Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2030/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă nr. 2030

Ședința publică de la 19.10.2009

Curtea constituiă din:

PREȘEDINTE S -

JUDECĂTOR 1: Severin Daniel

JUDECĂTOR 2: Radu Ionel

GREFIER - -

...

Pe rol se află spre soluționare recursul declarat de recurentul-reclamant -, împotriva sentinței civile nr. 187/16.01.2009, pronunțată de Tribunalul București -Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 35389/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant - personal, lipsind intimatul-pârât.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează că, la data de 12.10.2009, la serviciul registratură, recurentul-reclamant a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și a timbrului judiciar în valoare de 1,5 lei.

Recurentul-reclamant personal solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosarul cauzei un set de acte pe care își întemeiază susținerile conform cărora, din cauza litigiului cu intimatul-pârât, s-a îmbolnăvit. Solicită instanței încuviințarea probei cu martori.

Curtea încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de recurent, iar în ceea ce privește cererea de încuviințare a probei testimoniale o respinge, aceasta fiind inadmisibilă în recurs, după care acordă cuvântul pe recurs.

Recurentul-reclamant personal solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Susține că deși a trimis o adresă la. B, intimatul-pârât nu a procedat la nicio verificare la fața locului. Prin adresa 8081 i-a fost adus la cunoștință că operatorul economic ce a efectuat lucrarea de montare termopane a fost sancționat contravențional, iar în ceea ce privește serviciile prestate, s-a dispus măsura executării lucrărilor conform standardelor într-un timp scurt. Susține însă că firma a refuzat remedierea lucrărilor efectuate, încălcând astfel prevederile OG21/1992.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr. 187 din 16.01.2009, Tribunalul Bucureștia respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță reținut că autoritatea publică pârâtă nu poate fi obligată la plata vreunei despăgubiri întrucât întreprins toate demersurile prevăzute de lege pentru determina societatea cu care contractat reclamantul să remedieze defecțiunile constatate.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul.

În motivarea recursului se arată că s- plâns pentru montarea unor geamuri tip termopan în mod necorespunzător și autoritatea publică pârâtă nu făcut nici un control ci a aplicat amenda societății comerciale fără efectuarea vreunui control iar ulterior nu au mai întreprins demersuri legale pentru remedierea defecțiunii și nici nu îți aminteau în mod corect aspectele concrete ale speței.

Reclamantul mai arată că stresul determinat de tergiversarea rezolvării problemei și de numeroasele demersuri la care fost obligat de instituția pârâtă a dus la îmbolnăvirea sa.

Analizând probele administrate în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.

Recurentul reclamant formulat acțiune prin care solicită obligarea pârâtei la plata unor daune morale în cuantum de 100.000 RON pentru repararea prejudiciului cauzat prin întârzierea nejustificată pârâtei în soluționarea problemei menționate în conținutul reclamației.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".

Din acest articol rezultă că cererea de reparare pagubei este subsecventă unei cereri de anulare unui act (când se atacă un act administrativ ca cerere principală) sau de recunoaștere dreptului pretins sau interesului legitim (când acțiunea este formulată împotriva nesoluționării în termenul legal unei cereri).

Același lucru rezultă și din disp. art. 18 alin. 1-3 din același act normativ potrivit cărora"(1) Instanța, soluționând cererea la care se referăart. 8alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.

(2) Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute laart. 1alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.

(3) În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru".

Chiar și în cazul în care cererea de despăgubiri se formulează separat în condițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 ea este subsecventă unei acțiunii anterioare prin care instanța de contencios administrativ s- pronunțat cu privire la nelegalitatea unui act sau la caracterul nejustificat al refuzului de soluționare unei cereri.

Reclamantul nu a formulat un astfel de capăt de cerere principal ci solicitat în mod exclusiv plata de despăgubiri pentru întârzierea în soluționarea unei cereri.

În aceste condiții, prima instanță ar fi trebuit să respingă acțiunea ca inadmisibilă.

Trecând peste această chestiune prealabilă și soluționând pe fond cauza, prima instanță făcut o analiză corectă a modului în care reclamația reclamantului fost soluționată de autoritatea publică pârâtă.

Astfel, s- reținut în mod corect că urmare reclamației reclamantului autoritatea publică pârâtă procedat la sancționarea societății care montat geamurile și la obligarea ei la remedierea deficiențelor. După momentul acestei sancțiuni autoritatea publică pârâtă nu mai putea aplica nouă sancțiune pentru aceeași faptă. În aceste condiții, nu se poate considera că neremedierea deficiențelor ar fi imputabile în vreun fel autorității publice pârâte întrucât aceasta nu avea alte mijloace legale afară de sancțiunea contravențională pentru impune remedierea deficiențelor.

Afirmația că inspectorii nu au constatat la fața locului deficiențele nu prezintă nicio relevanță în speță întrucât chiar și în situația constatării deficiențelor instituția publică nu ar fi avut la îndemână alte mijloace legale decât cele pe care le- folosit. De asemenea, afirmația că în cadrul audiențelor inspectorii nu aveau cunoștințe de aspectele concrete ale speței pe lângă faptul că nu este dovedită nu prezintă nicio relevanță întrucât așa cum am arătat mai sus autoritatea publică pârâtă făcut tot ceea ce ținut de competența sa și dincolo de această competență inspectorii nu mai aveau obligația de analiza situația reclamantului.

În măsura în care reclamantul aprecia că sancțiunile contravenționale aplicate nu sunt cele legale, ar fi trebuit să conteste procesul-verbal de contravenție și nu să solicite despăgubiri în mod direct în fața instanței de contencios administrativ.

Față de toate aceste considerente, în baza art. 312 din Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant -, împotriva sentinței civile nr. 187/16.01.2009, pronunțată de Tribunalul București -Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 35389/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.10.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Ghica Alina

S

GREFIER

-

Red.DS

Tehnored. CB/2 ex.

06.11.2009

Tribunalul București - 9

Judecător fond:

Președinte:Severin Daniel
Judecători:Severin Daniel, Radu Ionel, Ghica Alina

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2030/2009. Curtea de Apel Bucuresti