Anulare act administrativ fiscal. Decizia 216/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 216
Ședința publică de la 9 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE V, cu sediul în Focșani,- BIS, jud. V, împotriva sentinței nr. 340 din data de 1 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta Casa de Asigurări de Sănătate V și intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Vrancea, contestatoarea, a solicitat anularea Deciziei nr. 112/5 decembrie 2008 și a Deciziei nr. 1530/10.11.2008 emise de V în sensul exonerării de la plata majorărilor și penalităților de întârziere calculate la contribuția datorată la Fondul de Asigurări de Sănătate.
Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr. 340 din 1 octombrie 2009 admis acțiunea în termenii formulării.
În motivarea sentinței prima instanță a reținut că potrivit art.1 alin.2 din nr.OUG150/2002, asigurările de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar pe baza unor principii, astfel că persoana asigurată are obligația de a plăti contribuția la fondul de sănătate în cuantum de 6,5% asupra veniturilor realizate.
Reclamanta realizează venituri din închiriere imobil fiind supus impozitării potrivit dispozițiilor codului fiscal astfel că și obligația de plată a contribuției la fondul de sănătate subzistă în mod legal.
A mai reținut instanța că reclamanta nu a comunicat Casei de Asigurări de Sănătate veniturile realizate, dar cu toate acestea legea nu prevede sancțiuni pentru nedeclararea veniturilor, cu atât mai mult cu cât, nu i s-a creat posibilitatea de alegere liberă a casei de asigurări.
Așa fiind prin neinformarea reclamantei asupra drepturilor și obligațiilor ce-i revin în cadrul asigurărilor de sănătate, Tribunalul a apreciat că nu-i sunt imputabile acesteia necomunicarea veniturilor și cu atât mai puțin în sarcina sa nu pot fi reținute majorările și penalitățile la creanța propriu-zisă, reprezentând contribuția la fond, în condițiile în care acestea apar ca sancțiune pentru neachitarea contribuției la termenul stabilit prin decizie.
Împotriva sentinței a declarat recurs Casa de Asigurări de Sănătate V, invocându-se faptul că este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită legii.
Susține recurenta Casa de Asigurări de Sănătate V că potrivit art. 4 alin. 1 din nr.OUG 150/2002 și respectiv art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 orice persoană care desfășoară activități liberale, are calitatea de asigurat în sistemul public de asigurări sociale de sănătate, având obligația potrivit actelor normative menționate să plătească și contribuția la fondul asigurărilor sociale de sănătate aferentă acestor venituri.
Recurenta invocă Ordinul nr. 221/2005 și Ordinul nr. 617/2007 potrivit cu care neachitarea la termenele scadente a contribuției la fondul de sănătate, dă dreptul la calcularea după aceste termene la dobânzi și penalități de întârziere potrivit prevederilor legale în materie de colectare a creanțelor fiscale.
Instanța de fond deși a menținut obligația de plată a contribuției la fondul de sănătate, a înlăturat obligația de plată a majorărilor și penalităților de întârziere, cu ignorarea dispozițiilor legale citate.
Recursul s-a declarat în termen legal.
Recursul este nefondat.
Art. 8 din nr.OUG 150/2002 stabilește obligația virării contribuției fie de persoana juridică fie de persoana fizică care angajează persoane cu contract individual de muncă sau convenție civilă.
Această obligație revine și persoanelor care exercită profesiei liberale sau celor autorizate să desfășoare activități independente, cum este situația de față.
În această privință, din actele dosarului cu referire principală la cererea de chemare în judecată, se observă că reclamanta a solicitat anularea deciziei emise de V, numai în ce privește plata majorărilor și penalităților la suma calculată și recunoscută ca datorată cu titlu de contribuție propriu-zisă la fond.
Instanța a încuviințat cererea sub acest aspect, iar hotărârea este criticată de recurentă tocmai pentru neacordarea majorărilor și penalităților de întârziere.
Sunt invocate în acest sens două Ordine ale Ministrului de resort.
Potrivit Legii nr. 24/2000 privind tehnica legislativă ordinele se emit în baza legii, fiind date în aplicarea și concretizarea ei, fără a face adăugiri sau omisiuni.
Instanța de fond a motivat pertinent că neacordarea majorărilor de întârziere și a penalităților se circumscrie disp. art. 15 din nr.OUG 150/2002, în sensul căruia, fiecare asigurat are dreptul de a fi informat, cel puțin odată pe an, asupra nivelului contribuției și posibilităților de plată.
Din acest punct de vedere omisiunea V nu-i este imputabilă reclamantei, cu atât mai mult cu cât, legea nu prevede sancțiuni pentru nedeclararea veniturilor.
Pe de altă parte V nu a efectuat procedura de punere în întârziere, care trebuie efectuată în forma stabilită de lege prin notificări, fie printr-o cerere de chemare în judecată.
În ce privește calcularea penalităților de întârziere se constată că legea nu prevede în materia asigurărilor de sănătate, plata acestora.
În mod succesiv art. 56 din Legea nr. 145/1997 se referă numai la majorări de întârziere, tot asemenea art. 55 alin.1 din nr.OUG 150/2002 care a abrogat Legea nr. 145/1997 și în fine, art. 261 din Legea nr. 95/2006 care a abrogat nr.OUG 150/2002 precizează că pentru perioada de întârziere se datorează majorări de întârziere, calculate în condițiile codului d e procedură fiscală.
Din cuprinsul Deciziilor nr. 112 și 1530 emise de V rezultă că au fost calculate majorări și penalități de întârziere la contribuția datorată deși acest act este singurul, în înștiințarea reclamantei asupra obligației de plată a contribuției datorate.
Față de cele expuse, Curtea văzând și art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE V, cu sediul în Focșani,- BIS, jud. V, împotriva sentinței nr. 340 din data de 1 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /16.03.2010
Tehnored. /4 ex./29.03.2010
Fond:
Comunicat 2 ex./30.03.2010
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Elena Romila, Simona Gavrila
