Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2159/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2159
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 2.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Păun Luiza Maria
JUDECĂTOR 2: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr.197/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA AGRICOLĂ.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 19.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 26.10.2009 și 2. 11. 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 197/24.02.2009, Tribunalul Călărașia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația Agricolă " " în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C, a dispus anularea deciziei nr. 36/28.10.2008 emisă de C, precum și a raportului de inspecție fiscală din 19.07.2008 și a Deciziei de impunere nr. 165/29.07.2008 ambele emise de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C, numai în ceea ce privește obligarea reclamantei la colectarea și plata TVA pentru produsele agricole acordate membrilor asociați ai asociației inclusiv dobânzi și penalități (cap.III pct. 1,2 din raportul de inspecție fiscală și pct. 2.1.1. din decizia de impunere nr. 165/29.07.2008).
Prin aceeași sentință, Tribunalul Călărașia exonerat reclamanta de plata TVA suplimentar în sumă de 273.127 lei, a respins capătul de cerere al acțiunii reclamantei privind suspendarea executării deciziei de impunere nr. 165/29.07.2008 emisă de pârâta DGFP C, până la soluționarea cauzei și a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 21,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin raportul de inspecție fiscală nr. 21/29.07.2008 și decizia de impunere nr. 165/29.07.2008 emise de pârâtă s-a stabilit obligația reclamantei de a colecta și plăti TVA în sumă de 190.353 lei reprezentând TVA și 82.774 lei majorări de întârziere, pentru produsele agricole primite de membrii asociației în perioada 01.04.2004 - 31.05.2008.
Instanța a reținut că actele administrative fiscale sunt nelegale, având în vedere că predarea produselor agricole către membrii asociați ai societății agricole nu este operațiune supusă TVA, deoarece membrii asociați, în momentul în care primesc aceste produse, nu efectuează nici un fel de plată și nicio altă contraprestație către societate.
S- mai reținut că, predarea produselor agricole către membrii asociați reprezintă partea din profitul societății repartizată către asociați și nu un transfer de bunuri cu plată pentru fi suspusă TVA.
Aducerea de către membrii asociați folosinței terenurilor în capitalul societății agricole nu reprezintă prestare de servicii și de asemenea predarea produselor agricole către membrii asociați nu poate fi considerată prestare de servicii.
Aceasta deoarece, în cazul predării produselor, nu există obligația de se emite factură fiscală, întrucât societatea nu încasat o valoare pentru predare și nici nu beneficiat de un serviciu.
Cu privire la suspendare a reținut că reclamanta nu plătit cauțiunea ce s- pus în vedere conform art. 215 alin. 2 Cod procedură fiscală de 20% din cuantumul sumei contestată și în baza art. 274 Cod procedură civilă obligat pârâta la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta pârâtă arată că, prin art. 128 din Codul fiscal, legiuitorul definește livrarea de bunuri, din perspectiva aplicării TVA, enumerând operațiunile considerate fi livrări de bunuri efectuate cu plată precum și operațiunile care nu constituie livrare de bunuri.
Susține că, intimata reclamantă produs sau a achiziționat bunuri pe care le- înregistrat în evidența contabilă pe bază de documente care îi atestă proprietatea asupra acestora și ca atare, înregistrat concomitent și obligația către asociați, cu un cont de cheltuieli, stingând datoria cu creditarea unui cont de stocuri și punând la dispoziția altor persoane (membrii asociați) o parte din aceste produse în schimbul dreptului de folosință al terenului agricol, adus de aceștia, societatea agricolă realizat livrare de bunuri, respectiv o operațiune impozabilă conform disp. art. 128 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Mai arată că, în cadrul activităților economice, conform prevederilor art. 127 alin. 2 Codul fiscal se cuprind și activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Din punct de vedere al TVA, societățile agricole sunt considerate persoane impozabile, iar predarea produselor agricole în schimbul folosinței pământului, constituie un schimb care implică prestate de servicii pentru livrare de bunuri, în care fiecare persoană impozabilă a efectuat livrare de bunuri sau prestare de servicii cu plată, potrivit art. 130 din Legea nr. 571/2003.
Societatea agricolă are ca obiect conform Legii nr. 36/1991, art. 5 și 6, "exploatarea agricolă pământului, uneltelor, animalelor și altor mijloace aduse în societate, precum și realizarea de investiții de interes agricol", terenurile agricole fiind aduse numai în folosința societății, asociații păstrându-și dreptul de proprietate asupra acestora.
Recurenta susține că, bunurile acordate membrilor asociați nu se face gratuit, ci în schimbul dreptului de folosință proporțional cu terenul agricol adus de aceștia.
Societatea agricolă și- exercitat dreptul de deducere TVA aferentă aprovizionărilor cu materii prime, energie electrică, piese de schimb, prestări de servicii necesare desfășurării activității respectiv: TVA aferentă aprovizionării de semințe, pesticide, ierbicide, îngrășăminte, motorină, necesare exploatării terenurilor, inclusiv în scopul obținerii produselor care au fost acordate membrilor asociați astfel că în mod corect organele fiscale au stabilit obligația societății de colecta TVA aferentă produselor agricole acordate membrilor asociați.
Mai mult, arată că, aspectele reținute de instanța de fond cu privire la dreptul de nu colecta TVA la livrarea produselor agricole pe motiv că ar reprezenta repartizare profitului, excede obiectul controlului fiscal care a verificat doar modul de constituire și virare TVA de către intimată.
Examinând motivele de recurs în raport de prev. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Criticile recurentei pârâte în sensul că operațiunea de acordare în natură produselor membrilor asociați este operațiune cu plată fiind dată în schimbul dreptului de folosință al terenului agricol adus de aceștia în societatea agricolă nu este întemeiată.
Conform art. 6 din Legea nr. 36/1991 "terenurile agricole se aduc numai în folosința societății, asociații păstrându-și dreptul de proprietate asupra acestora".
Operațiunea de aducere în folosința societății terenurilor este anterioară operațiunii de producere de către societate produselor agricole astfel că nu poate fi socotită ca fiind plată anticipată.
Transmiterea folosinței terenurilor nu este prevăzută ca prestare de servicii în accepțiunea art. 129 Cod fiscal pentru fi considerată operațiune impozabilă din punct de vedere al TVA și ca consecință, nici acordarea în natură a produselor nu poate fi considerată plata unei prestări de servicii.
Operațiunea de acordare în natură produselor membrilor asociați este operațiune fără plată și care nu este operațiune impozabilă din punct de vedere al TVA.
În raport de aceste împrejurări nu are relevanță faptul că societatea și-a exercitat dreptul de deducere TVA aferentă aprovizionărilor cu materii prime, energie electrică, piese de schimb, prestări servicii, etc. necesare desfășurării activității, întrucât operațiunea de acordare în natură produselor membrilor asociați nu se încadrează în prev. art. 128 alin. 4 lit. b) Cod fiscal.
În consecință, se constată că, în mod corect instanța de fond a reținut că societatea agricolă nu avea obligația de emite facturi fiscale sau de a colecta TVA pentru produsele acordate membrilor asociați.
Pentru aceste considerente, constatând în baza art. 3041Cod procedură civilă, că nu sunt motive de casare ori modificare a sentinței atacate, analizate și din oficiu, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.197/24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA AGRICOLĂ.
Obligă recurenta către intimată la 1500 lei cheltuieli de judecată conform art. 274 (3) Cod procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Președinte:Păun Luiza MariaJudecători:Păun Luiza Maria, Cosma Carmen Valeria
