Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Sentința 91/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 91/
Ședința publică din 23 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea de contencios administrativ formulată de reclamanții, (fostă ), și în contradictoriu cu pârâții I-Conf I și Ministerul Economiei și Finanțelor (fost Ministerul Industriilor și Comerțului), având ca obiect anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 21 aprilie 2008, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21 aprilie 2008.
CURTEA D APEL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la nr-, reclamanții, (fostă ), și au chemat în judecată pe pârâții I - CONF SA I și Ministerul Industriilor și Comerțului B solicitând modificarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0085, emis de Ministerul Industriilor și Comerțului, în sensul excluderii suprafeței de 634 mp din totalul de 21.517,79 mp.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii fostului proprietar pentru suprafața de 634 mp de teren, situat în fosta- care a fost încorporată abuziv de către pârâta I CONF SA în perimetrul său.
În decizia nr. 427/13 august 1973 fostului Consiliului Popular al Județului I nu este cuprins și terenul revendicat de reclamanți, însă din Ordinul nr. 2002/2002 al Prefectului Județului I, rezultă că această suprafață de teren se află în administrarea pârâtei I CONF SA.
Rezultă așadar, că suprafața de 634 mp a fost în mod greșit inclusă în certificatul contestat.
În drept, au invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005.
Pârâții au invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, motivat de faptul că actul contestat este un act administrativ emis de o instituție publică centrală.
Pârâta I CONF SA Iai nvocat și excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamanților, inadmisibilității cererii de chemare în judecată și a prescrierii acțiunii.
Prin sentința civilă 1185/E/29.06.2007, Tribunalul Iașia declinat în favoarea Curții de Apel Iași competența de soluționare a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a avut în vedere prevederile art. 3 pct. 1 din Codul d e procedură civilă și art. 10 alin. 1 teza a II a din Legea nr. 534/2004, conform cărora curtea de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale
Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL IAȘI la nr-.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare, a invocat excepția tardivității acțiunii, arătând că, deși actul administrativ atacat a fost emis în anul 1993, cererea de chemare în judecată a fost introdusă în anul 2007, cu depășirea termenului de un an prevăzut de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
A mai invocat Ministerul Economiei și Finanțelor că acțiunea este inadmisibilă fiindcă reclamanții nu au urmat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei a susținut că acțiunea nu este întemeiată, deoarece dreptul de proprietate al societății comerciale a fost dobândit prin efectul legii (art. 20 alin. 2 din Lege nr. 15/1990), nu prin efectul emiterii actului a cărui anulare se solicită, prin urmare, nu are nici o relevanță anularea actului în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra terenului intrat în circuitul civil.
Reclamanții au solicitat respingerea excepțiilor arătând că au luat cunoștință de existența actului administrativ ce constituie obiectul cauzei de față abia în anul 2007, după emiterea ordinului nr. 202/19.02.2007 al Prefectului Județului I, și că a parcurs procedura prealabilă cu ambele pârâte.
La termenul de judecată din 21.04.2008, instanța a pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral trebuie să solicite autorității administrative emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia. În art. 7 se mai prevede că este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele unui termen de 6 luni.
Procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a cărei neîndeplinire în termenul de 30 de zile sau, după caz, de 6 luni, se sancționează cu respingerea acțiunii.
În speță, susținerile reclamanților în sensul că au formulat plângere prealabilă în termenul de 6 luni nu își găsesc corespondent în actele de la dosarul cauzei.
Instanța reține că la dosar nu există nici un înscris cu care să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile, în sensul că reclamanții, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, ar fi solicitat autorității publice emitente a actului atacat revocarea acestuia.
Se constată că înscrisurile de la filele 10-12 din dosar nu pot fi considerate plângeri prealabile la care se referă prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Primele două plângeri nu sunt formulate de reclamanți, ci de numita în numele acestora, fără a deține însă o împuternicire în acest sens.
Numita a confirmat în fața instanței că nu a fost împuternicită de reclamanții prezenți la termenul de judecată din data de 21.04.2008 să formuleze plângere prealabilă prin care să solicite autorității publice emitente revocarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Deși reclamanții au susținut că au împuternicit-o cu pe să formuleze plângere prealabilă, nu au depus la dosarul cauzei împuternicirea de reprezentare.
aflate la dosar se referă la alte persoane și la alte acte juridice, nu la plângerea prealabilă împotriva certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0085/1993, emis de Ministerul Industriilor și Comerțului.
Instanța mai constată că nu există dovezi în baza cărora să se rețină că plângerea formulată de a fost comunicată pârâtului emitent al actului administrativ atacat.
Al treilea înscris nu reprezintă o plângere prealabilă, ci o cerere de chemare în judecată prin care reclamantul a solicitat Tribunalului Iași, în contradictoriu cu pârâtul Prefectul Județului I, anularea ordinului nr. 202/19.02.2007, emis de prefect.
Pe de altă parte, se mai constată că reclamantul a aflat de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate în anul 1996, în cursul judecării cauzei înregistrate pe rolul Judecătoriei Iași la nr. 16936/1996, însă a atacat actul respectiv în contencios administrativ abia în anul 2007, fără a îndeplini procedura prealabilă prevăzută de lege și fără a respecta termenul de 6 luni instituit de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere deci că la dosarul cauzei nu există nici un înscris comunicat pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor (Ministerul Industriilor și Comerțului), care să conțină măcar indirect o referire sau o solicitare de revocare a actului administrativ atacat, astfel încât să se poată considera că are natura legală și semnificația unei plângeri prealabile administrative formulate de reclamanți înăuntrul termenului de șase luni prevăzut de lege, având în vedere că, așa cum s-a arătat, procedura prealabilă constituie o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 109 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, iar reclamanții nu au urmat-o, instanța consideră că se impune adoptarea soluției de admitere a excepției inadmisibilității acțiunii și va respinge acțiunea formulată de reclamanții, (fostă ), și, în contradictoriu cu pârâții SC I-Conf SA I, și Ministerul Economiei și Finanțelor (Ministerul Industriilor și Comerțului), ca inadmisibilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Hotărăște:
Admite excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, (fostă ), și, cu domiciliul ales în I,-, -. C,. 3, jud. I, în contradictoriu cu pârâții SC I-Conf SA I, cu sediul în I,-, și Ministerul Economiei și Finanțelor (Ministerul Industriilor și Comerțului), ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2008.
președinte
--- -
Grefier
- -
și tehnoredactat:, 9 ex.
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache
