Anulare act administrativ fiscal. Decizia 189/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.189/
Ședința publică de la 19 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta - SRL- LA CABINET DE AVOCATURĂ,cu sediul în B, sector 6,--86,.417C1,.2ap.53, împotriva sentinței nr. 2714 din 20.12.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta - SRL- prin avocat -, conform împuternicirii avocațiale nr. 270.276 /2009, pe care o depune la dosar și intimata - PRIMĂRIA COMUNEI, prin consilier juridic în baza delegației nr.1087/2009 pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și netimbrat, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei învederează instanței că a invocat la fond o serie de excepții, asupra cărora instanța nu s-a pronunțat, motiv pentru care înțelege cu acordul instanței să le invoce din nou în recurs.
O primă excepție este cea a necompetenței de soluționare a cauzei, arătând că având în vedere valoarea pretențiilor solicitate, competența de soluționare aparține Tribunalului Galați.
În fața instanței de fond a Judecătoriei Tecuci, cauza a fost considerată ca un litigiu comercial și prin urmare a fost declinată competența la Tribunalul Galați.
Curtea față de excepția invocată consideră că această secție la care a fost repartizat dosarul spre soluționare este competentă să soluționeze cauza, având în vedere că vizează un contract de concesiune în contradictoriu cu o autoritate administrativă locală.
O altă excepție invocată, este aceea a inadmisibilității care constă în faptul că reclamanta a invocat în cererea de chemare în judecată rezilierea contractului de concesiune deși prin procesul verbal reiese că pe perioada custodiei,societatea, este absolvită de taxa de concesionare.
Pe de altă parte în contractul sus menționat se arată care sunt condițiile în care încetează prin expirarea duratei, prin răscumpărare, retragere sau forța majoră,având în vedere că pacta sunt servanda, și faptul că prevederile Legii 219/1998 pe care și-a întemeiat reclamanta somația nu mai sunt în vigoare, apreciază că se impune menținerea contractului de concesiune.
De asemenea, invocă excepția lipsei de reprezentant și excepția informității, cu privire la care arată că în baza administrației publice locale, cererile de chemare în judecată trebuie precedate de hotărârea Consiliului Local, semnată de toți membrii Consiliului Local. În lipsa acesteia, cererea de chemare în judecată nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege și de aici rezultă și excepția informității cererii care nu îndeplinește condițiile prev. de art. 112.pr.civ.
Pe de altă parte înțelege să invoce excepția de nelegalitate a unui act administrativ și excepția lipsei capacității civile de exercițiu a reclamantei -pârâte. În motivarea acestei excepții arată că decizia pe care a luat-o primarul com., ca organ executiv este lovită de nulitate, neavând nici o valoare juridică, atâta timp cât la momentul trimiterii în judecată, nu exista nici o hotărâre a Consiliul Local.
Cu privire la excepția lipsei capacității civile de exercițiu a reclamantei pârâte consideră că aceasta rezidă din nerespectarea prevederilor art.18 și 19 din Legea nr.215/2001.
Astfel cererea de chemare în judecată trebuia formată de reclamanta Comuna prin primar și nu de Primăria Com..
Mai arată că instanța de fond, la pronunțarea hotărârii s-a bazat pe motive străine de cauză, contradictorii în speță existând o neconcordanță vădită între motivare și dispozitiv. Astfel,instanța a făcut o gravă eroare, confundând termenii juridici de,reziliere, cu cel de,rezoluțiune, a unui contract.
Precizează că nicăieri în cuprinsul acestui contract și mai mult nici măcar în cererea de chemare în judecată nu se prevede obligativitatea subscrisei de a construi ci doar de a asigura spațiul necesar locurilor de parcare.
În altă ordine de idei prezenta hotărâre recurată este lipsită de temei legal, deoarece este evident că atâta timp cât contractul de concesiune reprezintă legea între părți, și de niciunde nereieșind care este temeiul de încetare al acestuia, în cauză nu se poate vorbi de o reziliere a contractului, s-ar putea vorbi cel mult de o retragere a concesiunii.
