agenți vânzări la - SA, dar și din cercetările încrucișate efectuate de organele de control din cadrul Gărzii Financiare secția
Că societatea reclamantă a procedat ulterior datei de 01.07.2007 la înregistrarea în evidența contabilă a mărfurilor livrate de către - SA pe baza unor copii după avizele interne emise de acest furnizor (fapt constatat de organele de control), demonstrează faptul că aceasta comercializa mărfurile aprovizionate fără documente legale de proveniență cu scopul de a încasa și însuși în mod ilicit sumele rezultate din vânzări.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 82/1991 Republicată, legea contabilității, orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
În accepțiunea prevederilor art.21 al. 1 din Codul fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
În speță, din actele aflate la dosar reiese cu certitudine că mărfurile achiziționate de reclamantă au intrat în gestiune însă n-au fost înregistrate în contabilitate ca operațiuni reale nefiind astfel cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, ci doar în scopul însușirii în mod ilicit a sumelor realizate din vânzări.
În aceste condiții, ținând cont de faptul că atât aprovizionările de mărfuri cât și comercializarea acestora s-a realizat fără a fi înregistrate în evidența contabilă a - SRL Curtea apreciază că organele de inspecție fiscală în mod corect au stabilit în sarcina acesteia obligații fiscale suplimentare în sumă totală de 45.061 lei constând în impozit pe profit și taxa pe valoare adăugată și accesorii ale acestora (dobânzi, majorări și penalități de întârziere).
Apreciind că raportul de inspecție fiscală din 17.02.2006, decizia de impunere fiscală nr. 88/22.02.2006 și decizia nr. 17/27.02.2007 emisă de DGFP sunt legal emise, astfel că în baza art. 312 Cod pr. civilă va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G împotriva sentinței nr.545 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud. CM
Ex.3//21.10.2008
Jud. fond A, Gh.
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Adina Calotă Ponea, Costinel
