Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1249/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1249/R-CONT
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 3: Dumitru
- - JUDECĂTOR 4: Magdalena
- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI, cu sediul în P, nr.1, jud.A, împotriva sentinței nr.290/CA din 02 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă-complet specializat în litigii de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind, domiciliat în P,-, -.B,.14, jud.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr. -/23.10.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 13 noiembrie 2009, dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la data de 19 noiembrie 2009, când s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 30 iunie 2009, reclamantul a solicitat suspendarea executării Ordinului nr.363/13.05.2009, emis de Instituția Prefectului Județului
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 13 mai 2009, prin ordinul menționat, a fost somat să depună permisul de conducere la unitatea de poliție în a cărei rază teritorială își are domiciliul. A mai arătat reclamantul că a obținut permisul de conducere, întrunind toate condițiile cerute de lege.
În consecință, acest act administrativ este emis în mod abuziv atâta timp cât împotriva sa nu a fost începută urmărirea penală sau cercetarea penală și nici nu se regăsește în vreuna din situațiile prevăzute de art. 114, 116 din OUG nr.195/2002.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.14 din Legea nr. 554/2004.
La dosarul cauzei s-au depus înscrisuri.
Prin sentința nr.290/CA/02.10.2009, Tribunalul Argeș - Secția civilă a admis cererea formulată de reclamantul, a comutat termenul de judecată la data de 02.10.2009, a admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea executarii Ordinului nr.363 din 13.05.2009, emis de Instituția Prefectului A, până la soluționarea irevocabilă acțiunii în anulare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Ordinul nr. 363/13.05.2009, emis de pârât a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, reclamantului. S-a dispus totodată, ca acesta să se prezinte la unitatea de poliție în a cărei rază teritorială domiciliază, în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere.
S-a reținut în considerentele ordinului că, la baza emiterii lui s-a avut în vedere acțiunea în anularea permisului de conducere, aflată pe rolul Judecătoriei Pitești.
În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, acestea prevăd că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul ori a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond".
Cele două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă - trebuie să fie îndeplinite cumulativ.
În ceea ce privește prima condiție, s-a constatat că aceasta este îndeplinită prin însuși contextul legislativ în baza căruia permisul de conducere a fost reținut. În acest sens, art.101 și 102 din OUG nr.195/2002, contravin OUG nr.9/2009.
În speță, pârâtul nu a dovedit că reclamantul s-ar afla într-unul din cazurile prevăzute de art.101, 102 din OUG nr.195/2002, acesta bucurându-se de prezumția de nevinovăție.
De asemenea și cea de-a doua condiție prevăzută de textul legal este îndeplinită.
Potrivit art.7 pct.1 din CEDO "nicio pedeapsă fără lege", nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau o omisiune, care în momentul în care a fost săvârșită, nu constituia infracțiune, potrivit dreptului național sau internațional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă, decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârșirii infracțiunii.
Reclamantul invocă astfel faptul că, prin reținerea permisului de conducere, i-au fost aduse limitări vieții publice și private, în contextul în care nu s-a dovedit că ar fi săvârșit o faptă sancționată de legea penală(art.6 pct.2 CEDO).
Față de aceste considerente și în temeiul textelor legale menționate, a fost admisă cererea și suspendată executarea Ordinului nr.363/13.05.2009, emis de pârât, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea permisului de conducere.
Împotriva sentinței, în termen legal, a formulat recurs Instituția Prefectului Județului A, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, potrivit art. 103 rap. la art. 114 alin. 1 lit. e) din OUG nr. 195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule este obligatorie în condițiile în care Prefectul a sesizat instanța de judecată cu o acțiune în constatarea faptului că permisul de conducere a fost obținut cu nerespectarea prevederilor legale. O astfel de condiție este îndeplinită în cauză, litigiul fiind pendinte.
S-a mai susținut că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea executării actului administrativ - cazul bine justificat și paguba iminentă - în sensul că nu există împrejurări care să pună la îndoială legalitatea actului administrativ și, respectiv, că nu este dovedită niciun fel de pagubă.
