Anulare act administrativ fiscal. Sentința 223/2009. Curtea de Apel Oradea

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROM .

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția Comercială și de Contencios

Administrativ și Fiscal

Dosar nr.1106 /35/CA/2009 -

SENTINȚA NR.223/CA/2009 -

Ședința publică din 16 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu

Grefier: - -

Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în primă instanță în contencios administrativ și fiscal introdusă de reclamanta cu domiciliul în O, str. -. - nr.7,.7 județ în contradictoriu cu pârâtulMINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALEcu sediul în B, sector 3, str.-, având ca obiectanulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată, dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 09.11.2009, când s-au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, având nevoie de timp în vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, în termenul de pronunțare acordat, reprezentantul reclamantei a depus la dosar Legea de aprobare a OUG 37/2009 privind administrația publică, neconstituțională, după care:

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la 21.07.2009, legal timbrată, reclamanta, a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B solicitând să se dispună anularea Ordinului nr.319 din 24.04.2009 emis de pârât și reintegrarea reclamantei în funcția publică de conducere de director executiv adjunct din cadrul Direcției Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

De asemenea a solicitat să se dispună, în baza art.15 din Legea nr.554/2004 suspendarea executării, respectiv a efectelor Ordinului nr.319/24.04.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin Ordinul nr.319/27.04.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de director executiv adjunct din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltarea Rurală B, urmând să-și înceteze raportul de serviciu, după expirarea termenului de preaviz de 30 de zile.

A mai arătat că are calitatea de funcționar public și din data de 07.08.2006, a fost numită în funcția publică de director executiv din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, decizie emisă în urma concursului organizat la data de 6-7 aprilie 2006, la sediul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

A precizat că temeiul invocat de pârât pentru emiterea Ordinului nr.319/24.04.2009 este art. III din OUG nr.37/2009 care prevede în mod expres că " funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia se desființează în termen de 32 de zile la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență " și că la " expirarea termenului prevăzut la alin.(1) din prezenta ordonanță de urgență, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență vor fi conduse de un director coordonator al serviciului public deconcentrat."

Reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din OUG nr.37/2009, dispoziții care încalcă în mod flagrant prevederile Legii Fundamentale ale Statului Român și anume: a dispoziției art.41, alin.1 din Constituția României, care statuează că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit - " alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației precum și a locului de muncă este liberă"; a dispoziției art.11 și ale art.20 alin.1 din Constituția României care statuează că " dispozițiile constituționale privind drepturile și libertăților cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte"; a dispozițiilor art.1 și 5 din Constituția României care prevede că "în România respectarea Constituției a supremației sale și a Legilor este obligatorie"; a dispozițiilor art.16 din Constituția României; a dispozițiilor art.54 alin.2 și a art.120 alin.1din Constituția României și a dispozițiilor art.115 alin.4și 6 din Constituția României.

În aceste condiții, a arătat că OUG nr.37/2009 încalcă dispozițiile art.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului - " fiecare om se poate prevala de toate drepturile și libertățile proclamate în prezenta declarație fără nici un fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, religie, opinie politică, sau orice altă opinie, de origine națională sau socială, avere naștere sau orice alte împrejurări, în afară de aceasta, nu se va face nici o deosebire după statutul politic, juridic sau internațional al țării sau al teritoriului de care ține o persoană, fie că această țară sau teritoriu sunt independente, sub tutelă, neautonome sau supuse vreunei alte limitări de suveranitate" - art.7 din această Declarație -" toți oamenii sunt egali în fața legii și au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecție a legii; toți oamenii au dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta declarație și împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare", precum și art.21, pct.2 din aceeași declarație - "orice persoană are dreptul de acces egal la funcțiile publice din țara sa".

A precizat că Ordonanța de Urgența încalcă flagrant și prevederile Pactului Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale, în ceea ce privește dreptul la muncă, precum și Directiva nr.200/78/CE privind egalitatea la locul de muncă.

Practic, a arătat că OUG nr.37/2009 elimină din categoria funcționarilor publici doar o parte din funcțiile publice de conducere, nepronunțându-se asupra funcțiilor de conducere de șef serviciu și șef birou din cadrul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale și că în locul funcțiilor publice desființate, se înființează funcția de director coordonator al serviciului public deconcentrat din cadrul ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale, funcție ce se exercită în baza unui contract de management încheiat cu autoritatea publică ierarhic superioară, prin care se stabilesc drepturile și obligațiile.

Prin desființarea unei funcții publice ocupate de un funcționar public și crearea în locul acesteia a unei funcții de demnitate publică, reclamanta a precizat că s-a realizat o discriminare nepermisă, discriminare ce aduce atingere libertăților consacrate prin Constituție, dar mai cu seamă prin actele, tratatele și pactele la care România este parte.

OUG nr.37 prevede în mod expres eliminarea conducătorilor serviciilor deconcentrate din categoria funcționarilor publici, funcția de "director coordonator al serviciului public deconcentrat ", atribuită prin numire directă prin Contract de management, funcția în cauză nefiind funcție publică(art.3 alin. IV).

Funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite în temeiul legii în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația centrală și locală.

Serviciul public este o activitate de interes general, național sau local, care se desfășoară de administrația publică sau de către persoane juridice împuternicite de organele administrației publice competente.

Prin urmare, activitatea de coordonare a unui serviciu public deconcentrat va presupune întotdeauna exercitarea unor atribuții și responsabilități în realizarea prerogativelor de putere publică ale organului competent din cadrul administrației centrale.

Așadar, a precizat că persoana care ocupă funcția de coordonator al acelui serviciu public, i se încredințează o funcție publică cu nerespectarea imperativului de fidelitate stabilit de art.54 alin.1 din Constituția României și pe cale de consecință, răspunderea va fi una contractuală și nu legală, așa cum prevede Constituția.

Concomitent a arătat că se încalcă și art.120 alin.1 din Constituție, întrucât deconcentrarea unui serviciu public nu presupune preluarea conducerii acestuia de către o persoana privată, serviciul public fiind supus regimului juridic de drept public.

OUG nr.37/2009 este adoptată în temeiul art. 115 alin. 4 din Constituția României, adică în situații " extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența" în cuprinsul actului adoptat.

A arătat că singura motivare din cuprinsul OUG nr.37/2009 este necesitatea "îmbunătățirii actului managerial în condițiile reducerii cheltuielilor bugetare", adoptarea unei "politici de restrângere a cheltuielilor bugetare", menționând că la o simplă analiză a acestor motive și a dispozițiilor următoare, se poate observa că nu este vorba de nici o reducere a cheltuielilor bugetare, în condițiile în care în locul unor posturi desființate se reînființează altele, dar sub o denumire modificată.

Discriminarea rezidă și din cuprinsul art. II. alin. 12 din OUG nr.37/2009, deoarece, "Funcționarilor publici și personalului încadrat în regim contractual în sistemul public, care vor fii numiți în condițiile alin. (4), li se suspendă de drept raporturile de serviciu, respectiv raporturile de muncă avute anterior numirii, pe durata executării contractului de management."

