Anulare act administrativ fiscal. Decizia 234/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 234
Ședința publică din data de 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Valentin Niță
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,-, județul, împotriva sentinței nr. 1572 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în B,-,. 7A,. 19, județul
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit recurenta pârâtă a municipiului B și intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar recurenta prin intermediul cererii de recurs solicită și judecata cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act că în cauză nu se mai formulează cereri, iar părțile prin intermediul cererilor formulate au solicitat și judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr- reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea actului administrativ fiscal, respectiv chitanța seria - 3B nr.- emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice B și obligarea pârâtei să-i restituie taxa de poluare în cuantum de 3755 lei, achitată cu ocazia înmatriculării unui autoturism în România, actualizată cu indicele de inflație, calculat până la momentul plății efective.
În motivarea cererii reclamanta arată că în cursul anului 2007 achiziționat un autoturism second hand marca Ford Mondeo, iar pentru înmatricularea autovehiculului în România a fost obligată la plata sumei de 6036 lei din care i s-a restituit suma de 2281 lei reprezentând diferență de taxe.
Considera reclamanta că taxa de prima inmatriculare stabilita de art.214 Cod fiscal contravine art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, iar potrivit art.148din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Administrația Finanțelor Publice B invocat excepția inadmisibilități acțiunii, arătând că actul a cărui anulare se cere, nu poate fi asimilat unui act administrativ intrucat nu indeplineste conditiile prevazute de art. 41 si art. 43 din Codul d e procedura fiscala.
Pe fondul cauzei pârâta solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 1572 din 17 noiembrie 2009 Tribunalul Buzăua respins excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta B, a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B.
A dispus anularea actului administrativ fiscal seria - nr. -/27.11.2007 și a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 3755 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, reactualizată în raport de indicele de inflație la momentul plății efective.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că în cursul anului 2007, reclamanta a cumpărat un autoturism marca Ford Mondeo, iar pentru a-l putea înmatricula i s-a impus plata sumei de 3755 lei cu titlu de taxa de prima înmatriculare in România. Taxa a fost achitata cu talonul pentru încasarea de impozite, taxe si contribuții seria - 3B nr.-.
Potrivit art. 214/1 -214/3, din Codul Fiscal si pct. 31/1-31/2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România de către persoana fizica sau juridica care face înmatricularea atât pentru autoturisme si autovehicule noi, cat si pentru cele rulate aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, niciun stat membru nu aplica direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare.
Conform hotărârii in cauza Weigel ( 2004) obiectivul reglementarii comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor intre statele comunitare in condiții normale de concurenta prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementari este de a interzice discriminarea fiscala intre mașinile second hand importate si cele similare autohtone, ori in România nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturismele înmatriculate aici cu ocazia reînmatriculării ca urmare a schimbării proprietarului.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului Fiscal, iar reclamantul a invocat nelegalitatea acestuia ca urmare a aplicării directe a reglementarii comunitare.
De la 1.01.2007 România este un stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar parlamentul, președintele României si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul R si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale comunității dinainte de aderare.
Față de cele reținute mai sus, instanța a constatat ca in cauza sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate fata de dreptul național.Intrucât in România, stat comunitar, nu se percepe niciun fel de taxa pentru autoturismele înmatriculate aici cu ocazia reînmatriculării prin schimbarea proprietarului, dar se percepe o astfel de taxa pentru autoturismele înmatriculate deja in celelalte state comunitare si reînmatriculate in România, după aducerea acestora aici, instanța constata o diferența de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal si contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, astfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajându-se direct, sau indirect mașinile din celelalte tari ale Uniunii Europene in competiția cu produsele similare autohtone.
Întrucât tribunalul a constatat ca suma plătită de reclamanta nu a fost datorata potrivit legislației comunitare, taxa trebuia restituită.
Faptul ca reclamanta a achitat voluntar aceasta taxa este irelevant, întrucât nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Buzău a formulat recurs pârâta a Municipiului B criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut că elementul determinant în soluționarea cauzei ar fi trebuit să-l constituie faptul că prin OUG nr.50/21.04.2008 legiuitorul a prevăzut o procedură legală de restituire a diferenței dintre cuantumul taxei de primă înmatriculare reglementată de art.2141-2143Cod fiscal și noua taxă de poluare pentru autovehicule, acest act normativ asigurând respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Prin urmare, susține recurenta, recurenta-reclamantă, plătitor al taxei de primă înmatriculare, își putea exercita dreptul conferit de art.11 din OUG nr.50/2008 de a solicita restituirea diferenței dintre suma achitată și taxa de poluare pentru autovehicule și numai ulterior exercitării acestui drept reclamantul intimat se putea adresa instanței judecătorești competente.
Precizează recurenta că instanța a ignorat faptul că legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitate și nu restituirea integrală a acesteia.
Pe fondul cauzei, recurenta susține că soluția instanței de fond este netemeinică, întrucât ar fi trebuit să aibă în vedere că în condițiile în care dispozițiile art. 2141- 2143Cod fiscal nu sunt abrogate și nici nu au fost declarate neconstituționale (art.148 din Constituția României prevede prioritatea reglementărilor comunitare față de dispozițiile contrare din legile interne, inaplicabilitatea art. 2141- 2143Cod fiscal putând fi determinată de o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate), taxa a fost încasată în mod legal.
De asemenea susține că diferența de taxă nu poate fi restituită reclamaqntului, aceasta fiind datorată în temeiul noului act normativ ce reglementează taxa de poluare.
Prin urmare suma solicitată de reclamant nu mai are caracterul taxei speciale, considerată discriminatorie ci reprezintă o taxă datorată în temeiul OG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare, act normativ adoptat în conformitate cu dispozițiile regulamentelor comunitare.
Analizândsentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ. Curtea reține următoarele:
Dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României, înmatriculate deja, nepercepându-se această taxă ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru a
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României - nu poate fi reținută de instanță, întrucât este în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului CE, dar și cu principiile instituite de CJCE în urma deciziilor de interpretare și are un vădit caracter ilicit.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 50/2008 taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa perceputa prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite [A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79, I/S re danois des impts accises, precum si cauza conexata nr. C-290/05 si
C-333/05 si, par. 61-70]. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei parți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază ca nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridice de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 3041și 312.pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident nici unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod.pr. civ.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,-, județul, împotriva sentinței nr. 1572 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în B,-,. 7A,. 19, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /4 ex./ 23.02. 2010
Dosar fond - al Tribunalului Buzău
Jud. fond -
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță
