Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2096/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR -

ROMANIA

CURTEA DE APEL

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 2096

SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Niculescu Monica

JUDECĂTOR 2: Ion Eugenia

JUDECĂTOR 3: Petrovici Cristina

GREFIER: - -

*************

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 909 din data de 30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița in dosarul nr. - in contradictoriu cu intimata - pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 290/2003

La apelul nominal făcut in ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea, luând act că părțile au solicitat judecata in lipsă, constată cauza in stare de judecată, reținând-o spre soluționare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița, sub nr. - reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 1475/26.08.2008 emisă de, iar pe fond, admiterea contestației înregistrată sub nr. 6030/2007, formulată împotriva Hotărârii nr. 140/25.09.2007.

In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a formulat cerere de despăgubiri în temeiul Legii nr. 290/2003, care a fost respinsă de prin Hotărârea nr. 140/25.09.2007, că împotriva acestei hotărâri formulat contestație la aceeași instituție, care fost, de asemenea, respinsă, prin Decizia nr. 1475/26.08.2008.

Reclamanta mai arătat că în motivarea deciziei contestate s-a reținut că nu a făcut suficiente dovezi privind filiația față de autoarea sa, că prin această motivare pârâta contestă practic certificatul său de naștere, pe motiv că în dosar s- depus un act din care ar rezulta că a fost adoptată de altă familie și că nu are dreptul la moștenire de pe urma mamei sale naturale,.

Reclamanta a susținut că în mod nelegal cererea sa de acordare de despăgubiri în temeiul Legii nr. 290/2003 fost respinsă, că au fost încălcate disp. art. 47 din Codul familiei, care prevăd că "filiația față de mamă se face prin certificatul constatator al nașterii", precum și disp. art. 51 Codul familiei, potrivit cărora starea civilă care rezultă din certificatul de naștere și folosirea stării civile conforme cu acest certificat nu poate fi pusă în discuție, nici de către copil, care ar reclama altă stare civilă, și nici de altă persoană, care ar contesta-

Reclamanta adăugat că prezentarea unui înscris ca anexă la solicitarea de despăgubiri, din care rezultă că mama sa și-ar fi dat consimțământul pentru adopția acesteia când avea vârstă foarte fragedă, nu înseamnă că această adopție mai are efecte în prezent sau mai avut efecte la momentul reconstituirii certificatului său de naștere la nivelul anului 1963.

În final, reclamanta a precizat că a depus acel înscris pentru face legătura dintre aceasta și mama sa care fost deportată și cărei avere fost confiscată în - URSS la momentul deportării.

Prin întâmpinarea formulată la data de 23.10.2009, pârâta solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând, în esență, că în cuprinsul dosarului se găsesc actele de stare civilă ale reclamantei care fac dovada filiației acesteia față de autoarea, însă acest lucru nu este suficient în vederea dovedirii calității de moștenitor al reclamantei după.

Pârâta a precizat că dovedirea drepturilor pe care le pretinde reclamanta cade în sarcina acesteia, astfel că se impunea efectuarea unor demersuri la instituțiile abilitate în dovedirea vocației succesorale după (pentru obținerea certificatului de deces al acesteia), precum și în inițierea deschiderii succesiunii față de aceasta.

Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul Ialomițaa pronunțat Sentința civilă nr. 909F/30.10.2008, prin care a dispus respingerea acțiunii ca nefondată.

Pentru hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin Hotărârea nr. 140/25.09.2007 emisă de Instituția Prefectului Județului I - Comisia pentru aplicarea Legii nr.290/2003 s-a dispus respingerea cererii formulată de reclamanta, prin care aceasta solicita despăgubiri pentru bunurile sechestrate sau reținute, ce au aparținut autoarei sale, în orașul, Ucraina, înainte de refugiu.

Cererea a fost respinsă, pe motiv că petenta nu a făcut dovada calității de moștenitor, nu depus la dosar actele de stare civilă ale mamei și nu făcut dovada refugiului.

Împotriva Hotărârii nr. 140/25.09.2007, reclamanta a formulat contestație la organul competent - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, iar prin Decizia nr. 1475/2008 s-a dispus respingerea acesteia, reținându-se că în cuprinsul dosarului nu se regăsesc actele de stare civilă ale autoarei.

De asemenea, s- făcut precizarea că la dosar este depus un de Consimțământ, din anul 1945, prin care consimțea ca fiica sa, să fie adoptată de către soții și.

În aceste condiții, pârâta constatat că petenta nu are dreptul de moștenire după autoarea.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 290/2003, etățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și a, precum și ca urmare a celui de al Mondial și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi.

Alineatul 2 al art. 1 precizează că:

"De prevederile prezentei legi beneficiază foștii proprietari, moștenitorii legali ai acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv, sau moștenitorii testamentari ai acestora, dacă au la data formulării cererii cetățenia română".

Din interpretarea art. 1 alin. 2 din lege, tribunalul a reținut că reclamanta trebuia să facă dovada calității de moștenitor față de autoarea sa, a cotei succesorale, a numărului moștenitorilor și a componenței masei succesorale.

Tribunalul a apreciat că simpla filiație reclamantei față de autoarea sa, nu- conferă automat calitatea de moștenitor, față de disp. art. 686 Cod civil, potrivit cărora nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moșteniri ce i se cuvine, astfel că dispus respingerea acțiunii ca nefondată.

Împotriva Sentinței civile nr. 909F/30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, susținând că este nelegală și netemeinică, întrucât în mod eronat s- dispus respingerea acțiunii ca nefondată.

În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond interpretat și a aplicat greșit disp. art. 47 și art. 51 din Codul familiei, în sensul că filiația față de mamă se dovedește prin certificatul constatator al nașterii, iar persoana fizică nu se poate folosi decât de starea civilă care rezultă din certificatul de naștere și are dreptul de a se folosi de acea stare civilă.

În ceea ce privește calitatea de moștenitor, recurenta a afirmat că, în speță, nu pot fi incidente dispozițiile referitoare la acceptarea succesiunii, față de împrejurarea că și Legea nr. 290/2003 face parte din legile de reparație.

De asemenea, s- precizat că nu a existat interesul deschiderii succesiunii la momentul decesului autorilor, astfel că vor avea calitatea de moștenitori acele persoane care au formulat cerere de acordare despăgubirilor în baza Legii nr. 291/2003, operând de drept repunere în termenul de acceptare succesiunii.

În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată la data de 04.02.2009, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, reiterând apărările formulate în fața instanței de fond.

În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri noi, conform art. 305 Cod procedură civilă, iar în cadrul acesteia s- depus, la solicitarea instanței, documentația care stat la baza emiterii actelor administrative contestate.

Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motive:

În mod corect instanța de fond interpretat și aplicat disp. art. 1 din Legea nr. 290/2003, reținând că recurenta nu este îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de acest act normativ, pentru bunurile ce au aparținut autoarei sale,.

Astfel, nici la dosarul aferent Hotărârii nr. 140/25.09.2007 emisă de Instituția Prefectului I - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și nici la dosarul cauzei, recurenta nu a depus certificatul de deces al autoarei sale, precum și dovada calității de moștenitor legal sau testamentar al acesteia, pentru face dovada calității de persoană îndreptățită în beneficia de despăgubiri, în condițiile prevăzute de Legea nr. 290/2003.

În lipsa acestor înscrisuri, simpla filiație recurentei față de, coroborată cu precizarea acesteia în sensul că a fost dată spre adopție de mama sa, pe care nu cunoscut-o, nu pot conduce la concluzia temeiniciei acțiunii, împrejurare reținută corect de instanța de fond.

În concluzie, pentru motivele evidențiate, Curtea constată că nu sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentă și urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-reclamantă, cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinet de Avocat din B, str. -. - nr. 13,. 3 B,.11 sector 4, împotriva sentinței civile nr. 909, din data de 30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimata - pârâtă AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu sediul în B, Calea nr. 202 sector 1.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 26.10.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.IE

Tehnored.CB/ 4 ex.

11.11.2009

Tribunalul București -8

Judecător fond:

Președinte:Niculescu Monica
Judecători:Niculescu Monica, Ion Eugenia, Petrovici Cristina

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2096/2009. Curtea de Apel Bucuresti