Anulare act administrativ fiscal. Decizia 177/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.177
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în G,-, -.1A,.7, împotriva sentinței nr. 3218/10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul, personal, lipsă fiind intimata Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este la primul termen, motivat, timbrat, după care;
Întrebat fiind recurentul precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemafiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați - Secția Comercială,Maritimă și Fluvială și de Contencios-Administrativ sub nr-, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice G, anularea actului administrativ fiscal seria - nr. - emis la data de 20.07.2008, în cuantum de 1794 lei de către pârâtă, reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1794 lei, sumă încasată nelegal, precum și la plata dobânzilor legale de la data plății până la achitarea efectivă, cât și la plata cheltuielilor de judecată.
Acțiunea nu este timbrată.
Potrivit art.1 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de această lege și se taxează diferențiat.
Conf. disp.art.11 din aceeași lege, cererile pentru exercitarea căilor de atac se timbrează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, în cazul acțiunilor și cererilor evaluabile în bani, sau din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani soluționată de prima instanță.
Potrivit disp.art.20 alin.1 și 2 din Legea 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost achitată la înregistrarea cererii se va pune în vedere petentului achitarea până la primul termen acordat, în caz contrar urmând a suporta consecințele legii.
Neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii, potrivit disp.art.20 alin.3 din Legea 146/1997.
Aceeași sancțiune este prevăzută și pentru neplata timbrului judiciar (art.9 alin.2 din nr.OG32/1995 în ref. la art.20 alin.1 și 2 din Legea 146/1997).
În speță s-a constatat că taxa judiciară de timbru datorată de reclamant este de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin urmare pentru termenul de judecată din data de 20.11.2008, tribunalul a dispus citarea reclamantului cu mențiunea să achite taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, specificându-se câtimea lor.
Reclamantul nu s-a prezentat în instanță și nu a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar menționat.
Aceasta pentru că pentru a fi legal investită o instanță și pentru a se pune în discuție aspecte procedurale trebuie achitată mai întâi taxa judiciară de timbru.
Pentru considerentele expuse mai sus, față de poziția reclamantului în sensul că nu înțelege să achite taxa judiciară de timbru, instanța apreciază că sunt incidente disp.art.20 alin.2 și 3 din Legea 146/1997, și a dispus anularea ca netimbrată a cererii.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurentul a arătat că este membru, cererea fiind depusă în acest context în numele său de către această instituție.
Deși a comunicat data la care se va ține procesul, nu a fost reprezentat în instanță, astfel încât a fost vătămat prin soluția pronunțată de prima instanță.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta:
În mod greșit prima instanță a dispus anularea cererii ca netimbrată la primul termen de judecată, acesta fiind un termen administrativ, și în condițiile în care procedura de citare a fost îndeplinită prin afișare.
Procedând la examinarea cererii reclamntului prin prisma motivelor invocate, raportat la prevederile legale aplicabile în materie, Curtea constată următoarele:
Art.2142din Codul fiscal și pct.311- 322din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, prevăd că, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Pe de altă parte, potrivit art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, nici un stat membru, nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Rezultă așadar că, obiectivul reglementării comunitare este, asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție ce decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
La încasarea taxei, organele fiscale din România, au invocat legalitatea măsurii, ca efect al aplicării dreptului intern, respectiv dispozițiile Codului fiscal, cu ignorarea dreptului comunitar.
Or, de la 1 ianuarie 2007 România este membră a Uniunii Europene.
Ca urmare, potrivit art.148 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar, potrivit Legii nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Așa fiind, instanța de fond, în mod corect a apreciat că, în cauză sunt aplicabile în mod direct, dispozițiile dreptului comunitar, ce au prioritate față de dreptul național.
România, deși este stat comunitar, nu percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate sau reînmatriculate în țară, dar a perceput o astfel de taxă, pentru autoturismele deja înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora pe teritoriul național.
Cu drept cuvânt, prima instanță a constatat o diferență de tratament, fapt ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal ce contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE, producându-se în felul acesta, o încălcare principiului liberei circulații a mărfurilor, ceea ce ar putea crea dezavantaje pentru produsele celorlalte țări membre ale Uniunii Europene, în competiția cu produse similare autohtone.
Curtea, își însușește pasajele pertinente din hotărârea instanței de fond cu privire la rezolvarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice.
În legătură cu inadmisibilitatea acțiunii în raport de disp.art.5 pct.2 din Legea nr.554/2004, Curtea constată că, referirea la textul citat, excede obiectului cauzei.
Prin cererea sa, reclamantul a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare a unui autoturism achiziționat în condițiile menționate, și încasată nelegal.
În discuție, este așadar, nu legalitatea unuiact administrativ( Codul fiscal nu este act administrativ) ci, preeminența dreptului sau normelor comunitare față de cele naționale.
În fine, dacă taxă de primă înmatriculare a fost înlocuită cu taxa de poluare, aceasta nu impietează asupra restituirii ei, dat fiind caracterul nelegal al instituirii măsurii de percepere.
Curtea constată că, potrivit legislației comunitare taxa plătită de reclamant(a) nu este datorată și că în mod legal a fost dispusă restituirea ei.
Așa fiind, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 1.794 lei reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamantul, domiciliat în G,-, -.1A,.7, împotriva sentinței nr. 3218/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și în consecință;
Modifică sentința nr.3218/20.11.2008 a Tribunalului Galați în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul și obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice G să restituie reclamantului suma de 1.794 lei reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.VD/19.03.2009
Tehno ZE/24.03.2009
ex.2
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
