Anulare act administrativ fiscal. Decizia 186/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 186/CA/2009
Ședința publică de la 11 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta - SRL CÎMPENI împotriva sentinței civile nr.1148/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Se constată că s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea pârâtului intimat și chitanță onorariu avocațial din partea apărătorului ales al acestuia.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.02.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr.1148/CAF/25.09.2008 pronunțată în rejudecare, Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL CÎMPENI împotriva pârâtului PRIMARUL COMUNEI, județul
Prin aceeași sentință, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că reclamanta nu are titlu asupra întregii suprafețe de teren de 1000 mp pe care intenționa să edifice construcția, astfel că în mod corect pârâtul a considerat neîndeplinită condiția dovedirii titlului asupra terenului destinat construcției proiectată și ca urmare a emis Dispoziția nr.25/08.03.2005 de respingere a cererii de eliberare a autorizației de construire, act administrativ care este legal și temeinic.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul anulării Dispoziției nr.25/08.03.2005 și obligarea pârâtului Primarul Comunei să elibereze autorizația de construcție pentru extinderea Pensiune Turistică Rurală pe imobilul înscris în CF 2807, obligând totodată pârâtul intimat și la plata daunelor cominatorii de 500.000 lei/zi de întârziere în emiterea autorizației începând cu data pronunțării hotărârii, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta precizează că recursul privește și Încheierea din 11.09.2008, deoarece în cuprinsul acesteia s-au încălcat principiile de drept ale contradictorialității și oralității cu privire la concluziile pe fondul cauzei și de asemenea în cuprinsul încheierii s-a consemnat greșit că a susținut că avea dreptul să construiască doar pe 250 mp, consemnare care nu corespunde realității și contravine tuturor apărărilor scrise formulate pe parcursul procesului, nefăcând obiectul cauzei suprafețele de 100 mp și 150 mp teren primite în 1992 și 1999 pentru care existau deja autorizații de construire, în discuție fiind doar suprafața diferență de 350 mp pe care a obținut-o urmare a sentinței civile din 2003, astfel că suprafața totală de teren pe care justifică dreptul este de 100 + 150 + 350, în total 600 mp.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arată că pârâtul intimat în motivarea Dispoziției de refuz a eliberării autorizației de construire a invocat lipsa certificatului de urbanism, lipsa titlului asupra terenului și lipsa dovezii privind achitarea taxelor legale cerute pentru eliberarea autorizației, însă instanța de fond a reținut în mod corect faptul că există Certificatul de urbanism nr.1/10.01.2004 prelungit până la data de 10.01.2006, astfel că cerința prevăzută de art.7 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991 era îndeplinită, iar plata taxei legale a fost îndeplinită după cum rezultă din chitanța nr.406/16.03.2004, existentă la dosar și ca urmare s-a constatat de către prima instanță îndeplinirea și a cerinței prevăzută de art.7 alin.1 lit.e din Legea nr.50/1991.
Reclamanta mai arată că deși rezolvate corect sub aspectul verificării acestor cerințe și statuată fiind culpa pârâtului și acțiunile sale cu exces de putere, totuși la verificarea cerinței existenței titlului asupra terenului, instanța de fond nu a dat eficiență actului care dovedește titlul asupra terenului, lăsând fără eficiență juridică sentința civilă nr.715/CA/2003 pronunțată de Tribunalul Alba, încălcând astfel puterea de lucru judecat și înlăturând chiar contractul de concesiune înregistrat sub nr.1253/2004 încheiat în baza sentinței civile nr.715/CA/2003 și întabulat în cartea funciară.
Ca urmare, susține reclamanta, instanța de fond a fost în eroare când nu a dat eficiență legală hotărârii judecătorești irevocabile, contractului de concesiune și întabulării în CF, deși în regimul de publicitate al cărților funciare, întabularea produce efecte de opozabilitate erga omnes.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta mai arată că art.304 pct.7 Cod pr.civilă este aplicabil având în vedere existența motivelor contradictorii, contradicția reținută în considerente a culpei pârâtului și excesul său de putere, pentru ca în final la ultima cerință analizată să se uite acest aspect esențial, care a determinat în fapt litigiul.
De asemenea, consideră că instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, întrucât în dispoziția atacată se menționează exact care au fost cerințele pentru care pârâtul intimat a refuzat să elibereze autorizația de construire, instanța de fond depășind cadrul procesual a analizat așa-zise inadvertențe între actele depuse, deși aceste inadvertențe se datorează pârâtului și în al doilea rând în motivarea refuzului său de a emite dispoziția, pârâtul nu motivează refuzul pe existența unor inadvertențe, astfel că prima instanță s-a pronunțat pe mai mult decât pe obiectul dedus judecății, iar motivarea pe acest aspect este străină pricinii.
