Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2333/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2333
Ședința publică de la 16.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR 2: Severin Daniel S -
JUDECĂTOR 3: Radu
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant -, împotriva sentinței civile nr.719/23.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant -, personal și intimata-pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, reprezentată de consilier juridic, cu delegație depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-reclamant -, în susținerea recursului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri pe care le administrează la acest termen, un exemplar comunicându-i părții adverse. De asemenea, solicită emiterea unei adrese către intimata-pârâtă pentru a se comunica Ordinul de încetare al raportului de serviciu.
Reprezentanta intimatei-pârâte învederează instanței că nu mai are alte înscrisuri de administrat și se opune cererii formulată de recurentul-reclamant pentru a depune Ordinul de încetare al raportului de serviciu ca neutilă în soluționarea cauzei.
Curtea după deliberare, respinge ca neutilă în soluționarea cauzei cererea formulată de recurentul-reclamant pentru a se depune la dosarul cauzei Ordinul de încetare al raportului de serviciu.
Părțile declară că nu mai au cereri de formulat și probe de administrat solicitând acordarea cuvântului pe recurs.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, Curtea constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pe recurs.
Recurentul-reclamant - solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
Reprezentanta intimatei-pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
În ceea ce privește pct.2 din cererea de recurs solicită admiterea excepției lipsei de interes, având în vedere că prin sentința pronunțată, instanța de fond a admis capătul de cerere formulat de reclamant, privind obligarea instituției lor la plata primelor de vacanță aferente anilor 2004-2006, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la plata efectivă.
În ceea ce privește pct.3 din cererea de recurs solicită respingerea lui ca nefondat, conform motivelor expuse pe larg în întâmpinare.
Recurentul-reclamant - solicită respingerea excepției lipsei de interes.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că prin sentința civilă nr.719 din 23.09.2009 Tribunalul București Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Economiei și Finanțelor, a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată, a admis în parte cererea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului B și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând prime de concediu pentru anul 2004, 2005, 2006, actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea la plata salariului pentru perioada 9.06.2006 - 11.07.2006.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art.37 pct.2 din OG 38/2003, la plecarea în concediu de odihnă polițistul primește primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară.
De asemenea, a arătat prima instanță că măsura suspendării acestei dispoziții legale nu poate avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a dispozițiilor legale menționate, odată cu expirarea duratei de suspendare, obligația corelativă devenind executorie.
În consecință, dreptul la acțiune, având ca obiect acordarea primelor de vacanță se naște în momentul încetării perioadei de suspendare - 31.12.2006.
Totodată, normele legale de suspendare contravin și dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Constituție, reclamanții fiind discriminați față de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă, precum și art. 15 alin. 2 din Constituție, deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul OG 38/2003.
Deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat pentru perioada 2004 - 2006, această suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat în exercițiul său.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de fond a arătat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a căzut în pretenții față de reclamant în condițiile în care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor, întrucât reclamantul nu avut raporturi de serviciu direct cu acești pârâți, desfășurându-și activitatea în Direcția Generală de Poliție a Municipiului
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei Direcția Generală de Poliție a Municipiului B la plata unei pretinse restanțe salariale pentru perioada 9.06.2006 - 11.07.2006, tribunalul a reținut că reclamantul a predat funcția la 23.05.2006, înainte de data încetării raporturilor de serviciu, astfel încât acest capăt de cerere a fost apreciat ca neîntemeiat.
S-a arătat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.38 din OG 38/2003, întrucât acestea se referă la situația în care, după încetarea raporturilor de serviciu, este necesar ca fostul polițist să mai participe la operațiunile administrative de predare a funcției, ori în cauză raporturile de serviciu au încetat la cererea reclamantului, prin demisie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant, criticând-o sub aspectul greșitei respingeri a capătului de cerere privind obligarea pârâtei Direcția Generală de Poliție a Municipiului B la plata salariului de bază, datorat pentru perioada 9.06.2006 - 11.07.2006, actualizat cu indicele de inflație.
Se arată că în mod nelegal a reținut prima instanță că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.39 alin.3 din OG 38/2003, având în vedere că schimbarea poziției de activitate a reclamantului a avut loc la 9.06.2006, prin Ordinul ministrului de interne nr.3228/II din 9.06.2006 și nu prin dispoziție a directorului
În acest ordin al ministrului, necomunicat recurentului, urma să fie prevăzut și termenul pentru predarea funcției reclamantului recurent, iar lipsa acestui termen în actul menționat, nu poate înlătura aplicarea prevederilor imperative ale art.39 alin.3 din OG 38/2003.
Chiar dacă în cazul reclamantului, perioada de predare a funcției a depășit luna iunie 2006, acesta nu a primit drepturile bănești, decât până la data de 8.06.2006, astfel încât se impune obligarea pârâtei intimate la plata acestor drepturi.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă rap. la art.39 din OG 38/2003.
În dovedire recurentul a depus la dosarul cauzei adeverința nr.- din 15.10.2007 eliberată de Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, fișa de lichidare, alte înscrisuri.
Prin întâmpinare pârâta intimată Direcția Generală de Poliție a Municipiului Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că urmare a solicitării formulate recurentului reclamant i-au încetat raporturile de serviciu, prin demisie, prin Ordinul ministrului administrației și internelor din 9.06.2006, ordin necontestat de către recurent.
Se arată că în lipsa unui termen de predare a funcției în ordinul susmenționat, intimata pârâtă nu avea o bază legală pentru achitarea salariului de bază recurentului, după data încetării raporturilor sale de serviciu, având în vedere dispozițiile art.39 alin.3 din OG 38/2003.
Susține intimata că recurentul apreciază în mod eronat că fișa de lichidare este documentul care atestă predarea funcției, aceasta consemnând de fapt, predarea unor bunuri de care polițistul se folosește în exercitarea funcției sale.
În cazul reclamantului predarea funcției a constat în predarea cauzelor și lucrărilor penale pe care acesta le instrumenta la acel moment, având în vedere calitatea pe care acesta o deținea, de organ de cercetare penală. Așadar predarea funcției s-a făcut anterior emiterii ordinului nr.S/2/3228 la data de 23.05.2006, când s-a întocmit procesul verbal prin care recurentul îi preda șefului biroului dosarele penale pe care le avea în lucru.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu,în limitele prevăzute de art.3041Cod pr. civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Raporturile de serviciu ale reclamantului recurent cu pârâta intimată au încetat la data de 9.06.2006 prin demisie, conform Ordinului ministrului administrației și internelor nr.S/2332/9.06.2006.
În cuprinsul acestui ordin, necontestat de către recurent nu se prevede vreun termen de predare al funcției de către recurent, în considerarea faptului că prin procesul verbal nr.- din 23.05.2006 încheiat între reclamant și șeful biroului cercetări penale din cadrul Secției 24 de Poliție, s-a procedat la predarea dosarelor și lucrărilor penale, pe care reclamantul le instrumenta la acel moment.
Potrivit dispozițiilor art.39 alin.3 din OG 38/2003 polițiștii cărora le-a încetat raporturile de serviciu în baza art.58 lit.d și art.69 alin.1 lit.d, e,f,g,h,i,k, sau l, din Legea 360/2002, primesc salariul de bază până la data schimbării poziției de activitate, la care se adaugă termenul legal pentru predarea funcției.
În cauză, Curtea reține că reclamantul a predat funcția pe 23.05.2008, astfel încât achitarea unor drepturi salariale ulterioare încetării raporturilor de muncă, în acest scop putea fi dispusă doar prin ordinul prin care s-a luat act de încetarea raporturilor de muncă.
Ori, în condițiile în care în cuprinsul ordinului emis de Ministrul Administrației și Internelor, nu se menționează acordarea drepturilor salariale aferente perioadei necesare pentru predarea funcției, iar recurentul nu a contestat acest ordin, având în vedere și data la care recurentul reclamant a predat funcția, Curtea apreciază că refuzul intimatei pârâte de a acorda aceste drepturi salariale, este justificat.
În consecință, în considerarea celor expuse anterior, apreciind că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant -, împotriva sentinței civile nr.719/23.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR S
GREFIER
Red.
Tehnored./2 ex.
13.01.2010
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta, Severin Daniel, Radu
