Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1801/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1801
Ședința publică din 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 3: Hîncu Cezar
Grefier - -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, cu sediul n B, Calea nr. 202A, împotriva deciziei nr. 1337 din 2.07.2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a lipsit contestatoarea și intimata.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că intimata depus la dosar întâmpinare, după care, instanța constatând contestația în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin contestația adresată Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr.386/86 din 15.01.2009, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, anularea Deciziei nr.1718 din 30.09.2008 emisă de pârâtă.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că s-a refugiat împreună cu bunicul său, acesta lăsându-și întreaga avere, iar în locul gospodăriei a funcționat până acum 3-4 ani în, iar actele pe care le-a depus nu reflectă tot pământul pe care l-a deținut bunicul său.
A arătat, de asemenea, că nu deține carnete de refugiat atât timp cât s-au refugiat și au dormit prin poduri în timp de iarnă, îndurând de foame și periodic se făceau razii pentru a fi prinși și trimiși peste graniță înapoi în perioada 1944-1945 și chiar ulterior pe o perioadă de 10 ani.
A mai menționat că mama sa, care nu s-a refugiat, a decedat în anul 1989 în Ucraina.
In dovedirea celor de mai sus a depus înscrisuri.
Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
A arătat că reclamanta nu a putut să depună acte certificate de autorități, ca dovadă a refugiului și a proprietății bunurilor pentru care se solicită despăgubiri, a apelat la prevederile art.2 alin.4,teza II din HG nr.1120/2006, în acest sens au fost depusă declarațiile martorilor Capel și.
Or, conform art.2 alin.5 din HG nr.1120/2006, cu modificările ulterioare, "Imposibilitatea de a procura înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte, depunându-se la dosar copii ale corespondenței purtate cu diferite instituții din România, Ucraina și Republica M, abilitate să producă aceste documente, precum și traducerea acestora, după caz". In acest sens, Comisia Județeană S, prin adresele nr.2885 din 11.10.2004 și 2885 din 7.03.2005 a solicitat reclamantei să-și completeze dosarul, însă până la emiterea Hotărârii nr.220/2007 reclamanta nu a depus decât dovada inițierii unei corespondențe cu Arhivele de Stat a Regiunii.
Cu prilejul depunerii contestației împotriva Hotărârii nr.220/2007, reclamanta a atașat și două adrese emise de Arhivele de Stat a Regiunii, în care se menționează că pentru anul 1942 există date precum că, cetățeanul Gaa vut în proprietate 107 prăjini teren arabil, 30 prăjini fâneață, 60 prăjini pășune, însă atât reclamanta cât și martorii au susținut că autorul s-a refugiat în anul 1940.
Mai mult, această corespondență nu este suficientă pentru dovedirea proprietății bunurilor pentru care s-au solicitat despăgubiri. Era necesar ca reclamanta să inițieze o corespondență și cu primăria loc., locul unde se află bunurile abandonate.
De asemenea, pentru dovada refugiului reclamanta trebuia să inițieze o corespondență cu Primăria localității unde s-au refugiat inițial și cu Direcția Județeană a Arhivelor Naționale.
Prin sentința nr. 493 din 19 martie 2009, Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis contestația, a anulat hotărârea și a obligat pârâta la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 290/2003, reținând în esență că prin declarațiile martorilor, coroborate cu certificatul de deces al autorului G s- făcut dovada refugiului, din aceleași declarații coroborate cu adresa nr. 1152 din 21.04.2005 a Arhivelor de Stat a Regiunii rezultând și averea autorului.
Împotriva sentinței declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, arătând că instanța nu s-a pronunțat cu privire la tardivitatea introducerii cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei, că nu s- făcut dovada calității de refugiat cu actele prevăzute de lege și nici dovada imposibilității procurării actelor în conformitate cu disp. art. 2 alin. 5 din nr.HG 1120/2006. Sa mai arătat în plus că există neconcordanță între declarațiile martorilor care confirmă ca dată a refugiului anul 1940 și adresele de la Arhivele Regiunii R, potrivit cărora, în anul 1942, G apare cu terenuri în proprietate.
În fine, a mai arătat recurenta, în cauză nu s- făcut dovada refugiului mamei reclamantei așa încât se poate prezuma că aceasta s-a bucurat de proprietatea asupra bunurilor.
Prin decizia nr. 1337 din 2 iulie 2009, Curtea de Apel Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă, reținând în motivare că nu este dată excepția tardivității cererii întrucât nu s- făcut dovada comunicării deciziei nr. 1718/30.09.2008- ce face obiectul litigiului - așa încât termenul de 30 zile pentru depunerea contestației nu început să curgă, iar pe fondul cauzei a reținut că reclamanta a îndeplinit condițiile impuse de Legea nr. 290/2003 atât în ce privește dovada refugiului autorului cât și a proprietății asupra bunurilor cu privire la care se solicită măsuri reparatorii, cu actul de deces al autorului înregistrat în localitatea R la data de 5.06.1945 și prin declarațiile martorilor, cât și cu adresele de la Arhivele Naționale ale Regiunii.
A reținut instanța că pretinsa discordanță dintre data refugiului (1940) și extrasul din arhivă, potrivit căruia autorul reclamantei deținea bunurile în proprietate la 1942, se explică prin faptul că, în lipsa unei preluări formale de către stat a averii abandonate ca urmare refugiului, datele din arhiva se preiau fără modificări în anul următor fără fi necesară o nouă declarație în acest sens.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare pârâta recurentă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în temeiul disp. art. 318 Cod pr. civilă.
În motivarea contestației s- reiterat excepția tardivității cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta, iar cu privire la fondul cauzei s- arătat că pe de o parte reclamanta nu a depus " acte certificate de autorități" ca dovadă refugiului și proprietății bunurilor pentru care solicită despăgubiri, iar pe de altă parte, în speță, există discordanță între data refugiului declarată de intimată și martori ( 1940) și extrasul de arhivă, potrivit căruia autorul deținea bunuri în proprietate în anul 1942.
Examinând contestația în anulare prin prisma actelor dosarului și a motivelor invocate, Curtea constată că nu este întemeiată.
Potrivit disp. art. 318 Cod pr. civilă "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
În sensul legii, greșeala materială care permite promovarea acestei căi de atac extraordinare se circumscrie aspectelor formale are judecării recursului, care însă nu implică o nouă analiză a probelor administrate ori dispozițiilor legale reținute în cauză.
În considerarea faptului că pârâta - contestatoare nu a indicat o astfel de greșeală materială ci a procedat la reiterarea motivelor precizate în memoriul de recurs și întrucât în speță nu este incidentă nici teza a 2-a a textului de lege invocat, Curtea constată că nu sunt îndeplinite prevederile art. 318 Cod pr. civilă, împrejurare în care va respinge contestația în anulare ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, cu sediul n B, Calea nr. 202A, împotriva deciziei nr. 1337 din 2.07.2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru jud. aflat în delegație,
semnează vicepreședintele instanței
Red.
Tehnored.
Ex. 2/13.11.2009.
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Rață Gabriela, Hîncu Cezar