Față de cele expuse mai sus, și pentru considerentele arătate pe larg în motivele de recurs depuse la dosar, solicită admiterea recursului iar pe fond admiterea cererii reconvenționale și obligarea intimatei la plata despăgubirilor aferente construcției,în temeiul disp.art.286 din OUG 34/2006.Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei Primăria Com. solicită respingerea recursului declarat, depunând concluzii scrise.
Pe fond, solicită menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond și respingerea în totalitate excepțiilor invocate de către recurenta -reclamantă.
Cu privire la plata de despăgubiri, intimata nu are nici o culpă aceasta fiind a recurentei, iar Consiliul local a hotărât rezilierea contractului prin retragerea concesiunii și nu prin răscumpărare.
Prin urmare pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare depusă la dosar și pentru considerentele arătate în concluziile scrise depuse în instanță, consideră că este îndreptățită să solicite respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, concluziile orale ale părților constată;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Galați reclamanta Primăria com. jud.G, a solicitat rezilierea contractului de concesiune nr.1101/15.05.1996 încheiat cu - SRL cu sediul în sat, com. jud.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 2714/20 dec.2007 a admis acțiunea reclamantei, dispunând rezilierea contractului nr. 1101 bis /15.05.1996 și a respins cererea reconvențională formulată de - SRL
Instanța de fond a reținut în motivare că prin contractul de concesiune nr. 1101 bis/15.05.1996 încheiat între reclamanta Primăria comunei și pârâta - SRL a fost concesionată suprafața de 164. acesteia pe o perioadă de 25 de ani, destinația terenului concesionat fiind pentru construcția unui magazin de alimentație publică. La caracteristicile investiției s-a stabilit că se vor asigura prin proiect locuri de parcare și stație de autobuz, iar obiectivele vor fi amplasate astfel încât să nu stânjenească circulația (filele 3 - 4).
Acest contract s-a încheiat în urma licitației din data de 15.05.1996.
Pârâta nu a dovedit prin nici un mijloc de probă că ar fi realizat obiectivele stabilite și anume construirea unui spațiu cu destinația demagazin alimentar,locuri de parcare și stație de autobuz în fața magazinului.
Pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, în conformitate cu dispozițiile art. 1020.civil s-a admis acțiunea și a fost reziliat contractul de concesiune nr. 1101/15.05.1996 încheiat între părți.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtă constând în despăgubiri reprezentând valoarea reală de circulație a construcției, instanța reține că spațiul construit a fost expertizat la o valoare de 83.728,40 lei ron (conform expertizei efectuate de expert ).
În conformitate cu disp. art. 4 din contractul de concesiune, la termenul de încetare a concesiunii prin expirarea duratei, concesionarul are obligația de a preda bunul ce a făcut obiectul concesiunii și cele ce au rezultat în urma eventualelor investiții făcute de el gratuit și liber de orice sarcini.
Pentru aceste motive, instanța a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de reclamantă.
Împotriva sentinței instanței de fond a formulat recurs - SRL criticând-o pentru motive de nelegalitate prin greșita aplicare a legii și netemeinicie prin incorecta stabilire a situației de fapt.
În cadrul motivelor de recurs au fost invocate excepții de procedură, asupra cărora instanța de fond în opinia recurentei nu s-a pronunțat precum și motive ce țin de fondul cauzei.
In legătură cu excepțiile de procedură au fost precizate în sensul inadmisibilității acțiunii prin aceea că pe perioada custodiei clădirii aparținând recurentei, aceasta este absolvită de taxa de concesionare.
S-a invocat excepția lipsei calității de reprezentant (excepția informității)dată de faptul că orice cerere de chemare în judecată trebuie precedată de o hotărâre a Consiliului Local semnată de toți consilierii.
De asemenea, a fost invocată excepția de nelegalitate a unui act administrativ și a lipsei capacității civile de exercițiu a Primăriei prin încălcarea art.18 și 19 din Legea nr.215/2001, în sensul că acțiunea trebuia pronunțată de com. prin Primar și nu de Primăria însăși.
In ce privește fondul cauzei, instanța face o analiză superficială a situației de fapt, săvârșind grave confuzii și dând o greșită interpretare a probelor cauzei.
Astfel, deși în considerentele sentinței se discută despre rezoluțiunea contractului de concesiune, instanța se pronunță finalmente pe rezilierea contractului.
Sub un alt aspect, analizându-se condițiile de încheiere ale contractului de concesiune, instanța interpretează eronat art.4 al contractului, în ce privește termenul de încetare al acestuia dar și modalitățile de încetare.
Instanța trebuia să aibă în vedere că unica modalitate de încetare a contractului este răscumpărarea, întrucât contractul de concesiune este rezultatul licitației publice ce a avut loc cu privire la suprafața de teren de 164 mp. precum și faptul că până la formularea cererii de chemare în judecată între părți a fost încheiat procesul -verbal nr.997/11 mai 1999, care nu a fost analizat de instanță.
Instanța a mai reținut că, rezilierea contractului de concesiune se impune și pentru că, - SRL nu și-ar fi îndeplinit obligația de a constitui locuri de parcare și stație de autobuz, deși din contract nu reiese acest fapt afară doar de asigurare prin proiecte de locuri de parcare și stație autobuz.
In fine, deși a fost administrată proba cu expertiza tehnica de evaluare a construcției edificată de recurentă, instanța a respins cererea reconvențională a acesteia, motivat tot de greșita interpretare a art.4 din contract.
Recursul s-a declarat în termen legal și a fost legal timbrat.
Recursul este fondat.
Din actele dosarului rezultă că instanța inițial investită a fost Judecătoria Tecuci, cauza formând obiectul dosarului nr-.
La termenul din 14 mai 2007, intimata - SRL depune întâmpinare și cerere reconvențională prin care sunt invocate mai multe excepții de procedură, dar sunt făcute și apărări de fond în sensul obligării reclamantei la despăgubiri pentru construcția edificată, în situația când acesteia i-ar fi admisă acțiunea.
Judecătoria Tecuci, luând în discuție excepțiile de procedură la termenul din 6 august 2007, admite excepția necompetenței materiale a instanței și prin sentința civilă nr.1613 își declină propria competență în favoarea Tribunalului Galați, pe rolul căruia, cauza este înregistrată sub nr- și în care s-a pronunțat sentința criticată prin motivele de recurs.
Cu prilejul soluționării cauzei, Tribunalul Galați, nu s-a pronunțat asupra tuturor excepțiilor de procedură, invocate de intimata - SRL prin cererea reconvențională și asupra cărora reclamanta a formulat întâmpinarea, încălcând prin aceasta disp.art. 137. pr.civ.
Instanța de fond a încălcat și disp.art. 261 pct. 5 .pr.civ, prin aceea de a nu fi stabilit corect situația de fapt, cu ignorarea probelor aflate la dosar cu specială referire la procesul -verbal încheiat de părți și înregistrat sub nr.997/11 mai 1999 precum și a motivelor invocate în susținerea acțiunii de reziliere a contractului, fără o cercetare amănunțită a condițiilor de încetare a concesiunii.
Instanța de fond urma să analizeze și alte aspecte care în condițiile încetării contractului se impuneau, legate de posibilitatea preluării construcției prin acordarea de despăgubiri.
Față de cele expuse, Curtea, văzând și art.312 C.pr.civ. va constata recursul ca fiind fondat, va casa sentința instanței de fond și va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe - Tribunalul Galați.
Cu ocazia rejudecării vor fi examinate excepțiile de procedură invocate de părți.
De asemenea, se va stabili corect situația de fapt, în raport de contractul de concesiune și actele subsecvente încheiate de părți, respectiv procesul verbal nr.997/11 mai 1999 precum și HCL nr.22/26 iunie 2007 și întreaga documentație ce a stat la baza adoptării ei.
Vor fi analizate de asemenea și condițiile de încetare ale contractului raportat la neîndeplinirea obligațiilor asumate de - SRL, referitoare la taxa concesiunii, amenajare de locuri parcare și stație autobuz, dacă ele există și derivă din contract.
Totodată vor fi avute în vedere și cele invocate prin motivele de recurs, ca apărări ale părții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta - SRL- LA CABINET DE AVOCATURĂ,cu sediul în B, sector 6,--86,.417C1,.2ap.53, împotriva sentinței nr. 2714 din 20.12.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Casează sentința nr.2714/20.12.2007 a Tribunalului Galați și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Dorina Vasile, Vasile Susanu
