Anulare act administrativ fiscal. Decizia 228/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- (Număr în format vechi 3448/2006)
DECIZIA NR. 228/
Ședința publică din 14 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Dan Mircea
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta -. împotriva sentinței civile nr. 1220/E din 4 mai 2006 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr. 3503/2006, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 7 aprilie 2008, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 14 aprilie 2008.
În termenul de pronunțare, la dosarul cauzei s-a depus adresa nr. 25293/09.04.2008, prin care Comisia Municipală I de aplicare a Legii nr. 18/1991 răspunde la adresa instanței din 11.03.2008.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 1220 din 4 mai 2006, Tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Comisia Județeană I de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta, ca văduvă a veteranului de război, a solicitat, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 44/1994, atribuirea unei suprafețe de 5002teren, în intravilanul Municipiului I, în vederea construirii unei locuințe, și că această cerere a fost soluționată prin Hotărârea nr. 10/18.02.2005, în sensul validării propunerii Comisiei Municipale de fond funciar I de acordare de drepturi bănești, hotărâre a cărei anulare se solicită prin acțiune.
Raportându-se la dispozițiile art. 13 lit. b din Legea nr. 44/1994, prima instanță a mai reținut că, în cazul în care nu este posibilă împroprietărirea, veteranii de război sunt îndreptățiți să primească o despăgubire, reprezentând contravaloarea terenului la care ei au dreptul și că, întrucât din actul depus la dosar nu s-a făcut dovada că pârâta a emis abuziv hotărârea nr. 10 din 18.02.2005 și că există teren intravilan liber în Municipiul I, nu există temei pentru admiterea acțiunii, reclamanta fiind în drept să solicite doar plata efectivă a drepturilor bănești ce i-au fost acordate prin actul administrativ contestat, considerându-se că ea a obținut dreptul consacrat de Legea nr. 44/1994.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit s-a reținut că sarcina probei era a sa, pârâta fiind cea obligată să facă dovada imposibilității de a i se recunoaște dreptul în natură, respectiv dovada că nu există teren intravilan sau extravilan disponibil.
Intimata nu a depus întâmpinare, dar urmare cererii Curții, a indicat că, pentru obținerea informațiilor solicitate, este necesar ca instanța "să se adreseze Comisiei Municipale de Fond Funciar I".
În recurs s-au depus înscrisuri noi, printre care referatul Comisiei Municipale I pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și procesul verbal de afișare a propunerilor formulate în ședința din data de 07.04.2006 a Comisiei municipale I pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
În raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererea reclamantei este întemeiată, sens în care reține următoarele:
Este necontestat statutul reclamantei de soție supravețuitoare a veteranului de război, faptul că acesta a fost decorat cu medalia "Bărbăție și Credință", cu Spade, clasa a 3-a, prin Ordinul nr. 68/1944 și că, în temeiul art. 13 lit. b din Legea nr. 44/1994, ea a solicitat să fie împroprietărită în condițiile legii.
Deși cererea adresată instanței a parcurs mai multe grade de jurisdicție, la dosar nu a fost depusă documentația ce a stat la baza emiterii actului administrativ atacat, respectiv a hotărârii nr. 10 din 18.02.2005, în ciuda numeroaselor intervenții făcute de reclamantă.
Ori, raportat la dispozițiile art. 13 din Legea nr. 554/2004, era dreptul și totodată obligația instanței de contencios administrativ sesizate de a cere autorității al cărui act este atacat să îi comunice, de urgență, întreaga documentație ce a stat la baza emiterii lui.
În mod greșit prima instanță a reținut că era sarcina reclamantei să dovedească că există teren intravilan liber pe raza Municipiului I și că, prin emiterea hotărârii nr. 10/18.02.2005, pârâta nu a săvârșit un abuz, atâta timp cât aceste dovezi nu se regăsesc printre documentele prevăzute de art. 12 din Legea nr. 554/2004, singurele pe care cel vătămat în drepturile sale recunoscute prin lege, în speță prin Legea nr. 44/1994, este obligat să le anexeze la acțiune.
De altfel, pricina a fost soluționată la primul termen de judecată, în lipsa părților, fără ca pârâta să-și fi făcut cunoscut punctul de vedere și fără ca instanța să fi luat cunoștință de conținutul referatului Comisiei municipale de fond funciar I nr. 45983/2004, evocat ca suport al Hotărârii nr. 10 din 18 februarie 2005, în mod nemijlocit.
Din verificarea conținutului referatului menționat, primit în recurs, la stăruința instanței, aflat la fila 41 dosar, rezultă că, emitenții acestuia, printre care se numără și Primarul Municipiului I, au precizat în mod explicit că "pentru veteranii de război, în intravilanul municipiului I, sunt disponibilități de teren, de câte 500 mp. - loc de casă, în zona - șes, cartier Apărătorii Patriei, conform planului parcelar întocmit în vederea eliberării titlurilor de proprietate veteranilor de război", menționându-se totodată că "în zona respectivă nu se eliberează autorizații de construcție".
Ori această constatare vine în contradicție cu propunerea făcută, de acordare de despăgubiri, în condițiile în care din conținutul procesului verbal al ședinței din 7 aprilie 2006 Comisiei municipale I de aplicare a Legii nr. 18/1991, aflat la fila 75-79 dosar, rezultă că aceeași autoritate a luat în discuție atribuirea de terenuri, în suprafață de 500 mp. beneficiarilor Legii nr. 44/1994, pe un amplasament situat în zona Moara de, amânând însă soluționarea cererilor până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile privind litigiul ce are ca obiect terenul din zona menționată, reclamanta neregăsindu-se însă printre cei enumerați în acest document.
Raportat la cele două înscrisuri mai sus menționate, concluzia primei instanțe că reclamanta a obținut dreptul prevăzut de Legea nr. 44/1994 și că nu există teren liber, care să fie atribuit veteranilor de război, apare ca nesusținută de probele aflate la dosar, judecătorul fondului neexercitându-și rolul activ pe care îl impune art. 129 Cod procedură civilă.
Ca atare, constatând că situația de fapt nu a fost corect și pe deplin stabilită în cauză, că cererea reclamantei nu poate fi legal soluționată fără a se cunoaște situația reală și completă a actelor și activităților desfășurate de autoritățile implicate în aplicarea legilor reparatorii în materia proprietății și că în lipsa acestor informații însăși controlul de legalitate nu poate fi efectuat, impunându-se cu necesitatea completarea probatoriului și lărgirea cadrului procesual, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamantei, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
În rejudecare, raportându-se la dispozițiile art. 161din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, se va pune în discuția părților, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză, în calitate de pârâtă, a Comisiei municipale I pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, căreia i se va cere, în mod imperativ, să prezinte situația reală a persoanelor ce au solicitat acordarea beneficiului Legii nr. 44/1994, a terenurilor disponibile pentru realizarea acestui scop și să justifice refuzul de a împroprietări pe veteranii de război pe amplasamentele pe care ea însăși recunoaște că le-a rezervat acestui scop.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul introdus de împotriva sentinței civile nr. 1220/04.05.2006 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
23.04.2008
Tribunalul Iași -
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Leocadia Roșculeț, Dan Mircea
