Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2149/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2149
Ședința publică de la 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 2351 din data de 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentata avocat pentru recurenta reclamantă, lipsind intimata pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat pentru recurenta reclamantă depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare și chitanța nr. -/2009 reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru apune concluzii:
Avocat pentru recurenta reclamanta solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2351/27 noiembrie 2008 Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost respinsă cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta D, având ca obiect anulare act administrativ.
În motivare instanța a reținut că printr-o cerere adresată D a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990 R, cerere soluționată prin decizia nr. 31/26.06.2008 în sensul respingerii acesteia, cu motivarea că reclamanta nu a dovedit cu acte oficiale sau cu orice mijloc de probă că a suferit o persecuție politică în sensul reglementat de art. 1 alin. 1 sau 2 din DL 118/1990
Analizând legalitatea actului administrativ contestat instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada că se încadrează în una din ipotezele prevăzute limitativ de art. 1 alin. 1 și 2 din DL 118/1990 Este adevărat că tatăl său a fost persecutat de regimul comunist, prin hotărârea nr. 310 din 05.09.1990 fiindu-i stabilite drepturile recunoscute de Decretul Lege nr. 118/1990 Republicat ca urmare a faptului că în perioada 26.06.1959 - 26.06.1963 a fost reținut de securitate pentru cercetări. Însă reclamanta nu a dovedit faptul că persecuția politică a regimului trecut s-a extins și asupra persoanei sale. Potrivit adresei nr. 1608 din 11.12.1959 (fila 8), reclamanta a fost exmatriculată din școală ca urmare a declarațiilor false date la înscrierea în școală. Adresa nu cuprinde alte mențiuni care să ateste cauze de natură politică ale exmatriculării și să justifice o represiune de ordin politic.
În ce privește presupusa strămutare a reclamantei din comuna H- în orașul C, s-a reținut adresa nr. 3062/28.06.1955 a Secțiunii Financiare a Raionului S pe care a invocat-o în dovedirea acestui fapt, unde se menționează că tatăl reclamantei, a părăsit comuna H- încă din anul 1951 abandonând bunurile sale mobile și imobile situate în localitatea respectivă, bunuri care au rămas în administrarea "Sfatului Popular". Înscrisul nu menționează despre o eventuală părăsire forțată a domiciliului determinată de regimul comunist, care să justifice noțiunea de "strămutare", invocată de către reclamantă.
Referitor la declarațiile extrajudiciare de martori depuse la dosar, s-a apreciat că acestea nu reprezintă probe în sensul definit de teoria procesual civilă. Administrarea probelor este guvernată de principiul nemijlocirii, respectiv administrarea în mod direct a acestora în fața instanței, cu respectarea dispozițiilor procesuale în materia probei testimoniale.
Prezența personală a martorului în fața instanței, depunerea jurământului și posibilitatea judecătorului de a adresa în mod direct întrebări care să lămurească starea de fapt conferă declarației testimonială dată în fața instanței valoare probatorie completă, valoare ce lipsește declarațiilor notariale de martori, acestea având eventual valoarea unor prezumții, nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză pentru a dovedi starea de fapt susținută de către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recursul la 09.02.2009 reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că instanța a făcut o greșită apreciere a probelor și aplicare a dispozițiilor legale ale Decretului Lege nr. 118/1990, nesocotind dispozițiile acestuia referitoare la probele ce pot fi administrate în cauză.
Astfel, recurenta apreciază că prin actele aflate la dosar a făcut dovada deplină a calității de persoană persecutată politic în sensul Decretului Lege nr. 118/1990.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 304 pct. 7 - 9 Cod pr. civilă.
La dosar a fost depusă, în copie, adeverința nr. 1060/25.11.2008 eliberată de Direcția Județeană Da A rhivelor Naționale.
Analizând cauza, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază recursul fondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată reclamanta a înțeles să conteste Decizia nr. 31/26.06.2008 a Direcției de Muncă și protecție Socială D prin care a fost respinsă cererea sa de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul lege nr. 118/1990, apreciindu-se că aceasta nu a dovedit cu acte oficiale sau cu orice mijloc de probă că a suferit o persecuție politică în sensul reglementat de art. 1 alin. 1 sau 2 din Decretul Lege nr. 118/1990 Republicat.
Respingând acțiunea, instanța de fond a reținut că din adresa nr. 1608/11.12.1959 nu face dovada persecutării politice a reclamantei, deoarece nu justifică ce cauze au determinat exmatricularea sa, că actele oficiale din anul 1955 nu fac vorbire de strămutarea forțată din com. H - în orașul C și că declarațiile notariale de martori nu reprezintă probe în sensul definit de teoria procesual civilă.
Conform art. 8 din Decretul Lege nr. 118/1990 "dovedirea situațiilor prevăzute la articolul 1 se face- cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".
În baza art. 129 alin. 5 Cod pr. civilă, "judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză", putând în acest sens, să dispună administrarea oricăror probe pe care le consideră necesare.
În cauza de față, instanța de fond nu a efectuat nici un demers pentru stabilirea corectă a situației de fapt.
Mențiunile adresei nr. 1608/11.12.1959 puteau fi confirmate și completate prin alte mijloace de probă, inclusiv proba testimonială, dispoz. art.8 din Decretul Lege nr. 118/1990 permițând, în lipsa actelor oficiale, administrarea altor probe.
De asemenea, în ce privește declarațiile notariale de martori, chiar dacă instanța de fond nu a înțeles să le acorde nicio valoare probantă, nici măcar cea de început de dovadă scrisă, nimic nu împiedică prima instanță să dispună audierea directă a acestora, pentru se obține o probă în sensul definit de teoria procesual civilă.
probe, instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei, neputând să aibă o reprezentare concretă a stării de fapt și nici a normelor de drept aplicabile în cauză.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 3041și 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul reclamantei, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 2351 din data de 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
Red. Jud.S
Ex.3//01.06.2009
Jud. fond C
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Gabriel Viziru
