Anulare act administrativ . Decizia 1759/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1759
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 3: Costinel
Grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta - SRL împotriva sentinței numărul 950 din 01 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă - SRL prin avocat, și intimata pârâtă DGFP D prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă - SRL arată că prima instanța a respins cererea privind efectuarea unei expertize contabile ce ar fi permis să combată procesul verbal de control, solicitând admiterea recursului conform motivelor scrise, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă DGFP D solicită respingerea recursului.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 950 din 1 aprilie 2008 Tribunalul Dolja respins contestația formulată de contestatoarea - SRL, în contradictoriu cu intimata
În considerentele sentinței s-a reținut că în perioada 06.03.2007-20.03.2007 Direcția Generală a Finanțelor Publice D- a efectuat o inspecție fiscală la sediul reclamantei al cărei scop a fost verificarea modului de calcul al bazei impozabile, stabilirea eventualelor diferențe, precum și calculul obligațiilor fiscale accesorii la diferențele de impozite, taxe și contribuții pentru perioada 01.07.2004-31.12.2006.
În cuprinsul raportului de inspecție fiscală nr. 2111/30.03.2007, referitor la impozitul pe venitul din dividende distribuite persoanelor fizice s-a reținut că la finele anului 2004 societatea a înregistrat profit contabil în sumă de 271.649 lei, iar în cursul lunii aprilie 2005 fost repartizată ca dividende asociaților și suma de 71.649 lei. În luna decembrie 2005 societatea a evidențiat achitarea dividendelor distribuite celor doi asociați din rezultatul exercițiului financiar pentru 2004, în sume egale, prin compensare cu sumele evidențiate în contul 461 " debitori diverși"
Pentru anul 2005, s-a reținut că la finele exercițiului financiar, societatea a înregistrat profit contabil de - lei, sumă ce a fost repartizată sub formă de dividende celor doi asociați în cursul lunii aprilie 2006, iar în luna decembrie 2006, societatea a evidențiat achitarea dividendelor distribuite acestora prin sumele evidențiate în contul 461 " debitori diverși", analitic, respectiv analitic.
În legătură cu sumele evidențiate prin rulajul debitor al contului 461 "debitori diverși" cu soldul la 31.12.2006 al contului menționat s-a reținut că sumele acordate lunar celor doi asociați, nerestituite și nejustificate de aceștia reprezintă dividende plătite acestora pentru care societatea, în conformitate cu prevederile art. 67 alin. 1 din Legea 571/2003, în vigoare la acea dată, avea obligația calculării, reținerii și achitării impozitului pe veniturile de această natură la bugetul general consolidat.
S-a reținut de asemenea, că prin nerepartizarea profitului în sumă de 200.000 lei aferent exercițiului financiar 2004, precum și prin acordarea de sume sub forma avansurilor de trezorerie celor doi asociați și compensarea acestora cu dividendele cuvenite asociaților, societatea a amânat plata acestor obligații fiscale către bugetul general consolidat, așa încât, pentru perioada supusă verificării, inspecția fiscală a stabilit în sarcina reclamantei un impozit suplimentar de 118.080 lei, la care se adaugă accesoriile reprezentând dobânzi, penalități și majorări de întârziere.
În baza raportului de inspecție fiscală, a fost emisă decizia de impunere nr. 2111/30.03.2007 privind obligațiile fiscale suplimentare în cuantum de 150.066 lei reprezentând impozit suplimentar pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice și accesorii aferente.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație la Direcția Generală a Finanțelor Publice - Direcția Controlului Fiscal, contestație respinsă prin decizia nr. 83/09.07.2007, ca neîntemeiată.
În raport de cele reținute anterior, s-a apreciat că acțiunea nu este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 7 alin. 1 pct. 12 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, dividendul reprezintă o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept consecință a deținerii unor titluri de participare la acea persoană juridică, iar potrivit art. 67 alin 1 din același act normativ, " obligația calculării și reținerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice, o dată cu plata dividendelor către acționari sau asociați. Termenul de virare a impozitului este până data de 25 inclusiv ale lunii următoare celei în care se face plata.".
De asemenea, potrivit la modelul de convenție privind evitarea dublei impuneri, invocate chiar de reclamantă în contestația formulată la organul fiscal, " plățile considerate ca fiind dividende pot include nu numai distribuirea de profituri decisă anual de adunările generale ale acționarilor, ci și alte beneficii în bani sau în echivalent bănesc, cum ar fi distribuirea ascunsă a profiturilor. Nu este relevant dacă aceste beneficii sunt plătite din profituri curente realizate de companie sau sunt realizate de exemplu din rezerve, cum ar fi profiturile obținute în anii fiscali anteriori"
Dispozițiile legale citate anterior, asimilând dividendelor toate beneficiile în bani sau în echivalent, impun persoanei juridice să calculeze și să rețină impozit pe distribuirile de profit, în bani sau în natură participanților la persoana juridică, fiind irelevant dacă este vorba de o decizie anuală a adunării generale a acționarilor sau o distribuire ascunsă a acestora, operată în absența hotărârii adunării generale.
Ori, în speța de față, ținând seama de modalitatea de evidențiere în contabilitate a sumelor plătite asociaților în anii 2004 și 2005 cu titlu de dividende, prin compensare cu sumele evidențiate în contul 461 "debitori diverși", este neîndoielnic că sumele plătite de reclamantă asociaților în exercițiul financiar al anului 2006, nerestituite și nejustificate reprezintă tot dividende plătite acestora pentru care societatea are obligația calculării, reținerii și achitării impozitului pe veniturile de această natură la bugetul general consolidat.
Susținerile reclamantei referitoare la faptul că în timpul anului nu poate fi vorba de repartizarea profitului, având în vedere că acesta este atributul exclusiv al adunării generale a acționarilor, sumele reținute de organul de inspecție fiscală reprezentând debite înregistrate pe numele acționarilor ce urmau să fie recuperate în termenul general de prescripție, sunt contrazise chiar de calificarea dată de aceasta sumelor avansate acelorași asociați în cursul anilor 2004 și 2005, când debitele din contul 461 au fost asimilate dividendelor distribuite asociaților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL C, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat că instanța de fond a respins în mod greșit singura probă pertinentă în dovedirea pretențiilor, respectiv efectuarea unei expertize tehnice contabilă.
S-a mai arătat că avansurile de decontare plătite celor doi asociați de către societate și evidențiate în contul 461 nu pot di interpretate ca o repartizare de profit sau rezerve deoarece în timpul anului nu se putea face repartizarea profitului, nefiind încheiat exercițiul financiar anual.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond în mod netemeinic a menținut concluziile organului de inspecție fiscală, reținând că debitele înregistrate în contul 461-debitori, reprezintă o repartizare mascată de dividende, încălcându-se astfel dreptul de voință față de repartizarea profitului, al adunării generale a asociaților.
S-au depus la dosar următoarele înscrisuri: raport de expertiză contabilă extrajudiciară împuternicire avocațială, dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar, raport al adunării generale încheiat la 25.04.2006 și 28.03.2007, note contabile, ordine de plată, dispoziții de plată.
Analizând legalitatea sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamantă și a dispoz. art. 3041Cod pr. civilă se rețin următoarele aspecte:
Critica recurentei reclamante în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins singura probă concludentă în cauză nu poate fi reținută având în vedere următoarele aspecte:
Potrivit art. 201 Cod pr. civilă expertiza ca mijloc de probă în procesul civil, are drept scop lămurirea unor împrejurări de fapt de către un specialist, expertul nefiind nici judecător și nici martor, ci doar un consultant care ajută pe judecător în rezolvarea unor probleme de specialitate, nepronunțându-se asupra interpretării și aplicării legii.
În speță, în mod corect instanța de fond la data de 25.03.2008 a respins cererea privind efectuarea unei expertize tehnice specialitatea contabilitate, având ca obiectiv stabilirea dacă sumele evidențiate în contul 461 reprezintă debite sau dividende, având în vedere că această stare de fapt este necontestată de pârât, fiind sarcina exclusivă a instanței de judecată de a interpreta și aplica dispozițiile legale incidente în cauză.
Nici critica formulată de recurentă vizând greșita calificare a sumelor evidențiate în contul 461 ca fiind repartizare de dividende și nu avans de decontare nu poate fi reținută în mod corect instanța de fond reținând că sumele plătite asociaților în anii 2004 și 2005 cu titlu de dividende, prin compensare cu sumele evidențiate în contul 461 "debitori diverși", a concluzionat că sumele plătite de reclamantă asociaților în cursul anului 2006, reprezintă tot dividende chiar în absența unei hotărâri a adunării generale a acționarilor.
Față de aceste aspecte se constată că în mod corect instanța de fond făcând aplicarea dispoz. art. 7 alin. 1 pct. 12 din Legea nr. 571/2003, precum și art. 67 alin. 1 din același act normativ a reținut temeinicia și legalitatea actelor administrativ fiscale contestate.
În consecință, Curtea apreciază nefondat recursul reclamantei, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă urmează a-l respinge, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței numărul 950 din 01 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud. G
Ex.2//22.10.2008
Jud. fond C, GDD.
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Adina Calotă Ponea, Costinel
