Anulare act administrativ fiscal. Decizia 193/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 193/R-
Ședința publică din 22 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
Judecător: -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul formulat recurenta reclamantă C COM, cu sediul în Rm. V,-, județ V, împotriva sentinței civile nr. 979 din 06.11. 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu seidul în Rm. V, str. G-ral, nr. 17, județ
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentă, în baza delegației de la dosar și consilier juridic, pentru intimata pârâtă, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin chitanța nr. 4049, din data de 22.02.2008, emisă de Primăria Pitești, în sumă de 3.00 lei și timbru judiciar în valoare de 0.15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă o adresă din partea recurentei reclamante prin care își precizează noul sediu social.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei - reclamante, având cuvântul, depune la dosar dovada achitării taxei de timbru, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și casarea sentinței atacate ca fiind nelegală. Totodată, susține că reprezentantul legal al societății nu se afla în localitate în momentul în care a fost primită declarația de impunere.
Reprezentantul intimate - pârâte, având cuvântul, arată că procedura prealabilă a fost făcută iar recurenta avea termen în care putea să facă contestație. Solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Constată că prin sentința nr.979 din 6 noiembrie 2007 Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ a fost respinsă acțiunea formulată de contestatoarea SC COM în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice V, având ca obiect anularea deciziei de impunere nr.283/4.10.2006, a raportului de inspecție fiscală din 11.09.2006, precum și a deciziei nr.72/11.12.2006, ca nefondată.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că SC COM SRL a chemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice V (ANAF-DGFP), solicitând să se dispună anularea deciziei de impunere nr.283 din 4.10.2006, a raportului de inspecție fiscală din 11.09.2006, precum și a deciziei nr.72/11.12.2006, sub motiv că la 11 septembrie 2006 fost întocmit raportul de inspecție fiscală înregistrat la 27 septembrie 2006 sub nr.58932 la ANAF - DGFP V, în care organul constatator a reținut că reclamanta nu are dreptul de deducere TVA pentru suma de 9.136 lei, căci nu poate fi dedusă suma de 424,40 lei aferentă facturii nr.-/15.05.2006, emisă în urma achiziționării a două drujbe, pentru că ele nu au fost achiziționate în scopul realizării de venituri și că nu poate fi dedus TVA nici pentru suma de 8.711,5 lei aferentă facturii fiscale nr.-/5.08.2006, deoarece această sumă nu a fost înscrisă în contabilitate, iar operațiunile înscrise în factură nu sunt reale; că, de asemenea, ulterior a emis decizia de impunere nr.283 din 4.10.2006 în care a fost consemnată suma de 9.136 lei și majorările de întârziere de 781 lei, datorate de reclamantă.Tribunalula mai constatat, de asemenea, că reclamantul susține că organul de control a reținut greșit că acesta nu trebuie să deducă TVA-ul, deși i-au fost prezentate acte justificative, inclusiv facturile de achiziționare a bunurilor necesare desfășurării activității reclamantei.
În fine,ribunalula mai constatat că ANAF-DGFP Vad epus întâmpinare solicitând respingerea contestației ca tardiv introdusă, cu depășirea termenului de 30 zile prevăzut de lege.
Analizând acțiunea și apărările,tribunalula reținut că,în fapt,prin decizia nr.72 din 11 decembrie 2006, emisă de pârâtă, a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr.283 din 4.10.2006 și a raportului de inspecție fiscală nr.58332/27.09.2006, ca tardiv introdusă, reținând că petenta a contestat decizia de impunere fiscală cu depășirea termenului de 30 zile de la comunicarea acesteia, încălcând astfel regula art.177 alin.1 din OG nr.92/2003, dat fiind că decizia de impunere nr.283 din 4 octombrie 2006 și raportul de inspecție fiscală nr.58332 din 27.09.2006 au fost comunicate petentei la 5.10.2006, potrivit procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, iar contestația putea fi formulată cel mult până la 6 noiembrie 2006, inclusiv; iar petentul a depus contestația la 9 noiembrie 2006, depășind astfel termenul arătat mai sus.
La 17.12.2007, SC COM SRL a declarat recurs, criticând soluția primei instanțe ca nelegală deoarece procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a fost comunicat la 9.10.2006 și, în consecință, contestația este depusă în termen legal. Recurentul mai arată că procesul-verbal de comunicare nu putea fi semnat la 5.10.2006, întrucât la data respectivă reprezentantul societății, respectiv administratorul nu se afla în localitate.
Recursul nu este fondat.
Nu este fondată critica recurentei, încadrată corect de aceasta în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că la fila 28 din dosarul tribunalului există procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a deciziei de impunere nr.283 din 4.10.2006 și anexele acestuia, în total 20 de pagini. Din acest act rezultă că procedura de comunicare a deciziei arătate și a actelor anexe a fost îndeplinită la 5.10.2006, procesul-verbal de îndeplinire a procedurii fiind semnat de, în calitate de administrator al societății.
Având în vedere că acest act nu a fost anulat și că deci el are valoare probatorie opozabilă părților litigiului dar și judecătorului, curtea constată că nu poate fi reținută critica recurentei, potrivit căreia actele în discuție ar fi fost comunicate la 9.10.2006 și nu la 5.10.2006.
Recurenta a depus la dosar un ordin de deplasare încheiat la 4.10.2006, prin care încearcă să probeze faptul că nu putea să primească procesul-verbal de comunicare a actelor la 5.10.2006, deoarece la acea dată acesta se afla în Sibiu, la SC SRL Sibiu. Curtea constată că acest act nu poate avea o forță probantă superioară procesului verbal arătat, dat fiind că actul invocat de recurentă este întocmit de ea, pe când procesul-verbal de comunicare este întocmit de DGFP V și semnat de reprezentantul recurentei.
În concluzie, critica recurentei este nefondată, soluția instanței de fond fiind legală.
Văzând și disp.art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta C COM, cu sediul în Rm. V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr. 979 din 6.11. 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata- pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu seidul în Rm. V, str. G-ral, nr. 17, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
27.02.2008
Red.DV
EM/2 ex.
Jud.fond.Gh.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu
