Anulare act administrativ fiscal. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR-
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 3: Dumitru
- - JUDECĂTOR 4: Magdalena
- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari 2., cu sediul în Rm. V,-. A, județul V, împotriva sentinței nr. 510/CA/31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, intimați-pârâți fiind PRIMARUL MUNICIPIULUI RM. V și IMOBILIARE SRL, cu sediul în Rm. V,- A, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 13 noiembrie 2009, dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 21 august 2008, reclamanta Asociația de Proprietari nr.2. Rm.V, în numele proprietarilor membrii ai asociației, a chemat în judecată pe pârâții SC Imobiliare Rm.V și Primarul Municipiului Rm.V - - solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea autorizației de construire nr.552/06.06.2008, demolarea împrejmuirii metalice din fața celor două spații comerciale efectuată în baza autorizației de mai sus, obligarea pârâților la plata despăgubirilor pentru daunele cauzate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, autorizația de construire de mai sus, este dată cu încălcarea flagrantă a prevederilor legale în materie de autorizare, în sensul că pârâta nu are un drept exclusiv de proprietate asupra terenului împrejmuit, aflat în fața celor două spații comerciale situate la parterul blocului, întrucât, la data înstrăinării apartamentelor cu boxe, s-a vândut asociației, în cotă parte indiviză și terenul aferent acestor părți, din toată suprafața de 416 mp. pe care este amplasat blocul, așa cum rezultă din cele două acte de vânzare-cumpărare anexate cauzei.
S-a mai arătat că, ulterior dezmembrării și vânzării către asociație a acestui teren, pârâta, prin mijloace frauduloase, a solicitat OCPI V notarea, în CF individuală, a reactualizării informațiilor cadastrale, pe motiv că suprafețele utile ale celor două spații au fost măsurate eronat, suprafața spațiului fiind modificată, prin mărirea cu 40,01 mp. la primul spațiu comercial și prin mărirea cu 19,4 mp. la cel de-al doilea spațiu comercial, însă, aceste notări, admise prin încheierile de carte funciară, au fost atacate în instanță, iar judecătoria Rm.V prin sentința nr.4141/01.07.2008 a anulat încheierile emise de OCPI
Or, așa cum se precizează, în mod expres la art.7 din Legea nr.50/1991, la emiterea autorizației de construire este necesară prezentarea titlului care atestă dreptul de proprietate asupra terenului, sens în care pârâta a prezentat cele două acte de dezmembrare a imobilului, acte care nu certifică decât că imobilul a fost dezmembrat în mai multe corpuri de proprietate, ceea ce nu constituie dovada titlului de proprietate asupra imobilului.
S-a mai precizat că, la Primăria Rm.V, au fost făcute numeroase sesizări cu privire la imobilul înstrăinat de către pârâta societate comercială, astfel că aceasta cunoștea despre situația privind dreptul de proprietate al solicitantei și că nu se putea emite autorizația de construire.
La data de 10 martie 2009, pârâta - prin apărător - a ridicat excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, față de împrejurarea că, la dosarul cauzei, nu există nicio hotărâre a adunării generale a asociației de proprietari prin care să fie îndreptățită aceasta să promoveze o astfel de acțiune.
Tribunalul Vâlcea - prin sentința nr.510/CAF/31.03.2009, a respins excepția prematurității acțiunii, dar și acțiunea formulată de reclamantă, cu obligarea acesteia la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă, netemeinicia acesteia, pe considerentul că, din înscrisurile de la filele 113 - 114 dosar, rezultă că reclamanta a făcut dovada că anterior promovării acțiunii în contencios, Adunarea Generală a Asociației de Proprietari 2. a emis o hotărâre, în data de 17.06.2008, prin care a împuternicit asociația reclamantă să atace în justiție autorizația de construire nr. 552 din 06.06.2008 emisă de pârâtă.
S-a mai reținut că, prin autorizația de construire nr. 552/17934 din 06.05.2008, emisă de Primarul Municipiului Rm.V, urmare a cererii adresată de pârâta SC IMOBILIARE SRL, s-a autorizat executarea lucrărilor de împrejmuire terase existente și delimitare locuri de parcare pentru spațiile comerciale la imobilul teren și construcții, situat în județul V, Rm.V,-.
În vederea eliberării autorizației de construire au fost prezentate pârâtului, titlu de proprietate și anume Actul de dezmembrare autentificat sub nr. 1927/18.05.2007 și actul adițional la acest act de dezmembrare autentificat sub nr.405 din 17.01.2008, certificatul de urbanism nr. 780/09.04.2008, certificatul de atestare fiscală, schițele cadastrale, proiectul de autorizare a lucrărilor și Acordul Unic.
Instanța de judecată a reținut că, societatea pârâtă are un drept exclusiv de proprietate asupra celor două terase aflate în fața celor două spații comerciale, fapt care a rezultat din actul de dezmembrare autentificat sub nr. 1927/08.05.2007 (filele 80 - 82 dosar), actul adițional la actul de dezmembrare autentificat sub nr. 405/17.01.2008 (fila 84 dosar), schițele cadastrale și extrasele de carte funciară.
De asemenea, s-a mai reținut că reclamanta a făcut dovada că, iniția,l a dobândit terenul prin cumpărare și a obținut autorizația de construire aflată la fila 72 dosar.
Nu era necesar acordul reclamantei, pentru obținerea autorizației și executarea lucrărilor, cât timp pârâta este proprietara exclusivă a teraselor de la parterul blocului de locuințe, terase care nu fac parte din proprietatea comună, așa cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosar, reprezentând expertize extrajudiciare.
Prin urmare, instanța de fond a constatat că, autorizația de construire, s-a emis cu respectarea Legii nr. 50/1991 și art. 14 din Teza II din Legea nr.230/2007, prevederile art.11 alin.2 din Lege nefiind aplicabile în speță.
În sfârșit, s-a apreciat că nu are relevanță asupra emiterii autorizației de construire, faptul că părțile se află într-un litigiu judecătoresc ce are ca obiect, anularea încheierilor de carte funciară, cât timp reclamanta nu a făcut nici o dovadă că respectivele terase s-ar afla în proprietate comună.
În baza art. 274 și următoarele Cod procedură civilă, instanța a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că:
- în mod greșit, instanța de fond a reținut că, intimata-pârâtă are un drept exclusiv de proprietate, asupra celor două terase, aflate în fața celor două spații comerciale, întrucât actul de dezmembrare nr.1927/2007 și actul adițional la acesta nr.405/2008 nu reprezintă un act de proprietate, ci acesta certifică doar că un imobil a fost dezmembrat în mai multe corpuri de proprietate în vederea înstrăinării sale;
Or, legiuitorul a prevăzut clar prin ce modalitate se dobândește proprietatea asupra unui imobil, intimata-pârâtă în cauză nedovedindu-și modul în care deține imobilele în proprietate, în sensul definit de legiuitor.
- în mod greșit, a reținut instanța de fond că recurenta nu a dovedit că respectivele terase s-ar afla în proprietatea comună deși, la dosar, există înscrisurile ce dovedesc că din suprafața totală de 416 mp. pe care este amplasat blocul a fost înstrăinat în cotă parte indiviză tot terenul aferent acestora, precum și că pe planșele foto aceste terase nu sunt individualizate, ele neexistând în proiect;
Or, modificarea suprafeței utile a spațiilor comerciale atrage modificarea cotei părți indivize din dreptul de proprietate asupra părților aflate în folosință comună din condominiu, modificare ce nu se poate realiza, în mod unilateral, de proprietarul spațiilor comerciale fără acordul tuturor proprietarilor apartamentelor și a celorlalte spații din imobil.
- instanța de fond a constatat că, actul a cărui anulare se solicită, este emis în mod legal, fără a ține cont de disp.art.7 din Legea nr.50/1991-R, care stipulează, în mod expres, că printre actele necesare emiterii unui asemenea înscris trebuie prezentat titlul care atestă dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv.
Ca atare, instanța de fond, în mod greșit, a considerat că actul adițional la actul de dezmembrare, autentificat sub nr.405/2008, reprezintă dovada dreptului de proprietate, deși acest act nu a fost intabulat în cartea funciară.
- în sfârșit, o altă critică vizează nelegala efectuare a unor lucrări de împrejmuire fără acordul asociației de proprietari, după cum nelegala emitere a autorizației de construire, în ciuda existenței extrasului de carte funciară ce atestă grevarea imobilului de sarcini.
În consecință, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse, pe temeiul invocat, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că acesta este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Referitor la prima critică, se reține că intimata-pârâtă a construit un bloc de locuințe, în regim subsol, parter, etajul I, II și III, pe terenul în suprafață de 416 mp. dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3115/2004 înscris în Cartea funciară colectivă nr.12230 cu număr cadastral 10421, blocul având suprafață construită la sol de 292,62 mp.
Recurenta-reclamantă a susținut și dovedit că întreaga suprafață de 416 mp. le-a fost înstrăinată, așa cum rezultă din actele de vânzare-cumpărare nr.1282/2007 și nr.1198/2007, împrejurare în raport de care sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.230/2007 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, care reglementează situația juridică a clădirilor bloc de locuințe - condominiu, respectiv ce se înțelege prin proprietatea imobiliară formată din proprietăți individuale, definite apartamente sau spații cu altă destinație decât aceea de locuință, precum și prin proprietatea comună indiviză.
Cota parte indiviză reprezintă cota parte de proprietate care revine fiecărei proprietăți individuale din proprietatea comună, fiind egală cu raportul dintre suprafața utilă a proprietății individuale și totalul suprafețelor utile ale tuturor proprietăților individuale.
În speță, intimata-pârâtă a solicitat eliberarea unei autorizații de împrejmuire a celor două spații comerciale aflate la parterul imobilului, depunând, în sprijinul emiterii acesteia, drept titlu de proprietate asupra terenurilor pe care urmează a se edifica împrejmuirea, actul de dezmembrare nr.1927/2008 și actul adițional nr.40/2008, însă, prin aceste acte a modificat suprafețele utile ale celor două spații comerciale rămase în proprietatea sa, în sensul că suprafața utilă a spațiului nr.1 a fost mărită de la 62,6 mp, la 103,75 mp. iar suprafața utilă a spațiului comercial nr.2 a fost mărită de la 93,85 mp, la 117,33 mp. prin includerea în suprafața utilă a terenului din fața acestora.
Aceste documente au fost obținute prin solicitarea adresată OCPI A în sensul rectificării cărții funciare, în partea referitoare la suprafețele reale ale spațiilor comerciale.
Or, modificarea suprafeței cuprinsă în cartea funciară a imobilului, prin includerea în suprafața efectivă distinctă, individuală, a unui singur imobil, așa cum s-a procedat, în speță, nu constituie o simplă actualizare a informației, cum s-a considerat a fi formulată cererea intimatei-pârâte.
Din înscrisurile aflate la dosar, nu se poate reține existența unei erori, a unor greșeli de calcul, câtă vreme intră în discuție părți ale imobilului construit care, deja, se aflau în proprietatea exclusivă a pârâtei, ci despre părți ale aceluiași imobil, care, existau la subsolul imobilului, astfel că, nu au avut aparența de continuitate a construcției la suprafața solului, având utilizare pietonală și loc de parcare pentru autoturisme.
Ca atare, procedura actualizării vizând alte elemente ale înscrierilor, este susceptibilă de a vătăma dreptul de proprietate în cotă parte indiviză a petenților asupra părților aflate în folosință comună, împrejurare în raport de care cele două încheieri emise de OCPI A au fost anulate de către instanța de judecată.
Încheierile despre care s-a făcut vorbire, nu constituie titlu de proprietate în accepțiunea art.7 alin.1 lit.b din Legeanr.50/1991-R, cu atât mai mult cu cât aceste titluri fac obiectul unor acțiuni asupra cărora urmează a se pronunța instanța de judecată, ceea ce justifică îndreptățirea criticii recurentei-reclamante.
În plus, Normele Metodologice de aplicare a acestui act normativ, aprobate prin Ordinul nr.119/2009, în vigoare la data emiterii autorizației de construcție, impuneau drept condiție obligatorie pentru emiterea acestui act administrativ și a depunerii unei declarații pe propria răspundere din partea solicitantului, din care să rezulte că imobilul teren, pe care urmează a se efectua lucrarea, nu face obiectul unui litigiu aflat pe rolul instanțelor judecătorești.
În ipoteza inexistenței unei asemenea declarații, reglementarea legală prevede că documentația se va restitui solicitantului, până la soluționarea irevocabilă a acelor litigii.
Or, din probatoriul administrat, nu rezultă că s-ar fi solicitat depunerea unei asemenea declarații, ceea ce este în contra dispoziției legale sus-menționate și face justificată critica recurentei, sub acest aspect.
Prin urmare, dispozițiile legale amintite sunt determinante în modul de soluționare al cauzei, concluzionându-se în sensul că, în mod nelegal, s-a dispus emiterea unei autorizații de construire fără a fi îndeplinite cerințele imperative impuse de art.7 din Legea nr.50/1991-R, respectiv existența înscrisului doveditor al dreptului de proprietate asupra terenului, pe care urma a se realiza împrejmuirea și a prezentării reale a situației juridice a terenului respectiv.
Până la stabilirea, irevocabilă, a persoanei căreia îi aparține în exclusivitate acest drept, nu se poate solicita eliberarea actului administrativ sus-menționat, fără înfrângerea dispozițiilor legale ce reglementează această materie.
Față de considerentele expuse, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, urmează să admită recursul, să modifice în parte sentința, în sensul că, va admite acțiunea reclamantei, va dispune anularea autorizației de construcție, precum și demolarea împrejmuirii metalice realizate în baza acesteia, menținând în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI nr. 2., cu sediul în Rm. V,-A, județul V, împotriva sentinței nr. 510/CAF/31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, intimați-pârâți fiind PRIMARUL MUNICIPIULUI RM. V prin primar, cu sediul în Rm.V, județul V și IMOBILIARE SRL, cu sediul în Rm. V,-A, județul
Modifică în parte sentința, în sensul că admite acțiunea și dispune anularea autorizației de construcție precum și demolarea împrejmuirii metalice.
Menține în rest sentința.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
-
Red.IB/25.11.2009
EM/7ex.
Jud.fond
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Magdalena
