Anulare act administrativ fiscal. Decizia 182/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 182

Ședința publică din data de 4 februarie 2009

PREȘEDINTE: Chirica Elena

JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Giurgiu

G

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T in nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în T, nr. 166, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 1092 din 30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în T, STR. - -, nr. 27, Cod poștal -, Județ D.

Recurs scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant personal, lipsit recurenta pârâtă Târgoviște în nume propriu și pentru F - P

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, care învederează că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 al. 2 civ.

Intimatul reclamant arată că alte cereri nu mai are de formulat în cauză, iar Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Intimatul reclamant având cuvântul solicită respingerea recursului, menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică.

CURTEA:

Asupra recursului, reține următoarele:

Princererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița- Secția Comercială și de Contencios Administrativ la nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B și a solicitat restituirea sumei de 5389 lei, achitată ca taxă specială de primă înmatriculare cu dobânda legală calculată de la data plății și până la data restituirii efective a acesteia.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achitat această sumă, conform chitanței seria - nr. -/16.05.2008, taxă percepută în baza prevederilor Codului fiscal; consideră că în mod nelegal i-a fost percepută taxa, această dispoziție a Codului fiscal intrând în contradicție cu dispozițiile legale comunitare, fiind restrânsă libera circulație a mărfurilor, încălcându-se legislația, în acest sens fiind și practica judiciară a instanțelor din alte state ale Comunității Europene (Polonia, Ungaria) cât și din România.

Reclamantul a depus copia chitanței seria - nr. -/16.05.2008 pentru achitarea sumei de 5389 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, cererea de restituire a sumei de 5389 lei înregistrată la D - Târgoviște sub nr. 22034/18.09.2008, răspunsul D comunicat reclamantului cu adresa nr. 22034/26.09.2008 și cartea de identitate a autovehiculului (filele nr. 6-10 din dosar).

Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a depusîntâmpinareprin care a solicitat respingerea acțiunii, pe considerentul că taxa i-a fost pretinsă potrivit art. 214 indice 1 Cod fiscal, text de lege în vigoare și la această dată, apoi, că nici o negociere a autorităților române cu cele ale Comunității Europene nu a condus la modificarea sau anularea taxei, că această taxă a fost plătită benevol, la recomandarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Prefectura Județului D - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, iar în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.

La termenul de judecată din 03 iulie 2008, instanța a introdus în cauză în calitate de pârâtă și Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Administrația Finanțelor Publice Târgoviște.

Prinsentința nr.1092/30.10.2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice D - Administrația Finanțelor Publice Târgoviște și a obligat pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice D - Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, să restituie reclamantului suma de 5389 lei achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare conform chitanței seria - nr. -/16.05.2008, cu plata dobânzii legale calculată de la data achitării taxei până la data restituirii efective a sumei.

Tribunalul a reținut că reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Târgoviște suma de 5389 lei, taxă de primă înmatriculare a autovehiculului marca RENAULT cu nr. de înmatriculare DB - 07 - cu chitanța fiscală seria - nr. -/16.05.2008, autoturismul fiind dobândit prin cumpărare, conform conform certificatului de înmatriculare emis de Germania la 4.07.2001 aflat la fila 27 dosar fond.

La înmatricularea în țară a autovehiculului (autotractor) potrivit art. 2141- 2143din Codul fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, reclamanta a fost obligată la plata unei noi taxe de primă înmatriculare în sumă de 11.837 lei.

Conform art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.

Tribunalul a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, în acest sens fiind dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. (4) al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. (2) menționat.

De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, înainte de aderare.

Ca urmare a efectului direct a art. 90 paragraful I din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare a constata că art. 2141-2143din Codul Fiscal, sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față, întrucât se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, adică se dezavantajează, direct sau indirect, autovehiculele din celelalte țări membre ale, în competiție, cu produsele similare autohtone, pentru care nu se percepe o astfel de taxă.

Tribunalul a constatat că suma achitată de reclamantă pentru înmatricularea autoturismului în sumă de 5389 lei, a fost încasată în contul bugetului de stat cu încălcarea legislației comunitare, motiv pentru care urmează a fi restituită.

Pentru recuperarea integrală a prejudiciului, tribunalul a obligat pârâții să achite reclamantei și folosul nerealizat, dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii efective a sumei.

Împotriva acestei sentințe a formulatrecurspârâta Administrația Finanțelor Publice Târgoviște în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând că prin nr.OG50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, iar în baza ordonanței sus menționate a fost emisă HG686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a nr.OUG50/2008. Conform art.11 din acest act normativ s-a instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.

Așadar, prin aceste reglementări, legiuitorul a dispus numai restituirea diferenței dintre cele două taxe, cea achitată în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și noua taxă de poluare și nu restituirea integrală a taxei.

Susține recurenta și faptul că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art.148 alin.2 din Constituție și cea specială, prevăzută de art.90 paragraul I din Tratatul CE, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești.

Dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne. Existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea acestei taxe.

Intimata a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.

Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamantul a dobândit prin cumpărare, conform certificatului de înmatriculare emis de Germania, autovehiculul marca Renault cu nr. de înmatriculare DB - 07 -. Autoturismul era înmatriculat sub nr. WI-284F din 29.08.2007, așa cum reiese din copia certificatului de înmatriculare emis de Germania depusă de reclamant.

n vederea înmatriculării în România, în temeiul dispozițiilor art. 2141- art. 2143Cod fiscal, reclamanta a fost obligată să plătească o nouă taxă de înmatriculare, în cuantum de 5389 lei, în contul Trezoreriei Târgoviște cu chitanța fiscală seria - nr. -/16.05.2008.

Potrivit art. 2141- art. 2143Cod fiscal și pct. 311- pct. 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.

De la 1.01.2007 România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar parlamentul, președintele României si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.

Prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul R si-a asumat obligatia de a respecta dispozitiile din tratatele originare ale comunitatii dinaninte de adrerare.

Dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

Curtea Europeană de Justiție a arătat în cauza Weigel (2004) că obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, prin urmare, scopul acestei reglementari o constituie interzicerea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.

Or, potrivit legislației interne, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate în țară.

Prin urmare, Tribunalul a constatat în mod corect că in cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, întrucât in România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate sau reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxa pentru autoturismele înmatriculate deja in celelalte state comunitare si reînmatriculate in România, după aducerea acestora aici, rezultând astfel o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal si contravine dispozițiilor menționate din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajându-se direct sau indirect mașinile din celelalte țări ale Uniunii Europene. in competiția cu produsele similare autohtone.

Curtea constată faptul că suma plătită de reclamantă nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, în mod corect instanța de fond dispunând restituirea acesteia, cu dobânda legală calculată conform art.3 alin.2 din OG9/2000 de la data încasării sumei până la data restituirii efective a sumei.

In același sens este și jurisprudența Curții Europene de Justiție,care, prin Decizia în cauzaCosta/Enel(1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originară și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.

Aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 pentru modificarea Codului Fiscal.

În cauzaSimmenthal(1976), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.

Pentru aceste motive, curtea constată ca sentința recurată este legală și temeinică, considerente pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 304-312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T in nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 1092 din 30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în Târgoviște,-, Cod poștal -, Județ D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 4 februarie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Giurgiu

- - - - - G

Grefier,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Red.

Tehnored. CMF

2.ex/05.02.2009

dos.fond - - - Tribunalul Dâmbovița

jud.fond - -

Președinte:Chirica Elena
Judecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Giurgiu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Decizia 182/2009. Curtea de Apel Ploiesti