Examinând criticile aduse, pe care Curtea le-a încadrat în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, se reține că recursul este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare:
Într-adevăr, potrivit art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002, în situația în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanța de judecată potrivit art.114 alin.1 litera e), va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești. În acest caz, titularul este obligat să se prezinte la unitatea de poliție pe raza căreia domiciliază, are reședința ori rezidența normală, în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere.
Din lecturarea textului sus - invocat, rezultă că, atunci când instanța de judecată a fost sesizată pentru constatarea eliberării nelegale a permisului de conducere, autoritatea emitentă este obligată să dispună suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru persoana în cauză. Deci, această măsură nu este lăsată la latitudinea autorității, respectiv la posibilitatea acesteia de a face aprecieri asupra modului în care va proceda, singura condiție fiind sesizarea, în prealabil, a instanței de judecată, care va verifica modul de obținere a permisului.
În speță, așa cum rezultă din probatoriul administrat, pe rolul Judecătoriei Pitești există acțiunea înregistrată la data de 04.05.2009, având ca obiect constatarea obținerii nelegale a permisului de conducere, de către intimatul - reclamant.
Prin urmare, în cererile având ca obiect suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, instanțele vor verifica numai dacă sunt îndeplinite dispozițiile art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002, fără a putea extinde cercetarea și făcând aplicația art.14 din Legea nr.554/2004 - R, sub aspectul îndeplinirii celor două condiții.
Cum, cel puțin, la nivel de aparență, ordinul prefectului respectă condițiile impuse de art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002, cererea reclamantului nu avea justificare legală.
Curtea mai reține că, instituției prefectului îi revin aceste atribuții, în conformitate cu art.32 și 37 din HG nr.1391/2006.
Față de considerentele expuse, Curtea în temeiul art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiilor OUG nr.195/2002, urmează să admită recursul, să modifice în tot sentința, în sensul că va respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul formulat de INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI, cu sediul în P, nr.1, jud.A, împotriva sentinței nr.290/CA din 02 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă-complet specializat în litigii de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în P,-, -.B,.14, jud.
Modifică în tot sentința de mai sus, în sensul că respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
-
Red.
/6 ex./26.11.2009
Jud fond.
OPINIE SEPARATĂ
Considerăm că recursul trebuie respins ca nefondat
Împrejurările litigiului
Prin ordinul nr. 363 din 13 mai 2009 emis de Prefectul Județului Aaf ost despusă suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule de către
În motivarea ordinului arătat se invocă dispozițiile art. 103 alin 8 și ale art. 114 alin. 1 litera e din OUG nr. 195/2002 și faptul că pe rolul Judecătoriei Piteștis -ar afla o "acțiune în anulare".
II. Dreptul aplicabil
Potrivit art. 103 alin. 8 din OUG nr. 195/2002, modificată prin OUG nr. 9/2009 <<suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune:8)În situația în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanța de judecată potrivit art. 114 alin. (1) lit. e), autoritatea emitentă a permisului de conducere va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești. În acest caz, titularul este obligat să se prezinte la unitatea de poliție pe raza căreia domiciliază, are reședința sau, după caz, rezidența normală, în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere>>.
De asemenea, potrivit art. 114 alin. 1 lit. e din același act normativ <<anularea permisului de conducere se dispune în următoarele cazuri: e) permisul de conducere a fost obținut cu încălcarea normelor legale, situație constatată de instanța competentă>>
Totodată, potrivit art. 6 paragraful 1 din CEDO, 1 și 2, <<orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.
speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției>>.
<<Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită>>.
III. Judecata
Considerăm că textul art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002 este contrar principiului dreptului la o judecată echitabile, prevăzut de art.6 paragraful 1 din CEDO, deoarece el crează o prezumția absolută de vinovăție pe care, dacă judecătorii ar respecta-o ar pune persoanele "acuzate" în situația de a nu putea să o răstoarne aducând probe pertinente.
Ca principiu, admitem că autoritatea care a emis o autorizație unei persoane poate să o retragă dacă dobândirea ei a fost făcută prin încălcarea legii. Admitem, de asemenea, că atunci când există indici convingătoare că obținerea autorizației a fost făcută prin mijloace nelegale, pentru protecția societății legiuitorul poate abilita autoritatea emitentă să suspende exercițiul dreptului dobândit prin autorizație administrativă. Toate aceste măsuri trebuie să fie însă bine motivate și să dea pusibilitatea judecătorului să verifice temeinicia lor, cel puțin la nivel de aparență în ultimul caz, atunci când persoana față de care s-a luat măsura contestă temeinicia ei.
Textul art.103 alin.8 arătat mai sus, consacră însă un exces de putere a administrației publice, împiedicând și judecătorul să realizeze o judecată echitabilă, el fiind obligat să admită ca temeinică prezumția de vinovăție decisă de prima autoritate.
acestei prezumții constă în faptul că textula arătat abilitează prefectul județului, autoritate administrației publice, să suspende exercițiul dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice dobândit de o persoană fizică, posesor al permisului de conducere, sub singura condiție ca aceeași autoritate să sesizeze instanța cu cererea de anulare a permisului de conducere a "acuzatului"
Sub imperiul acestui text autoritatea administrativă își motivează actul adminitrativ de suspendare a dreptului "acuzatului" de conducere autovehicule, prin simpla enunțare a luării măsurii de sesizare a judecătoriei pentru anularea permisului de conducere.
Din perspectiva drepturilor omului, în special al principiului drepului la un proces echitabil, textul arătat este contrar art.6 paragraf 1 din CEDO pentru că el împiedică instanțele de judecată să facă o verificare a legalității suspendării.
Admitem că prezumțiile de vinovăție pot fi permise, așa cum este decis constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Salabiacu c Franței). Ea nu trebuie să fie însă absolută.
Textul art.103 alin.8 în discuție instituie însă o prezumție absolută de vinovăție a persoanei căreia autoritatea administrativă i-a suspendat permisul de conducere, deoarece statuiază că simpla măsură de sesizare a instanței cu privire la anularea permisului este suficientă pentru ca autoritatea administrativă să dispună suspendarea exercițiului dreptului de a conduce autovehicole pe drumurile publice, prezumându-se, irefragrabil, obținerea ilegală a acestui permis de cel "acuzat".
"" nu are posibilitatea de a răsturna această prezumție arătând, de exemplu, că nu ar fi săvârșit nicio faptă care să ridice suspiciuni asupra legalității dobândirii permisului de conducere etc.
În fine, în temeiul textului arătat nici instanța de judecată nu poate verifica temeinicia prezumției dedusă de autoritatea administrativă căci, potrivit textului, ea nu are de verificat decât îndeplinirea unui act formal de către autoritatea administrativă: luarea măsurii de sesizare a instanței de judecată pentru anularea permisului de conducere.
Instanța învestită cu verificarea legalității și temeiniciei ordinului de suspendare a exercițiului dreptului dobândit prin permisul de conducere este pusă în imposibilitatea de a face o astfel de verificare și pentru că organul administrativ, întemeindu-se pe textul arătat, nu motivează ordinul decât arătând că a luat măsura sesizării instanței cu cererea de anulare a permisului de conducere.
Pentru aceste considerente, concluzionăm că textul art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002 este contrar art.6 paragraful 1 din CEDO și că, în consecință, în temeiul utimului text, instanța învestită cu verificarea legalității și temeiniciei ordinului de suspendare a exercițiului dreptului de a conduce autoturisme dobândit prin obținerea permisului de conducere, va trebui să cerceteze apărările "acuzatului" și să le compare cu indiciile ce au condus autoritatea administrativă la prezumția de vinovăție, trăgând astfel concluzii cu privire la fundamentul ordinului de suspendare arătat.
În speță, în lipsa oricărei precizări cu privire la temeinicia ordinului de suspendare, soluția este de menținere a sentinței instanței de fond prin care a fost dispusă anularea ordinului de suspendare emis de Prefectul Județului
Judecător,
-
DV/09.12.2009
6 ex.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Magdalena