Mai precis, a arătat că unei astfel de persoane i se permite cumulul unei funcții contractuale cu o funcție publică, cu toate că Legea nr. 161 / 2003 interzice acest lucru și că unei astfel de persoane nu numai că i se asigură o funcție de conducere în care responsabilitatea este doar în limitele contractului de management, dar i se asigură și posibilitatea revenirii în sistemul public în caz de reziliere a contractului de management, oferindu-i-se, astfel, confortul a două locuri de muncă (unul pe care îl ocupă și unul de rezervă), în timp ce ocupantului actual al funcției publice i se asigură un loc de muncă doar în măsura existenței unor posturi vacante.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/22 aprilie 2009 este emisă cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituția României, republicată, potrivit cărora "Ordonanțele de urgență nu pot.afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție." și în acest context trebuie subliniat că prin acest act normativ sunt afectate drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă și la protecția socială a muncii și dreptul la un nivel de trai decent, așa cum sunt consfințite în prevederile constituționale ale art. 41 și art. 47 alin. (1). Prin conținutul lor, acestea sunt drepturi complexe care includ și dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, care să asigure un trai civilizat și decent cetățenilor, iar aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/22 aprilie 2009 are ca efect imediat încetarea raporturilor de serviciu ale celor vizați (potrivit art. III alin. 11), cu pierderea tuturor drepturilor salariate aferente. In acest sens, a menționat că, potrivit celor statuate de Curtea Constituțională în Decizia nr. 1.189/2008, sensul juridic al verbului "a afecta" cuprinde mai multe nuanțe, precum pe cel de "a suprima", "a aduce atingere", "a prejudicia", "a vătăma", "a leza" sau "a antrena consecințe negative". Or, potrivit acestor conotații, prin aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/22 aprilie 2009, s-ar suprima veniturile obținute de actualii ocupanți ai funcțiilor vizate, ceea ce, potrivit practicii constante a Curții Constituționale, reprezintă o afectare a dreptului la muncă în însăși substanța lui, drept care, prin conținutul lui, este un drept complex care include și dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, care să asigure un trai civilizat și decent cetățenilor.

Reclamanta a invocat nulitatea totală a ordinul contestat menționând că - acest act administrativ a fost emis cu încălcarea flagrantă a prevederilor dispozițiilor art. 97. lit. e și art. 99, alin. 1. lit. b din Legea nr. 188 / 1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, întrucât, potrivit textelor legale menționate mai sus, în cazul ei încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere are loc doar în cazul în care autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public.

Reclamanta a menționat că reorganizarea activității prin desființarea postului nu se susține, de vreme ce - nu se află în nici unul din cazurile de " reorganizare a activității ", enumerate limitativ de disp. art. 100. alin. 1 din Legea nr. 188 / 1999, republicată - când se modifică atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin de 50 %; când sunt reduse atribuțiile unui compartiment; când este schimbată denumirea fără modificarea în proporție de peste 50 % a atribuțiilor aferente funcției publice; când este schimbată structura compartimentului:

- nu se justifică reducerea postului de director executiv adjunct din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală raportat la disp. art. 100. alin. 4 din Legea nr. 188 / 1999, republicată, de vreme ce nu s-au modificat nici atribuțiile acestui post în proporție de peste 50 % și nici nu s-au modificat condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii:

- în temeiul dispozițiilor art. 100. alin. 5 din Legea nr. 188 / 1999, republicată, în cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.

Cu toate acestea, a arătat că se ignoră cu desăvârșire dispozițiile din Legea nr. 188/1999, prevăzându-se expres că în locul funcției publice desființate ca urmare a așa-zisei " reorganizări a activității " se înființează funcții contractuale identice, nici măcar similare cu cele desființate anterior, fără a mai pune la socoteală din nou necesitatea respectării termenului de 1 an, prevăzut de art. 100. alin. 5 din Legea nr. 188 / 1999. republicată.

Prin întâmpinare, pârâtul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale Bas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că în ceea ce privește primul capăt de cerere eclamanta a solicitat anularea Ordinului nr. 319 din 24 mai 2009 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția avută, de director executiv adjunct din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, invocând ca temei de drept Legea nr. 554/2004.

de specialitate a definit nulitatea ca fiind acea sancțiune de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă (prof.univ.dr. G, Drept civil, casa de Editură și Presă Șansa - SRL, Ed. 1992, B, pg. 173).

A precizat că, reclamanta avea obligația să facă dovada (deoarece, până la proba contrarie se prezumă că este legal, efectuarea dovezii contrare fiind în sarcina reclamantului) existenței uneia din cauzele care atrag nulitatea actului și că această dovadă nu s-a făcut.

Ordinul 319 din 24.04.2009 a fost emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în aplicarea prevederilor art. III alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, potrivit cărora: "Funcțiile publice, funcțiile publice specifice, precum și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență și care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".

A precizat că scopul acestui ordin a fost acela de a aplica, la nivel național, recomandările Comisiei Europene și ale organismelor financiare internaționale referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare, fiind necesară adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare și de abordare mai prudentă a deficitului bugetar, inclusiv prin stabilirea unor criterii de performanță în organizarea și coordonarea unor autorități și instituții publice.

Aceste măsuri vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată.

Având în vedere aceste dispoziții legale, a precizat că postul de director executiv adjunct deținut de reclamantă la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Baf ost desființat prin ordonanță de urgentă, si nu din inițiativa angajatorului care este Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale.

Pârâta a arătat că nu i se poate imputa nici o culpă atât timp cât e ținut de normele legale în vigoare, știut fiind că cetățenii beneficiază doar de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.

A mai precizat că potrivit art.1 din HG 8/2009 Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, autoritate publică centrală responsabilă cu elaborarea, reglementarea și implementarea politicilor agricole comunitare și naționale și cu dezvoltarea, pe baze moderne, a domeniilor sale de activitate care, conform art. 40 alin. 1 din Legea nr. 90/2001, este condus de ministru și că conform Legii nr. 90/2001 art. 53 alin. 1 lit. a, miniștrii organizează, coordonează și controlează aplicarea legilor, ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, a ordinelor și instrucțiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate și a principiului autonomiei locale a instituțiilor publice și a agenților economici.

De asemenea, conform art. 1 alin. 5 din Constituția României "în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie" și potrivit art. 5 din Codul civil nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare, la legile care interesează ordinea publică.

Prin urmare a arătat că Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin conducătorul său, este o instituție care pune în executare și execută în concret legea, fiind ținut de aplicarea imediată a acesteia.

acordată interesului public față de cel privat, nu în detrimentul celui din urmă, ci ca o sumă a intereselor private comune și ca o garanție a respectării tuturor intereselor private care ar putea veni în contradicție asupra cărora trebuie să prevaleze interesul comun, este motivul care înlătură orice răspundere.

În ceea ce privește capătul doi de cerere prin care se solicită suspendarea executării Ordinului nr. 319/24.04.2009 eclamanta a solicitat suspendarea efectelor Ordinului nr. 319 din 24 mai 2009 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția avută, de director executiv adjunct din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei pe fond, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin.1 coroborat cu art.14 alin. 1 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru a preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul, prin cererea adresată instanței competente pentru anularea actului, poate solicita și suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. Instanța poate da curs solicitării numai dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții expres prevăzute de legiuitor.

Prin urmare, a precizat că, suspendarea executării actului administrativ solicitată în temeiul art. 15 din lege are caracterul unei măsuri procesuale facultative și nu obligatorii pentru instanță, putând fi dispusă numai după verificarea condițiilor impuse de art. 14 și dovedirea faptului că este mai oportună neaplicarea temporară și provizorie a actului administrativ, decât aplicarea acestuia.

Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

A apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile textului de lege menționat, pentru următoarele considerente: - nu poate fi apreciată ca o pagubă iminentă lipsirea de salariu a reclamantei urmare a revocării sale din funcție, deoarece pagubele legate de drepturile salariale constituie o problemă de fond putând fi obținute a despăgubiri materiale în condițiile în care s-ar dispune anularea ordinului atacat, deci această împrejurare nu poate conduce, prin ea însăși, în lipsa altor condiții, la admiterea cererii de suspendare.

Pe de altă parte, a învederat faptul că în preambulul Ordinului nr. 319/24.04.2009 a fost introdus și art.99 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 prin care i s-a oferit reclamantei un post de execuție în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, conform Legii nr. 188/1999, dar acesta, până în prezent, nu a comunicat refuzul sau acceptul acestui post.

În consecință, a arătat că susținerea reclamantei că este grav prejudiciată, nu are temei legal, odată ce acesteia i s-a oferit posibilitatea de a-și continua activitatea pe un post de execuție în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, asigurându-i-se, pe această cale, dreptul la muncă și obținerea unui salariu corespunzător muncii prestate.

Sub aspectul pagubei iminente, întrucât nu există dovada certă a faptului că reclamanta nu mai are posibilitatea angajării pe un post de execuție în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, iar diminuarea venitului salarial față de cel corespunzător funcției de conducere nu echivalează cu lipsa mijloacelor de subzistență, a apreciat că nu este îndeplinită această condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, arătând că pagubele la care se referă prevederile art. 14 alin. 1 din Legea nr.554/2004 sunt pagube concrete provocate de aplicarea actului administrativ.

Pentru a se dispune suspendarea executării, care este o măsură de excepție de la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, a precizat că trebuie dovedită iminența producerii prejudiciului material, iar în cauză nu se face o asemenea dovadă.

Pe de altă parte, a arătat că nu s-a dovedit nici cazul bine justificat care, potrivit doctrinei ar constitui împrejurări de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului atacat.

Având în vedere aceste dispoziții legale, a învederat că postul de director executiv adjunct deținut de reclamantă în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Baf ost desființat prin ordonanță de urgentă, si nu din inițiativa angajatorului care este Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale.

A mai precizat că împrejurările invocate de reclamantă în susținerea cererii de suspendare nu reprezintă un caz bine justificat, în sensul că motivele de nelegalitate privind Ordinul nr. 319 din 24.04.2009 nu sunt evidente, încât să poată fi apreciate de instanță fără a intra în judecarea fondului.

Pârâta a arătat că acest ordin întrunește aparențele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă, în baza atribuțiilor sale, simpla contestare a actului administrativ de către persoana vizată, nefiind în măsură să constituie prin ea însăși, un motiv de îndoială serioasă în privința legalității acestuia, în sensul legii.

În susținere a invocat și practica în materie judiciară, respectiv: Sentința nr.210/01.06.2009 pronunțată în Dosarul nr- de Curtea de Apel Craiova; Hotărârea nr. 267/02.07.2009 pronunțată în Dosarul nr- de Curtea de Apel Craiova; Hotărârea nr. 266/02.07.2009 pronunțată în Dosarul nr- de Curtea de Apel Craiova; Sentința nr. 383/17.07.2009 pronunțată în Dosarul nr- de Curtea de Apel Cluj; Sentința nr. 382/17.07.2009 pronunțată în Dosarul nr- de Curtea de Apel Cluj.

ntrucât capătul trei de cerere este accesoriu primelor două capete de cerere, în baza acelorași argumente anterior expuse si potrivit regulii accesorium seguitur principale, a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat.

Față de cele arătate, a solicitat ca în baza principiului subordonării interesului privat celui public și având în vedere că nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu material concret ori a vreunui indiciu de nelegalitate, respingerea cererilor de anulare și de suspendare a executării Ordinul nr. 319/24.04.2009 ca fiind neîntemeiate.

În drept, a invocat prevederile art.115 - 118 din Codul d e procedură civilă, Legea nr. 554/2004.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, formulată de reclamantă în temeiul prevederilor art.15 din Legea nr.554/2004, instanța consideră că motivele de nelegalitate invocate nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității acestuia, aceste aspecte putând face obiectul analizei în cadrul soluționării pe fond a acțiunii în anularea Ordinului nr.319/24.04.2009 emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B și nu în contextul unei cereri de suspendare a executării acestuia.

Pe de altă parte instanța nu are îndatorirea de a se pronunța asupra constituționalității OUG nr.37/2009, acesta fiind atributul Curții Constituționale.

De asemenea, referitor la paguba iminentă produsă reclamantei, nici această condiție nu este îndeplinită, deoarece lipsirea de salariu urmare a revocării sale din funcție, constituie o problemă de fond, drepturile salariale putând fi obținute ca despăgubiri materiale în condițiile în care s-ar dispune anularea ordinului atacat.

Drept urmare, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, formulată de reclamanta.

Prin Ordinul nr.319/24.04.2009 emis de pârâtul Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, s-a dispus având în vedere prevederile art. III din OUG nr.37/2009, eliberarea reclamantei din funcția publică de conducere de director executiv adjunct din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

În conformitate cu prevederile art. III alin.1 din OUG nr.37/2009, " Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență."

