Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 2056/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2056
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Surdu Oana
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - - -
Pe rolul instanței, se află judecarea recursului, declarat de reclamantul Municipiul Câmpulung M - Prin Primar, județul,împotriva sentinței nr. 1447 din 14 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în municipiul Câmpulung M,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat pentru pârâtul intimat (cu împuternicire avocațială), lipsă fiind reclamantul recurent Municipiul Câmpulung M - prin Primar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, față de actele și lucrările dosarului, invocă din oficiu excepția nulității sentinței nr. 1447 din 14 iulie 2009 a Tribunalului Suceava, care face obiectul recursului de față, date fiind prevederile art. 304 pct. 5 raportate la cele ale art. 24 Cod procedură civilă, potrivit cărora, judecătorul care pronunțat o hotărâre într-o pricină, nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare, după casare. Ori, în cauză, a doua sentință, pronunțată după casare, s-a pronunțat de același judecător, a cărui hotărâre a fost casată.
Avocat, pentru pârâtul intimat, înțelege să invoce, în principal, excepția tardivității introducerii recursului de către reclamant și, în subsidiar, excepția netimbrării recursului.
Față de excepția invocată din oficiu de către instanță, precizează că nu este de acord cu aceasta, întrucât incompatibilitatea judecătorului nu antrenează nulitate absolută a hotărârii ci una relativă, ce nu poate fi invocată de către instanță, ci de părțile din proces.
, la solicitarea instanței, dovada de comunicare a sentinței recurate (fila 21 dosar fond), apărătorul pârâtului, consideră totuși că data comunicării este data de 8 octombrie 2009, coroborându-se și cu data de pe ștampila oficiului poștal și nu 1 octombrie 2009, cum eronat a apreciat, împrejurare în care înțelege să renunțe la excepția tardivității declarării recursului, menținându-și punctul de vedere cu privire la excepția netimbrării recursului și, respectiv, a nulității sentinței. Pe fond, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și solicită cheltuieli de judecată, în cuantum de 800 lei, conform chitanței nr. 85/17.11.2009, pe care o depune la dosar.
Declarând dezbaterile închise, instanța ia act de renunțarea pârâtului - intimat, prin apărător ales, la excepția tardivității căii de atac și, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra excepției invocate din oficiu, de instanță precum și asupra excepției netimbrării recursului.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr- din 01.10.2008, reclamantul Municipiul Câmpulung M - prin Primar, l-a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia la plata sumei totale de 8.949 lei, reprezentând arenda (taxa de pășunat) și majorările de întârziere pentru trupul de pășune - - A, în suprafață de 80 ha, proprietatea municipiului Câmpulung M, în conformitate cu prevederile contractului de arendare pășuni nr. 7714/13.05.2005.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în temeiul HCL Câmpulung. M nr. 38/24.03.2005, a procesului-verbal de adjudecare a licitației nr. 7057/28.04.2005 și a anexei nr. 6 la acest proces-verbal, pârâtului i-a fost arendat trupul de pășune - A, în suprafață de 80 de ha, pentru suma de 220.000 lei ROL/ha, respectiv 17.600.000 lei ROL/ha/an, încheindu-se în acest sens contractul de arendare pășuni nr. 7714/13.05.2005.
În conformitate cu art. 7 alin. 2 din HCL nr. 38/2005 și art. 5 din contract, pârâtul trebuia să achite arenda anuală (taxa de pășunat) în trei tranșe: 20% până la 10 mai, 30% până la 30 iulie și 50% până la 20 septembrie a fiecărui an.
Pârâtul n-a mai achitat decât prima de 20% aferentă anului 2005, refuzând ulterior să achite contravaloarea arendei, cu toate că a fost somat în numeroase rânduri (somațiile nr. 7182/05.05.2006, nr. 12289/25.06.2007 și nr. 17099/12.09.2007, anexate).
Întrucât pârâtul nu a achitat arenda (taxa de pășunat) aferentă anilor 2005, 2006 și 2007, contractul nr. 7714/13.05.2008 nu a mai fost prelungit (cf. art. 3 din contract).
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 și art.998 și 999 din Codul civil.
Pârâtul s-a opus acțiunii, solicitând respingerea acesteia ca nefondată, motivat de faptul că, în baza contractului de arendare încheiat între părți, reclamantul avea obligația predării suprafeței de teren arendate, pe care în realitate nu și-a onorat-
Prin sentința nr. 144 din 29.01.2009, Tribunalul Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, a respins acțiunea ca nefondată, reținând în motivare, în esență, că în condițiile în care reclamantul nu făcut dovada predării terenului către pârât, nu este îndreptățit să solicite acestuia îndeplinirea obligației corelative, de plată a arendei la termenele stabilite.
Această sentință a fost casată de Curtea de Apel Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal prin decizia nr. 824/30.04. 2009, cu trimitere spre rejudecare, urmare a admiterii recursului reclamantului care a înfățișat instanței de control judiciar un proces - verbal încheiat între părți la data de 13.05.2005, referitor la predarea în folosință către pârât a suprafeței de 80 ha teren și o și care, nu putea fi analizat pentru prima dată în recurs.
Astfel reinvestit cu soluționarea fondului cauzei, reînregistrată sub nr-, Tribunalul Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, prin sentința nr. 1447/14.07.2009, a respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că pe de o parte procesul-verbal de predare-primire invocat de reclamant în susținerea pretențiilor deduse judecății nu poate fi luat în considerare, față de prevederile art.139 alin.1 Cod procedură civilă, fiind o copie a unui înscris sub semnătură privată contestat de partea adversă și al cărui original nu poate fi înfățișat de reclamant, iar pe de altă parte, că acesta din urmă nu a dovedit faptul predării terenului în arendă către pârât, astfel încât nu justifică îndreptățirea să pretindă acestuia îndeplinirea obligației corelative, de plată a arendei la termenele stabilite.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul Municipiul Câmpulung M - prin primar, în motivarea căruia a invocat o serie de aspecte legate de fondul soluționării pricinii.
Procedând la cercetarea cu prioritate, potrivit art.137 Cod procedură civilă a excepției netimbrării căii de atac declarate de reclamantul Municipiul Câmpulung M - prin primar, invocată de pârâtul intimat, prin apărător,Curteareține că art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, instituie o excepție de la regula obligativității plății taxei de timbru și a timbrului judiciar, prevăzută de art.1 din actul normativ citat, în favoarea instituțiilor publice atunci când acestea promovează acțiuni, inclusiv căi de atac, care au ca obiect venituri publice.
Ori, în speță, suma de bani pretinsă de reclamant pârâtului, respectiv, obiectul raportului juridic litigios, se circumscrie sintagmei "sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat", în sensul art. 21 din Codul d e procedură fiscală, astfel încât, ca unitate administrativ - teritorială în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale, potrivit art. 20 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, reclamantul recurent beneficiază de scutirea de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente recursului declarat, motiv pentru care excepția netimbrării acestuia nu poate fi primită.
Trecând la soluționarea recursului, Curtea constată că admiterea acestuia se justifică față de motivul de ordine publică prevăzut de art.304 pct.1 Cod procedură civilă, invocat din oficiu, vizând nulitatea sentinței atacate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 24 alin.1 Cod procedură civilă "judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau recurs și nici în caz de rejudecare după casare".
Textul legal citat, consacră în termeni imperativi, de strictă interpretare și aplicare, interdicția judecătorului care s- pronunțat asupra fondului sau asupra unei probleme litigioase, de a verifica legalitatea și temeinicia propriei hotărâri, ori de a pronunța, cu ocazia rejudecării, aceeași soluție, înlăturând în același timp viciile pentru care hotărârea a fost casată.
Caracterul imperativ al acestor norme decurge din împrejurarea că acestea sunt norme de organizare judiciară vizând compunerea completului, în scopul protejării interesului general, al bunei administrări a justiției, astfel încât nerespectarea acestora este sancționată nulitatea absolută.
Așadar, excepția incompatibilității este una de procedură, dilatorie și absolută, astfel încât poate fi invocată de oricare din părți, sau de instanță din oficiu, în orice stare a pricinii.
În speță, sentința nr.1447 din 14.07.2009 a Tribunalului Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, prin care s-a rejudecat fondul cauzei deduse judecății, după casarea cu trimitere a sentinței nr. 144/29.01.2009 a aceleiași instanțe, prin care s-a soluționat de asemenea fondul cauzei, în primul ciclu procesual, a fost pronunțată de același judecător, în persoana doamnei
-, cu încălcarea prevederilor imperative sus - citate, sancționată cu nulitatea în condițiile art.105 alin.2 Cod procedură civilă, de natură să înlăture vătămarea cauzată interesului general.
Este adevărat că, în considerentele celei de-a doua sentințe, instanța a făcut și o serie de aprecieri relative la procesul - verbal de predare - primire invocat de reclamant în susținerea pretențiilor deduse judecății, în aplicarea prevederilor imperative ale art. 315 alin.1 Cod procedură civilă referitoare la caracterul obligatoriu al hotărârilor instanțelor de recurs însă, din analiza comparativă a celor două hotărâri, rezultă fără echivoc că, finalmente, judecătorul a dat aceeași soluționare pricinii, în temeiul acelorași considerente reținute în primul ciclu procesual.
Cum, din perspectiva celor ce preced, analiza celorlalte critici invocate în recurs nu se mai impune,Curtea, în temeiul art.312 alin.1 - 3 și 5 raportat la art.304 pct.1, 5 și 9 și art.3041Cod procedură civilă, va admite recursul reclamantului cu consecința casării sentinței cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecare în complet legal constituit.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Municipiul Câmpulung M - Prin Primar, județul,împotriva sentinței nr. 1447 din 14 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în municipiul Câmpulung M,-, județul
Casează sentința atacată cu trimitere pentru rejudecare la aceeași instanță.
Respinge, ca nefondată, excepția netimbrării recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2009
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- -
Jud. -
Tehnodact.
09.12.2009/2 ex.
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Grosu Cristinel, Rață Gabriela
