Anulare act administrativ fiscal. Sentința 1908/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1908-
Ședința publica de la 06.05.2009
Instanța compusa din
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, având ca obiect "anulare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns, reclamanta personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează atașarea la dosar a documentației care a stat la baza emiterii deciziei contestate, conform art. 13 din Legea 554/2004.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea Hot. 17163/377 din 20 nov. 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre care să-i recunoască calitatea de beneficiar a Legii 189/2000.
Curtea reține cauza pentru soluționare.
CURTEA
Deliberând în condițiile art.256 Cod procedură civilă constată următoarele:
Prin acțiune înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 14.01.2009, reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI Bac ontestat Hotărârea nr.17163/377/20.11.2008 emisă de pârâtă și a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a actului contestat și obligarea pârâtei să-i recunoască drepturile legale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în mod greșit pârâta i-a respins cererea prin care solicitat recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr.189/2000, întrucât părinții săi au fost deportați de pe teritoriul Statului în octombrie 1940, iar reclamanta s-a născut ulterior deplasării familiei din ia în România, dar în perioada reglementată de Tratatul d l Craiova din 7 septembrie 1940.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 189/2000.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta a depus documentația care a stat la baza actului contestat, precum și note scrise prin care solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările din dosar în raport de susținerile părților și prevederile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin Hotărârea nr.17163/377 din 20.11.2008 pârâta Casa de Pensii Municipiului a respins cererea formulată de reclamantă pe motiv că petenta nu face dovada cu acte oficiale a prezenței sale pe teritoriul iei, fiind născută în localitatea L, județul C, iar pe extrasul Arhivelor Naționale nu figurează ca fiind strămutată odată cu părinții, fiind născută în anul 1942, la mai mult de 300 de zile după strămutarea părinților.
Din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că părinții reclamantei, G și împreună cu cei patru copii au abandonat pe teritoriul statului proprietăți rurale și au fost strămutați din județul, ia pe teritoriul României ca urmare a schimbului de populație" reglementat de Tratatul dintre România și ia semnat la 7 septembrie 1940.
Din actele de identitate ale reclamantei rezultă că s-a născut la data de 1.XI.1942 în localitatea L din România, iar părinții reclamantei se numesc G și.
Potrivit art.1 din OG nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06.09.1940 până la 06.03.1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate de lege.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementărilor îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respectiv în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor în perioada prevăzută de lege.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat faptul că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate, în toată perioada prevăzută de lege.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din OG nr.105/1999 și soțului supraviețuitor.
Deci dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, cu atât mai mult trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioada refugiului a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice.
Astfel fiind, având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse, în temeiul art.7 alin.4 din Lg.189/2000, Curtea va admite acțiunea, va anula hotărârea contestată și în baza art.18 alin.1 din Lg.554/2004, va obliga pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Lg.189/2000 și să-i acorde drepturile pe perioada 01 noiembrie 1942 - 06 martie 1945 începând cu data de 01 octombrie 2007.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite acțiunea, va anula hotărârea nr.4931/19.12.2008 a Comisia pentru aplicarea Lg.189/2000 și va obliga pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Lg.189/2000 pentru perioada 8.07.1941-6.03.1945.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în B,-, sector 1în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B cu sediul în B, Calea nr.6, sector 3.
Anulează Hotărârea nr.17163/377 din 20 noiembrie 2008 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiară a Legii 189/2000 și să acorde drepturile bănești reclamantei, pentru perioada 1 noiembrie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2007.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 6.05.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
-
Red.CC
Tehnored./4 ex.
14.05.2009
14 Octombrie 2009
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria