Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2055/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2055
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Surdu Oana
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - - -
Pe rolul instanței, se află judecarea recursului declarat de pârâtul Comuna - prin Primar, județul S, împotriva sentinței nr. 1108 din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-) în contradictoriu cu reclamantul intimat, domiciliat în comuna nr. 1084, jud. S și pârâtul intimat a, cu domiciliul în comuna, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns, avocat - pentru G - primarul pârâtului recurent Comuna - prin primar (cu împuternicire avocațială), avocat pentru pârâtul intimat a (cu împuternicire avocațială) și reclamantul intimat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că la dosar s-au depus întâmpinări de către (19-30), din care, câte un exemplar s-a înmânat doamnelor avocat - pentru pârâtul recurent și avocat pentru pârâtul intimat și întâmpinare formulată de pârâtul intimat a, un exemplar fiind înmânat reclamantului intimat.
Avocat - pentru pârâtul G, înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că acesta nu putea fi chemat în nume propriu și că primarul nu poate figura în această calitate. Consideră că este o excepție peremptorie, absolută ce poate fi invocată în orice fază a procesului. Pe cale de consecință, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și pe fond respingerea acțiunii, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Avocat pentru pârâtul intimat a, precizează că este de acord cu excepția lipsei calității procesuale a pârâtului G invocată de apărătorul pârâtului recurent.
Reclamantul intimat, aduce la cunoștința instanței că nu este de acord cu excepția invocată de apărătorul pârâtului recurent, solicitând respingerea acesteia.
Instanța, aduce la cunoștința părților că ne aflăm în faza pronunțării unei excepției, sens în care, unește excepția cu fondul, urmând a se pronunța odată cu hotărârea, după care, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestuia.
Avocat - pentru pârâtul G, înțelege să invoce și excepția lipsei interesului reclamantului în promovarea acțiunii, solicitând admiterea acesteia. Pune concluzii de admitere a recursului, modificarea sentinței primei instanței și pe fond, respingerea acțiunii, ca nefondată. În susținere, precizează că greșit prima instanță a stabilit că suprafața de 123 aparține domeniului public al comunei, întrucât această suprafață aparține domeniului privat al comunei și poate face obiect al concesiunii. În principal, pune concluzii de admitere a recursului, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiate. În subsidiar, pe cale de excepție, invocă necercetarea fondului, întrucât prima instanță nu a procedat la administrarea probei cu expertiză cadastrală, pentru a se stabili categoria acestei suprafețe de teren. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru pârâtul intimat a, pune concluzii de admitere a recursului formulat de pârâtul G, modificarea sentinței și pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată. În susținere, precizează că reclamantul intimat nu a demonstrat că această porțiune de teren ar aparține domeniului public iar apartenența bunurilor la domeniul public este stabilit prin hotărâre de Guvern. Mai precizează că o expertiză cadastrală ar fi demonstrat dezlipirea din parcela mamă că ar aparține unei persoane fizice și nu domeniului privat, probă ce nu a fost administrată la prima instanță. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, conform chitanței nr. 85/20.11.2009, pe care o depune la dosar.
Susține de asemenea, excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, invocată de apărătorul pârâtului recurent.
Reclamantul, solicită respingerea recursului declarat de pârâtul G și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Suceava. Precizează că parcela în litigiu aparține domeniului public al comunei și prima instanță, în mod corect a anulat contractul de concesiune, reținând că un drum public nu se poate concesiona. De altfel, prin sentința civilă, depusă în susținerea întâmpinării, pârâtul intimat a fost obligat să-și ridice construcția edificată.
Întrebat fiind, precizează că nu are cale de acces la terenul proprietatea sa și este nevoit să înconjoare aproximativ 3 km.
În conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise,
După deliberare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului la data de 25 august 2008 și înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâtul G - primarul orașului, jud. S, solicitând anularea titlului de proprietate nr. 31 din 20 iulie 1993 eliberat pe numele lui, a actului de vânzare-cumpărare prin care acesta a dobândit terenul în suprafață de 0,26 ha situat în locul " sat", radierea intabulării acestuia pentru suprafața care face obiectul litigiului, precum și anularea contractului de concesiune încheiat între Primăria orașului și numitului a și a autorizației de construcție nr. 46 din 16 octombrie 2003 eliberată pe numele lui a.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, datorită faptului că pârâtul a concesionat un drum public, nu mai are cale de acces la terenul proprietatea sa și este nevoit să înconjoare aprox. 3 km, pârâtul i-a îngrădit dreptul de proprietate dobândit conform deciziei nr. 1395, iar autorizația de construire i-a fost eliberată numitului ilegal întrucât reclamantul se află în litigiu cu acesta.
A mai arătat reclamantul, că pârâtul a făcut modificări în CF nr. 1734, împreună cu, care este tehnician topograf; cererea pe care a formulat-o în baza Legii nr. 247/2005 i-a fost respinsă, cu motivarea că suprafața de 25 ari livadă provenind de la autoarea sa este trecută pe titlul de proprietate al numitului
În dovedirea susținerilor sale reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat faptul că nu este de competența instanței de contencios administrativ, ci de competența instanțelor de drept comun capătul de cerere privind anularea titlului de proprietate, a contractului de vânzare cumpărare și radierea intabulării.
În ceea ce privește contractul de concesiune nr. 1 din 15.08.2008 încheiat între Primăria orașului și numitul a lui, pârâtul a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca nefondat, motivat de faptul că această convenție a fost încheiată cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 215/2001, ale Legii nr. 219/1998, precum și alte Legii nr. 50/1991. Astfel, terenul care face obiectul acestui contract de concesiune aparține domeniului privat al orașului, fiind administrat de către Primăria. În baza art. 123 alin. 3 din Lege anr. 215/2001, numitului i-a fost concesionat terenul prin încredințare directă, având în vedere faptul că acesta are amplasată locuința în imediata vecinătate a acestui teren, teren care constituie singura cale de acces către locuință.
În contraprobă, pârâtul a depus la dosar următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 1113/1003 a Judecătoriei Rădăuți, titlul de proprietate nr. 31/1993, contractul de vânzare-cumpărare nr. 3007/2001 autentificat la BNP din R, autorizația de construire eliberată cu nr. 46 din 16.10.2003, contractul de concesiune nr. 1din 15 august 2008 încheiat la Primăria, raportul de evaluare pentru contractul de concesiune, extras CF pentru 1233 mp în baza contractului de concesionare, act dezmembrare parcelă.
La termenul de judecată din data de 30 octombrie 2008, instanța a disjuns capătul de cerere privind anularea autorizației de construire nr. 46 din 16 octombrie 2003 și contractului de concesiune nr. 1/2008, formându-se dosar nr-.
La prima zi de înfățișare în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr-, reclamantul a arătat că solicită introducerea în cauză, în calitate de pârât, a lui a.
Prin sentința nr. 182 din 5 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr- s- dispus disjungerea celui de-al doilea capăt de cerere privind anularea contractului de concesiune nr. 1/15.08.2008, motivat de faptul că se impunea completarea probatoriului cu privire la acesta, formându-se dosarul nr-.
Prin sentința nr. 1108 din 5 iunie 2009 Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantului și a anulat contractul de concesiune nr.1 din 15 august 2008 încheiat între pârâți, reținând în motivare, în esență, faptul că terenul în cauză este drum public, fiind în administrarea consiliului local și nu poate face obiectul concesionării, așa cum reiese din interpretarea dispozițiilor art.46 și urm. din nr.OG43/1997.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul G în calitate de primar al comunei, care, a criticat soluția ca fiind nelegală, solicitând modificarea acesteia și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului se arată că parcela care face obiectul contractului de concesiune nu este drum public, așa cum eronat a reținut instanța de fond, ci aparține domeniului privat al orașului, fiind administrată de Primăria, care, în baza Legii nr. 15/2001, Legii nr. 219/1998 și a Legii nr. 50/1991 avea dreptul să o concesioneze.
Precizează recurentul că destinația drumului concesionat de pârâtul este aceea de acces la locuința acestuia, iar pe de altă parte, faptul că reclamantul, care deține teren în partea de sud a proprietății pârâtului are acces la teren pe drumul numerotat cadastral 3242, distinct de parcela în litigiu.
La termenul de astăzi, apărătoarea recurentului a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G în prezenta cauză cât și excepția lipsei de interes reclamantului în promovarea acțiunii.
Analizând excepțiile invocate,Curteaconstată că nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În speță, potrivit dispozițiilor art. 61 alin.1 și 62 alin.1 din Legea nr. 215/2004, primarul orașului îndeplinește o funcție de autoritate publică și reprezintă unitatea administrativ teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoane fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție, așa încât justifică calitate procesuală pasivă.
Pe de altă parte, reclamantul are interes în promovarea acțiunii în condițiile în care pretenția sa vizează terenul în suprafață de 123 concesionat de Primăria comunei în favoarea pârâtului, teren asupra căruia titularul acțiunii reclamă un drept de trecere de la proprietatea sa la calea publică.
Examinând recursul prin prisma actelor și a motivelor invocate, ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă,Curteaconstată că este întemeiat.
Astfel, prin contractul nr.1 din 15 august 2008 Primăria orașului a concesionat pârâtului pe o perioadă de 49 ani suprafața de 123 situată în intravilanul localității,- - A, identică cu imobilul 3752 care, potrivit extrasului de carte funciară emis la 26.08.2008 de Biroul de cadastru și publicitate imobiliară R și a actului de dezmembrare autentificat sub nr.3556/25.08.2008 la Biroul Notarului Public
( 114, 115 dosar), figurează în 3412 a comunei cadastrale, cu denumirea "drum".
Împrejurarea că expertul evaluator a menționat faptul că terenul este utilizat drept " drum de acces locuință" nu determină în mod implicit regimul juridic al imobilului, care a fost caracterizat eronat de prima instanță ca fiind "drum public" în condițiile în care, potrivit disp.art.3 alin.4 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia "domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărârea consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege "bunuri de uz sau de interes public național sau județean".a contrario, bunurile care nu fac parte din domeniul public, se află în domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale, conform art.4 din lege.
Potrivit prevederilor inserate în art.21 din lege, "inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ teritoriale se întocmește, după caz, de comisii special constituite, conduse de președinții consiliilor județene, respectiv primarul general al municipiului B sau de primari, ori în cauză, din "situația" privind bunurile care aparțin domeniului public al orașului nu reiese că terenul în litigiu face parte din domeniul public (33 - 41 dosar recurs).
De menționat este faptul că prin sentința civilă nr.4662 din 23 noiembrie 2007 - definitivă și irevocabilă - Judecătoria Rădăuția respins ca nefondată acțiunea prin care reclamantul solicita crearea unui drum de acces pe terenul pârâtului (a ), reținând în motivare că reclamantul are cale de acces la proprietatea sa pe o uliță ocolitoare și nu se pot reține dispozițiile art. 616 Cod civil.
Având în vedere cele reținute,Curteaconstată că actul atacat, respectiv contractul de concesiune nr.1 din 15 august 2008, este întocmit cu respectarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 213/1998 și a Legii nr.50/1991, așa încât, conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica în tot sentința atacată și va respinge ca nefondată acțiunea.
Fiind parte căzută în pretenții, reclamantul va fi obligat să plătească pârâtului a lui suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului, conform art.274 Cod procedură civilă.
Curteava lua act că pârâtul Primarul comunei nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul comunei și a lipsei interesului reclamantului în promovarea acțiunii.
Admite recursul declarat de pârâtul Comuna - prin Primar, județul S, împotriva sentinței nr. 1108 din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu reclamantul intimat, domiciliat în comuna nr. 1084, jud. S și pârâtul intimat a, cu domiciliul în comuna, jud.
Modifică în totalitate sentința nr. 1108/05.06.2009 a Tribunalului Suceava Secția comercială, contencios administrativ și fiscală, în sensul că:
Respinge, ca nefondată, acțiunea.
Obligă reclamantul să plătească pârâtului a lui suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Ia act că pârâtul Primarul comunei nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- -
Jud. fond:
Tehnodact.G/2 EX./09.12.2009
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Grosu Cristinel, Rață Gabriela