Reclamanta mai consideră că art.304 pct.8 Cod pr.civilă este incident pentru greșita interpretare, în fapt omisiunea de a se da eficiență juridică actelor doveditoare ale titlului asupra terenului și de asemenea incidența art.304 pct.9 din același cod este dovedită cu toate susținerile expuse.
Cu privire la expertiza și completarea la expertiza efectuată în cauză de cei trei experți, reclamanta apreciază că erau necesare lămuriri, dar față de respingerea obiecțiunilor, se poate constata existența unor identificări topografice diferite de la expertiză la expertiză, însă analizând ultima completare de acțiune și în special planul de amplasament și delimitare, se poate observa că terenul de 100 mp și 150 mp nu face obiectul prezentului dosar, deoarece asupra acestui teren există deja construcțiile și autorizațiile de construire a edificatelor existente, astfel că nu s-a mai solicitat cu privire la acestea altă autorizație de construcție, rămânând doar terenul de 350 mp, asupra căruia cu actele menționate a dovedit existența titlului valabil.
În drept invocă prevederile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod pr.civilă și art.304/1 Cod pr.civilă, iar pentru casare art.304 pct.5 Cod pr.civilă.
Recursul a fost timbrat legal cu 19,5 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Pârâtul intimat nu s-a prezentat în fața instanței de recurs, depunând însă la dosar prin avocatul său concluzii scrise în termenul de pronunțare.
Examinând recursul reclamantei în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Prima instanță a respins acțiunea pentru motivul că reclamanta nu a dovedit titlu asupra întregului teren pe care intenționa conform proiectului realizarea construcției și pentru care a solicitat eliberarea autorizației.
Reclamanta susține că sentința este greșită, deoarece prin sentința civilă nr.715/CA/2003 pronunțată de Tribunalul Alba și Contractul de concesiune încheiat în baza acestei sentințe a dovedit faptul că deține titlu pe suprafața de 350 mp teren înscris în CF 2807.
Această susține re a reclamantei nu este întemeiată, întrucât prima instanță nu a ignorat titlul deținut de reclamantă pe suprafața de 350 mp, constatând doar că această suprafață nu este suficientă pentru amplasarea construcțiilor proiectate și pentru care s-a cerut emiterea autorizației de construire.
Din probele dosarului, respectiv Memoriul justificativ întocmit de arhitectul și Raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul ing. rezultă că suprafața de 350 mp teren nu este suficientă pentru construcția proiectată față de documentați atehnică topografică depusă pentru autorizarea proiectului " Pensiune Turistică ", această construcție depășind cu 550 mp terenul concesionat (filele 72 și 321 dosar nr.179/2006 - rejudecare).
Ca urmare, față de actele și probele administrate se constată că în mod corect a reținut prima instanță lipsa titlului pentru întreaga suprafață necesară realizării construcției, pentru executarea căreia s-a cerut eliberarea autorizației, astfel că motivul de nelegalitate și netemeinicie a sentinței invocat de reclamantă în recurs este nefundat.
În ce privesc motivele de nelegalitate a Încheierii din 11.09.2009, instanța de recurs constată că nu sunt întemeiate, deoarece nedepunerea la dosar a concluziilor scrise din partea pârâtului nu a fost de natură să împiedice reclamanta de a-și exercita dreptul de apărare prin concluzii scrise în care să menționeze toate apărările în raport cu actele dosarului, concluzii care procedural nu constituie probe noi în dosar.
De asemenea, consemnarea eronată a susținerilor reclamantei în legătură cu suprafața de teren deținută legal nu atrage nulitatea, deoarece în cauză soluția pronunțată nu s-a întemeiat pe această consemnare din încheiere, în cauză fiind examinate și avute în vedere actele depuse și expertizele efectuate, astfel că reclamantei nu i s-a pricinuit nici o vătămare care să atragă anularea condiției impusă de art.105 alin.2 teza I din Codul d e procedură civilă și ca urmare nu se poate aplica sancțiunea procedurală prevăzută de art.106 din același cod.
Așa fiind, pentru considerentele arătate și în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursul reclamantei se impune a fi respins ca nefundat.
Cererea pârâtului intimat de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în recurs va fi respinsă, întrucât cuantumul acestora nu este dovedit cu acte legale, chitanța neavând completată seria și numărul.
(continuarea deciziei civile nr.186/1.02.2009)
*
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamanta - SRL CÎMPENI împotriva sentinței civile nr.1148/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
Respinge cererea formulată de pârâtul intimat Primarul localității pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./08.04.2009
Jud.fond -
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