Prin Decizia nr.1257/07.10.2009a Curții Constituționale s-a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională, reținându-se existența unui viciu de neconstituționalitate extrinsecă constând în emiterea de către Guvern a unei ordonanțe de urgență într-un domeniu care, potrivit art.115, alin.6 din Constituție, este sustras competenței sale.

S-a reținut, de asemenea, că prin OUG nr.37/2009, așa cum a fost aprobată prin Lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, precum și statutul juridic al unui funcționar public de conducere din sfera serviciilor publice ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale stabilit prin Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art.73 alin.3 lit.j, din Legea fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.

În aceeași decizie a Curții Constituționale se arată și că în situația în care, prin legea supusă controlului înainte de promulgare se aprobă o ordonanță abrogată, nu se poate reține existența unui caz de inadmisibilitate ca urmare a faptului că s-ar exercita controlul de constituționalitate a unei legi ieșite din vigoare. Obiectul direct al controlului nu îl constituie constituționalitatea prevederilor ordonanței de urgență ieșite din vigoare ( aprobată prin OUG nr.105/06.10.2009), ci constituționalitatea legii de aprobare a acesteia, adică de validare a conținutului ei normativ prin actul de voință al Parlamentului.

Instanța reține că potrivit prevederilorart.31 alin.1 și 3 din Legea nr.47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie, iar dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale.

În speță, problema care se pune este aceea a efectelor deciziei Curții Constituționale de admitere a excepției de neconstituționalitate a unei legi de aprobare a unei ordonanțe de urgentă care a stat la baza emiterii unui act administrativ( Ordinul nr. 319/24.04.2009 emis de pârâtul Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale) a cărui anulare se solicită prin acțiunea în contencios administrativ.

În conformitate cu prevederileart.9 alin.5 din Legea nr.554/2004a contenciosului administrativ, acțiunea introdusă de persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțele de guvern sau prin dispoziții din Ordonanțe, poate avea ca obiect și anularea actelor administrative emise în baza acestora.

De asemenea,alin.4al aceluiași articol prevede că " În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competență în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea "

Față de aceste dispoziții legale, instanța apreciază că decizia Curții Constituționale de constatare a neconstituționalității Legii de aprobare a OUG nr.37/2009 produce efecte cu privire la fondul litigiului din speță, în care se solicită anularea actului administrativ emis în temeiul unei ordonanțe de urgență declarate neconstituționale.

Drept urmare, actul administrativ atacat - Ordinul nr. 319/24.04.2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B este nelegal ca urmare a constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis.

Raportat la considerentele expuse, instanța apreciază că nu mai este necesară examinarea motivelor de fond invocate de reclamantă în acțiune vizând încălcarea prevederilor Legii nr.188/1999.

Pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art.18 din Legea nr.554/2004 raportat la prevederile art.9 alin.4 și 5 din aceeași lege și art.31 din Legea nr.47/1992, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în O,-,.7, împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu sediul în B,-, sector 3, va dispune reintegrarea reclamantei în funcția publică de conducere de director executiv adjunct din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B și va respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr.319/24.04.2009 emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale Fără cheltuieli de judecată.

PENRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admiteacțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în O,-,.7, împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu sediul în B,-, sector 3.

Anulează Ordinul 319/24.04.2009 emis de pârâtul Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

Dispune reintegrarea reclamantei în funcția publică de conducere de director executiv adjunct din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

Respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr.319/24.04.2009 emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

Fără cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședința publică din 16.11.2009.

Președinte Grefier

Red.sent -

În concept 02.12.2009

Tehnored. - 02.12.2009

4 exemplare

2 comunicări

- reclamanta cu domiciliul în O, str. -. - nr.7,.7 județ

- pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor Și Dezvoltării Rurale cu sediul în B, sector 3, str.-,

Președinte:Blaga Ovidiu
Judecători:Blaga Ovidiu

#Judecator Blaga Ovidiu

Anulare act administrativ fiscal. Sentința 223/2009. Curtea de Apel Oradea

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Sentința 223/2009. Curtea de Apel Oradea